Tulips and Sparkles

S-a terminat Spring SuperBlog șiiiii am câștigat!!!!!! A fost o ediție care a durat o lună (mai puțin decât cea din toamnă), însă mi s-a părut la fel de grea. De data asta chiar m-am zbătut pentru primul loc. De la bun început mi-am dorit să ajung acolo! Nu aș putea spune că abia după ce am văzut că iau note mari, m-am hotărât să lupt pentru locul I, căci aveam un obiectiv clar în minte - să fiu marea căștigătoare. Am reușit, ceea ce înseamnă că acest articol va fi unul cam narcisist, să nu vă supărați! :))

Alina a fost cea care m-a anunțat că vin ultimele note, ea este cea de la care am aflat că sunt pe locul I. După ce s-a definitivat clasamentul, am dat fuga până la ai mei, ca să le dau vestea cea mare.

Toată ziua am fost super fericită! Sinceră să fiu, sunt mândră de mine. Chiar dacă am fost stresată, am trecut cu bine de toate obstacolele. Și mă bucur foarte tare!!!

Vreau sa îi felicit din toată inima și pe ceilalți colegi de SuperBlog! Din punctul meu de vedere, toți ne aflăm pe podium!

Sâmbătă avem party, dar eu nu voi putea ajunge. Sper să se distreze ceilalți și pentru mine! Totuși, ne vom vedea duminică! Abia aștept!!!

În 2013 am fost surprinsă să aflu că sunt mai puternică decât credeam. Și mai curajoasă. Și mai roz.

2013 este anul în care m-am regăsit pe mine, după ce mă pierdusem pe drumul parcurs în 2012...

2013 a fost un an dedicat prietenilor. Am rupt legătura cu unii, însă mi-am făcut alții. Mai calitativi, pot spune. Iar acest lucru s-a întâmplat din două motive mari și late:

Tot în septembrie m-am apucat de blogging și...bine am făcut! A fost una dintre cele mai bune decizii ale mele. A adus multe chestii frumoase în viața mea, mai ales în materie de OAMENI.

Dacă în ”October in Pictures” spuneam că a început competiția SuperBlog, primul lucru ce vreau să îl menționez în acest articol este că s-a terminat SuperBlog 2013. Teoretic, deadline-ul era pe 2 decembrie, însă nu am vrut să las ultima probă de izbeliște până la 23:59, așa că practic, am ajuns la linia de sosire în ultima zi a lunii noiembrie.

Dat fiind faptul că nu am scris un articol special legat de întregul concurs, ci doar despre Gala de premiere, m-am gândit să aștern câteva gânduri cu privire la cele două luni pline de advertoriale. Au fost 28 de probe pentru care mi-am stors creierii 24/24 (serios, erau unele nopți în care nu puteam dormi cum trebuie din cauză că visam cuvinte-cheie și deadline-uri). A fost greu, obositor, stresant...însă extraordinar. O experiență frumoasă, prin intermediul căreia am aflat că-s destul de creativă (am un talent pe lumea asta, nu-s chiar vai de mine...), mi-am testat rezistența inimii (când mai ai câteva minute la dispoziție pentru a introduce articolul în platformă, simți că îți iese inima din piept de emoție), am descoperit bloguri bune, însă cel mai important...am descoperit oamenii incredibili din spatele blogurilor. SuperBlog a reprezentat o oportunitate de a cunoaște oameni inteligenți și creativi, oameni care pun preț pe prietenie, cu toate că eram adversari...

Mi-aș dori să pot vorbi cu ușurință despre ceea ce înseamnă SuperBlog pentru mine, însă nu reușesc să îmi găsesc cuvintele. Îmi pare rău că s-a terminat... Când eram in mijlocul concursului, abia așteptam să ajung la final, fiindcă nu mai suportam să scriu la comandă, nu mai suportam stresul primirii notelor, simțeam că explodez dacă nu mi se apreciază articolele pentru care am renunțat la multe ore de somn... Nu credeam că îi voi duce dorul atât de repede. Nu credeam că voi întâlni asemenea oameni speciali pe internet... Nu credeam că sunt în stare să scriu un articol câștigător, însă am făcut-o...

Pe parcursul întregului concurs am trecut de la dezamăgire la bucurie atunci când mă așteptam mai puțin, am învățat să fiu mai răbdătoare, să nu scriu atunci când sunt nervoasă, să mă bucur de norocul altuia și să îi apreciez chiar și pe cei care s-au înscris doar pentru premii. Erau la un moment dat niște discuții legate de acest subiect. Mulți au recunoscut că nu s-au înscris pentru socializare, ci pentru câștigurile materiale. Eu nici nu știam prea bine despre ce e vorba, probabil nici de premii nu aveam habar... M-am înscris pentru ca blogul meu să mai crească. Pentru a câștiga vizitatori. Dar nu am știut că voi câștiga și prieteni. SuperBlog te ajută să legi prietenii virtuale, ce se pot transforma cu ușurință într-unele cât se poate de reale. Așa cum o parte dintre noi ne-am cunoscut la Straja. Recunosc, în acel moment mi-am dat seama că timp de două luni am vorbit cu niște oameni, nu cu monitorul. Am văzut SuperBloggerii ce au stat ascunși în spatele cuvintelor. Ăsta este adevăratul premiu. Nu banii, nu un parfum sau o tabletă. La final, toți suntem câștigători. Ne-am câștigat unii pe alții. TU (oricare SuperBlogger ce citește asta acum) ești premiul meu de suflet. Iar acest lucru nu poate fi întrecut de nimic...

Deși am pierdut nopți din viața mea scriind advertoriale, nu regret nimic. Poate dacă mâine s-ar da drumul unei noi ediții, m-aș înscrie fără să mă gândesc de două ori. Da, atât de mult mi-a plăcut. SuperBlog are părțile lui rele (stres, oboseală), însă cele bune le întrec pe alea neplăcute. Organizatorii sunt niște persoane de excepție, au muncit atât de mult, s-au dat peste cap de nenumărate ori pentru a ieși totul ca la carte. Când vorbesc despre ei, parcă îmi e rușine să mă plâng de orele mele nedormite. Sunt 100% sigură că cei ce dau viață competiției SuperBlog au la activ mai multe nopți pierdute decât toți bloggerii la un loc. Dar îmi place că ei fac totul cu pasiune, nefiind nevoie să ne reproșeze nici măcar un sfert din tâmpeniile ce le făceam noi pe grup sau prin articole, sau să ne plătească cu aceeași monedă faptul că unele persoane nu făceau altceva decât să fie nemulțumite constant.

Dar a trecut... Scriu de mai multe ori, pentru că nu-mi vine a crede nici acum. Mă obișnuisem cu atmosfera ce doar SuperBloggerii știau să o facă, cu toate că în ultima vreme..majoritatea se concentrau pe note și comparații, decât să mai deschidă un alt subiect de discuție, așa cum făceam pe la început... Oricum, ideea principală e următoarea: mai bine să fii ținut în priză de către probele ce veneau de 3-4 ori pe săptămână, decât să îți vină cheful de scris o dată pe săptămână, știind că nu ești forțat de împrejurări să îți deschizi blogul... Asta e părerea mea. Acum, de exemplu, am ajuns să lenevesc cât n-am făcut-o în ultimele două luni. Și nu-mi place. Să-mi dea cineva o probă și un deadline, ca să simt că trăiesc! :))

În noiembrie mi-am descoperit un nou talent, acela de a desena. Bineînțeles că a fost prima și ultima dată când mi-a ieșit o girafă, așa că am profitat de ocazie și am trecut numele unora dintre Girafele Creative alături. Spun ”unora”, din cauză că între timp ne-am înmulțit...

Luna trecută am mâncat sarmale la greu. Parcă nu mă mai săturam! La un moment dat devenisem cam răutăcioasă, fiindcă postam poze cu mâncare din plin pe Facebook. Din câte se poate observa, încă sunt... Altfel nu ar urma să vă arăt alte imagini cu bunătățuri.

Pizza party friday night! Nu obișnuiesc să mănânc pizza prea des, dar și când mănânc... Păi să te ții! Da, aceasta din poză am înfulecat-o singurică. Îmi era foame rău, ce vreți?

Am complotat cu alți 14 Moș Crăciunei și am organizat un concurs mare și frumos pentru Crăciun. Încă nu s-a terminat, mai este valabil până pe 15 decembrie, așa că dacă nu v-ați înscris încă, vă recomand să o faceți aici.

Pe 10 noiembrie părinții mei au sărbătorit 23 de ani de căsătorie, iar tata i-a oferit mamei un buchet imens de flori: 23 de crizanteme (florile ei preferate). La rândul ei, mama a pregătit cheesecake...

Am fost la târgul din Mamaia pentru a-mi cumpăra ghetuțe, însă m-am întors acasă cu multe feluri de carne... Așa se întâmplă atunci când pleci la cumpărături cu burta goală!

Și am pus-o pe mama să facă pizza de casă, deoarece când eram mică aproape în fiecare sâmbătă făcea...

Am câștigat un tuș de ochi (noroc că am primit mail și am fost anunțată, fiindcă eu uitasem complet că am participat - cine știe câte premii am ratat din cauză că uit că m-am înscris?!)

Între timp am devenit obsedată de iaurturile cu fructe. Pot să jur că nu am gustat în viața mea mai mult de două lingurițe de iaurt cu fructe, pentru că nu îmi plăcea. Iar acum...nu mă mai pot opri. Nu înțeleg ce se întâmplă...

Cel cu kiwi de la Oikos este demențial. Merge de minune după un covrig de la Petru...

Nu mai țin minte dacă am aflat că am câștigat o tabletă la sfârșitul lui noiembrie sau la începutul lui decembrie, însă eu vă spun atât. La proba care m-a speriat cel mai tare în SuperBlog am primit 100 de puncte. Cu cele 100 de puncte am primit un premiu, constând într-o tabletă! Am crezut că leșin de fericire când am aflat. M-am simțit ușurată fiindcă pentru prima dată cineva a apreciat valoarea unui articol scris de mine. Mulțumesc Zelist! :)

 Până atunci...spuneți-mi! Cum a fost luna noiembrie pentru voi? :)

De când mă știu, întotdeauna la noi în casă au fost prezente două Doine. Mama și crema Doina, de la Farmec. Deși eram elevă și nu foloseam produse de îngrijire pentru ten, atunci când o vedeam pe mama că scoate din dulăpiorul de lângă pat sticluța albă cu scris mov, imediat mă așezam lângă ea.

De mică mă fascinau produsele de înfrumusețare, iar maică-mea știa acest lucru. De aceea, în fiecare seară, obișnuind să se demachieze cu laptele nutritiv Doina, eu eram prezentă în dormitorul ei. Îmi plăcea mirosul cremei la nebunie! Acum, dacă stau să mă gândesc bine, un parfum mai familiar decât cel al laptelui Doina...nu există! Am crescut cu acest brand...iar pentru mine, parcă face parte din familia mea! În special datorită faptului că poartă același nume ca și mama mea...Doina înseamnă acasă.

Fiind pasionată de produsele de beauty dar și din cauză că voiam să am mâini catifelate și parfumate, aproape că devenise o tradiție ca eu să folosesc Doina împreună cu mama, seară de seară. Nici nu vă imaginați de câte ori am adormit cu palmele puse pe pernă, doar pentru a simți mirosul cremei cât mai aproape de sufletul meu. Pentru că aveam o relație specială cu aceasta, amintindu-mi de momentele de răsfăț petrecute cu mama, mireasma laptelui Doina mă liniștea și mă făcea să dorm ca un îngeraș, de parcă ar fi fost mama lângă mine întreaga noapte.

Anii au mai trecut, eu am crescut, însă crema Doina rămăsese nelipsită din rutina mea zilnică. Am început să o folosesc pentru a mă demachia, pentru a-mi hidrata corpul, cât și tenul. Țin minte că într-o vară stătusem atât de mult pe plajă, încât mă întorsesem acasă roșie ca racul. Mă arsese soarele într-un hal fără de hal, nici nu suportam să ma atingă cineva, deoarece mă simțeam ca și cum îmi ia întreaga piele foc! Până și mama a rămas șocată de cât de iritat îmi era întregul corp, așa că s-a gândit să mi-l calmeze, masând cu grijă laptele Doina pe unde mă înroșisem mai rău. Imediat am simțit ca un soi de răcoare, totodată liniștindu-mi-se pielea sensibilă. Cred că a fost una dintre cele mai traumatizante experiențe, însă norocul meu a fost că cele două Doine din viața mea au fost lângă mine pentru a-mi potoli trupul înflăcărat. Doina la nevoie se cunoaște!

De-a lungul timpului, pot spune că Doina nu s-a demodat și nici nu a fost detronată de un alt produs. Cel puțin, din punctul meu de vedere! Nu am încercat să folosesc altceva, fiindcă mă înțeleg mult prea bine cu acest brand, ca să îi dau cu piciorul! Cel mai tare mă impresionează faptul că această cremă este bună la orice! Îți împrospătează tenul, îl hrănește și il protejează de factorii agresivi din mediul înconjurător, îți catifelează corpul și îl hidratează în profunzime, până îți dă impresia că ai o piele de bebeluș, ajută la refacerea călcâielor uscate, mâinilor crăpate și contribuie la regenerarea pielii!

Numeroasele beneficii ale cremei Doina reprezintă o noutate în lumea produselor cosmetice, datorită faptului că nu mai găsești o altă cremă care să îți aducă atâtea avantaje! Este o bucurie la casa omului, fiecare femeie româncă a crescut cu ea, toate am avut-o și încă o avem în dulăpiorul din baie, în cel de lângă pat, uneori umblăm cu ea chiar și în poșetă. Eu recunosc că fac acest lucru, în special în momentele în care sunt departe de orașul natal, deoarece astfel simt că iau puțin din sentimentul de ”acasă” oriunde merg. Nu-mi rămâne decât să o aplic pe mâini, cu toate că mă aflu într-un loc public, imediat ducându-mă cu gândul la mama și la clipele petrecute alături de vedeta familiei Farmec!

Ca să vă demonstrez că iubirea mea pentru brandul Doina este sinceră, țin să menționez că sticluța din poza de mai sus am cumpărat-o acum o săptămână. După cum vedeți, am rămas doar cu jumătate din produs, pentru că folosesc crema la greu! Unde mai pui că am început să mă războiesc cu maică-mea, din cauză că Doina ei s-a terminat! Oricum, dacă tot vine Moș Nicolae săptămâna viitoare, m-am gândit să i-o cumpăr pe mezina familiei, acea cremă cunoscută mai ales după noua colaborare Krem - Farmec! Am prins-o deseori cântând melodia asta, semn că îi place cântecul, cât și că duce dorul prietenei sale cu nume identic - Doina.

Cu siguranță crema cea mai familiară româncelor este Doina! Să fim sincere, câte dintre voi aveți (încă) această cremă ascunsă printre hainele din șifonier? Câte o considerați prietena de nădejde ce sare în ajutorul vostru de fiecare dată când pielea vă dă bătăi de cap? Să vă aud! :)

P.S. De ce ascunsă printre haine? Pentru că nu vrem ca bărbații să descopere această minunăție! Asta ar lipsi! Să vadă și ei cât de fermecătoare este Doina! Nu cred ca le-am mai putea lua-o din mâini!

Ultimul articol scris pentru SuperBlog 2013.

Iată-ne astăzi aici,

Pe final de SuperBlog,

Bloggeri mari și bloggeri mici

Vă prezintă un epilog.

Deși-s nouă-n blogosferă,

Fiind prezentă de nici trei luni, 

Știam din vreme ce oferă

Competiția celor mai buni.

M-am înscris pentru a vedea

Cât de creativă sunt

Și cât în Zelist pot urca,

Cu un bloguleț mărunt.

Mare mi-a fost mirarea

Când am rămas pe primul loc

O întreagă zi și-o noapte,

Până ceilalți bloggeri au luat foc.

Toți așteptau cu nerăbdare

Să se mai miște clasamentul.

Dar au fost lăsați cu ochii-n soare,

Căci la juriu acasă se luase curentul.

Notele au înghețat,

Bloggerii vrând să facă revoluție.

Grupul de pe Facebook s-a cutremurat,

Până a găsit Claudia o soluție.

A doua zi, de dimineață,

Restul notelor au început să vină.

Platforma a prins viață,

Bloggerii efciunciuind, neputând să se abțină.

Sunt convinsă că așa se va întâmpla

Chiar și la penultima probă...

Când Răzvan Bucur va delibera,

Cu toții vom apăsa F5 pe platformă.

Având ca partener concursul SuperBlog,

Am învățat să scriu advertoriale.

Deși la început nu mă pricepeam deloc,

Pe parcurs mi-au venit și idei geniale.

De când m-am înscris în competiție

Am avut avantaje...o grămadă!

Cu bloggerii am făcut o coaliție,

Dorind ca la Straja să facem debandadă.

Totodată, am început să am parte de colaborări.

Mi s-a luat un interviu, am organizat concursuri...

Fel și fel de întâmplări...

Împlinindu-mi anumite visuri.

Schimb de link-uri, chiar și lepșe...

Te ajută-ncet să crești.

Bloggerițe pe alese

Te recomandă; tu zâmbești.

Gândul că nu scrii în zadar

Și că îți atragi cititori fideli,

Te fac să te uiți des în calendar,

Pe zi ce trece, să ajungi tot mai sus speri.

Mai apoi, văzând la alții,

Zelist îți face cu ochiul.

Vizibil vei fi în mari proporții,

Companii importante luându-te în calcul.

Cum spuneam și adineaori,

SuperBlog m-a scos din umbră.

Multe parteneriate

M-au salvat dintr-o situație sumbră.

Schimb de like-uri, comentarii...

Poate chiar recomandări.

Și-un concurs cu multe premii

Mi-au făcut cunoscute alte postări.

Colaborările le consider

Reciproc avantajoase.

Eu trimit lumea pe blog la tine,

Iar tu mă răsplătești cu vorbe frumoase.

Când ești un blogger mai micuț,

Mai mult de atât nu ai ce face.

Decât să scrii interesant

Și să fii tenace.

Bloggerul mare sigur te ajută.

A fost și el cândva, la început.

Și deși vremea aceea e trecută,

Nu a uitat momentul când era necunoscut.

Parteneriatele sunt utile

Atât pentru blogger, cât și pentru colaborator,

Deoarece dacă eu fac produselor tale publicitate,

A doua zi vei avea mai mulți cumpărători.

Totodată, îmi va crește credibilitatea.

Mulți se vor interesa despre ceea ce folosesc.

Dacă produsele sunt bune,

Sigur și pe alții cuceresc.

Având susținerea unui blogger partener,

Totul va decurge ca la carte.

Eu te pun în blogroll-ul meu,

De succes vom avea amândoi parte.

În urma unor colaborări

Exista beneficii de ambele părți.

Cititorii noștri se vor uni

Și se va scrie despre noi în cărți.

Așa ar trebui să se desfășoare

Orice tip de parteneriat.

Dacă tu îmi aduci mie avantaje,

Sigur vei fi de apreciat.

Vom mai colabora și-n altă împrejurare,

Promit să-ți fiu mereu de folos.

Căci dintr-un blogger oarecare,

Datorită ție, am ajuns faimos.

Cu ocazia asta vreau să-ți mulțumesc.

Mulțumesc că ai crezut în mine.

Mulțumesc că ai acceptat propunerea mea,

Respectul meu îți aparține.

Faptul că ești partenerul meu

Are o semnificație deosebită.

Dintr-un rozaliu curcubeu,

M-ai făcut o bloggeriță împlinită.

Mai mult de atât nu știu ce să zic,

Fiindcă sunt nouă-n blogosferă, vă repet.

Din partener, am ajuns să te văd amic.

Mă bucur că ești serios dar și de comitet.

Mulțumesc pentru colaborarea avută,

Trebuie să-ți spun, chiar dacă nu s-a terminat.

Dintr-o bloggeriță necunoscută,

În topul Zelist am avansat.

SuperBlog, ești formidabil!

Ai scos ce era mai bun din mine!

Parteneriatul nostru-i lăudabil...

Multe alte colaborări frumoase

Datorită ție, am putut obține.

În ziua de astăzi,

Parteneriatele au mare potențial.

Datorită lor,

Te faci remarcat înaintea oricărui adversar.

Dacă ești la început,

Eu îți recomand așa:

Înscrie-te în SuperBlog!

Cu adevărat e șansa ta!

Îți vei face prieteni noi,

Vei fi admirat și susținut.

Vei atrage cititori,

Ajungând unde ai vrut.

O să înveți să faci reclamă

Într-un mod mai creativ.

Companiile te exclamă

În modul cel mai pozitiv.

Și aproape că uitasem

Să menționez cea mai frumoasă colaborare!

Girafa Creativă se numește...

Mândră de ea sunt! Tare!

SuperBloggerii i-au dat viață

Pentru a demonstra că se poate

Să fii un partener creativ,

Lăsând competitivitatea deoparte!

Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Tu ești cel mai bun prieten al meu. Îmi cunoști atât de bine sufletul... Aproape mai bine decât mi-l cunosc eu însămi. Îți dai seama de orice umbră de supărare care îmi acoperă inima, înainte să îți spun că am o zi proastă. Mă faci să zâmbesc chiar și atunci când nu pot, îmi alini tristețile cu o simplă sărutare pe frunte, atât de specifică ție în momentele când ceva nu este în regulă...

M-ai întâlnit când eram o epavă. Te-ai oferit să îmi vindeci rănile și cicatricile cauzate de iubirile făcute scrum, deși îmi pierdusem orice urmă de speranță. Nu mai credeam că îmi pot reveni, uitasem ce este acela sentiment frumos. Sufletul meu îmbibat cu lacrimi amare și vorbe dureroase se pierduse pe sine și refuza orice ajutor venit din partea unui bărbat. Îi era teamă. Teamă că va fi din nou călcat în picioare și aruncat la gunoi. Teamă că încă o singură relație sortită eșecului îl va îngenunchea pentru totdeauna.

Însă tu ai reușit să te strecori printre zidurile înalte ce le ridicasem în semn de apărare. Ai avut răbdarea de a aștepta să se macine cărămidă cu cărămidă, până când toată protecția pusă în calea inimii mele s-a dărâmat. M-ai ajutat să îmi revin, mi-ai întins o mână atunci când eram jos. Mi-ai arătat ce înseamnă stelele strălucitoare în miez de noapte, fiindcă uitasem. Mi-ai reamintit că poți iubi trandafirii în continuare, chiar dacă odată, țepii unuia dintre ei te-au făcut să sângerezi. Mi-ai bucurat sufletul de copil atunci când mi-ai adus zeci de baloane colorate și vată de zahăr de ziua mea, cu toate că eram la serviciu. Toți colegii mei rămăseseră mască! Nu pot să uit momentul în care și-au scos telefoanele, pentru a-mi poza reacțiile. Mă vedeau râzând cu gura până la urechi pentru prima dată după mult timp. Din clipa aceea am început să realizez că tu presari semințe de speranță și iubire pe oriunde pășesc, acestea fiind puncte de reper pentru ziua în care sufletul meu va fi pregătit să reînflorească.

Mi-am regăsit liniștea în brațele tale și puterea de a zâmbi din nou, în momentele în care îmi încălzești palmele, ținându-le strânse la pieptul tău. Simt cum îmi fierbe sângele în vene de emoție atunci când trebuie să ne întâlnim și cum mi se face pielea de găină când te joci cu șuvițele părului meu. Fără să îmi dau seama, am ajuns să te iubesc. Fără să realizez, ești primul gând care îmi vine în minte dimineața și ultimul înainte să adorm. Dar tu deja ești conștient de aceste lucruri. Știi că îmi bate inima doar pentru tine și că îți duc dorul atunci când nu împărțim aceeași pernă.

Nu îți spun aproape niciodată cuvintele ”Te iubesc”... Dar poți simți prin fiecare por al trupului meu câtă dragoste am strâns. Strălucirea din ochii mei îți confirmă de fiecare dată faptul că sunt nebună după tine. Zâmbetul inocent îmi trădează rușinarea atunci când îmi săruți mâinile. Fiecare gest venit din partea ta îmi dă fiori. Fiori de bucurie...

Te iubesc. Pentru fiecare plimbare în ploaie, pentru fiecare răsărit pe care l-am admirat îmbrățișați la malul mării, pentru că îți găsești o clipă să mă suni și să mă întrebi ce fac, chiar dacă ești foarte ocupat. Pentru că m-ai învățat să patinez și să spun bancuri cu blonde, știind că nu mă voi simți jignită, pentru că mă duci la cinema să vedem desene animate, chiar dacă ție nu îți plac, dar îmi faci pe plac pentru a mă vedea fericită...

Te iubesc pentru ceea ce sunt eu când sunt in preajma ta. Scoți ce e mai bun din mine, îmi faci inima să tremure de bucurie și mi se luminează chipul atunci când te văd. Mă dezbrac de toate grijile și supărările de pe timpul zilei și rămân goală. Așa cum mă știi doar tu. Rămân doar femeia veselă, puternică și îndrăgostită, fără să îmi fie teamă că vei râde de goliciunea mea. De imperfecțiunile trupului și sufletului meu. Știu că m-ai acceptat de la bun început pe toată, așa cum sunt. Mi-ai șters din minte clipele urâte, le-ai lăsat doar pe acelea frumoase, care și-au câștigat dreptul de a rămâne părți din ființa mea. M-ai acceptat cu bune și cu rele, m-ai lăsat să fiu eu. Mi-ai dat jos masca ce o afișam în fața tuturor și te-ai minunat de sufletul meu. M-ai lăsat să fiu liberă ca pasărea cerului, mi-ai respectat alegerile și mi-ai sprijinit visurile.

Te iubesc pentru că datorită ție am renăscut din propria cenușă. Pentru că am devenit mai bună, mai înțelegătoare și mai răbdătoare de când te afli în preajma mea. Pentru că sunt nespus de fericită la brațul tău, chiar și atunci când îți rămâne doar parfumul în urma pașilor grăbiți spre serviciu. Pentru că mi-am descoperit adevărata valoare și am prins încredere în propria persoană...de când ești lângă mine.

Te ador pentru că îmi arăți ce este dragostea adevărată și că îmi respecți felul de a fi.

Pentru toate acestea, pentru toți anii în care m-ai încurajat să fiu naturală, să ies din carapace și m-ai învățat să râd din nou, îți mulțumesc. A venit momentul, după patru ani de iubire intensă, să îți demonstrez cât de mult însemni pentru mine. Vrând să îți ofer ceva cât se poate de deosebit, care să aibă aceeași semnificație și peste multă vreme de acum încolo, am găsit un simbol al dragostei noastre de pe site-ul LuxuryGifts.ro.

Figurina pe care am ales-o să stea drept dovadă palpabilă a iubirii ce ne-o purtăm unul altuia, ne reprezintă în profunzime. Sunt cea mai bună varianta a mea atunci când sunt în preajma ta, iar asta spune totul. În centrul inimioarei este un cristal violet Swarovski, ce simbolizează uniunea dintre dragoste și înțelepciune, micuța operă de artă fiind întregită de citatul atât de drag mie!

Mulțumesc că ești aici atunci când am nevoie și că împarți același suflet cu mine. Te iubesc enorm.

Articol scris pentru SuperBlog 2013.