Momente speciale la Gala SuperBlog 2013
De câteva zile mi-a rămas gândul la Gala SuperBlog 2013. Și cu toate astea, am întârziat cu articolul. Nu e vorba ca nu am ce povesti, însă pur și simplu nu știu cu ce să încep. Mi-a plăcut atât de mult, încât am simțit nevoia să aștept puțin, pentru a-mi găsi cuvintele ce îmi dau de înțeles că le-am pierdut pe drumul de întoarcere spre casă...
Da, am fost la Straja pentru prima dată. Da, am întâlnit o grămadă de oameni pentru prima dată. Însă acest lucru nu m-a împiedicat să socializez (deși în unele momente deveneam mai tăcută, din cauza oboselii acumulate după parcurgerea atâtor kilometri), nu m-a împiedicat să mă bucur de compania atâtor persoane calde. Deși am petrecut împreună două luni intense în mediul virtual, pline de voie bună (și uneori...de nervi), când ne-am găsit la Vila Alpin, totul a decurs atât de frumos, de parcă ne cunoșteam de o viață. Dar să încep cu începutul.
După ce s-a terminat competiția, știam că draga noastră Claudia va striga catalogul, iar eu tremuram de emoție fiindcă nu știam dacă voi fi prezentă. Totul mi se părea departe, iar ideea de a bate atâta drum pentru a sta o noapte la munte, nu îmi surâdea deloc. Eram convinsă că aș fi fost mai mult obosită (eu când sunt obosită, chiar nu sunt sociabilă...), iar decât să pierd vremea dormind, în loc să îmi petrec timpul cu bloggerii...mai bine nu mergeam deloc. Însă Daniel, fiind cel mai săritor om pe care l-am cunoscut vreodată (a ajutat și convins multă lume să participe la Gală), s-a oferit să alinieze personal planetele, pentru a putea veni și eu. Când mi-a spus că s-a rezolvat, vorbind cu Claudia pentru a mă lua și pe mine de vineri la Straja, mi-a crescut inima de bucurie. Totodată, m-a ajutat și cu altceva, drept pentru care țin să îi mulțumesc în mod oficial pentru tot ajutorul ce mi l-a oferit. Față în față am uitat să îi mulțumesc, fiindcă blonda-i blondă până moare! Asta e, noi să fim sănătoși!
Până la urmă am stabilit toate detaliile, în noaptea de joi mi-am făcut bagajul și mi-am pus ceasul la 5 dimineața să mă trezească, însă degeaba. Bineînțeles că m-am trezit înaintea alarmei cu jumătate de oră, fiindcă...să fim serioși, cine poate să doarmă atunci când e entuziasmat că pleacă într-un loc de poveste? Eu nu!
Știam că Albert și Claudia mă vor aștepta la destinație (București), pentru a mă lua în primire și să plecăm veseli spre Straja. Eram atât de emoționată, încât la un moment dat mă luase teama că nu ne vom găsi prin capitală, că poate vor pleca fără mine, că poate uit să îmi iau bagajul din autocar și mă trezesc la munte fără haine...și câte și mai câte gânduri de acest gen îmi făceam! Bineînțeles că din cauza asta am început să îi dau telefoane peste telefoane Claudiei, săraca neputând să își facă treaba, fiindcă trebuia să îmi dea mie explicații. Dar sunt sigură că nu s-a supărat, deoarece e o dulceață de fată!
Într-un final, după ce am reușit să străbat Bucureștiul printr-o aglomerație de nedescris (poate era normal, însă mie mi s-a părut wow, nefiind obișnuită cu așa ceva în Constanța), m-am întâlnit la Gara de Nord cu organizatorii SuperBlog. Am făcut cunoștință rapid, deoarece ne grăbeam să ne întâlnim cu Simona de la Delaco, ce voia să ne dea cașcaval (da, am venit până la Straja cu o mașină plină cu brânză, lucky me, huh?), însă a trebuit să îmi țin gura, fiindcă era surpriză. Totul bine și frumos, iar pe la 11.30 (parcă?) am purces la drum. Eu, Claudia, Albert, Laurențiu (cel mai tare dansator de la petrecere) și multe cutii cu brânză de toate felurile. Nu ne-am putut înfrupta din cașcaval, pentru că era destinat câștigătorilor, însă adevărul e că ne-a bătut gândul, atât pe mine, cât și pe Claudia, să fugim cu mașina plină de brânză, cât baieții s-au dus să își cumpere de mâncare.
Da, a fost un drum al naibii de lung, însă compania avută a făcut astfel încât timpul s-a scurs mai repede și mai frumos. Mulțumim Albert și Laurențiu că ne-ați dus în siguranță la Straja! :)
Vremea a ținut cu noi, deși din Defileul Jiului am început să zărim câte un fulg, doi, cinci, peisajul părând a fi rupt dintr-un basm! În față ni se așterneau serpentinele, iar copacii albi erau de vis. Începea să se întunece, dar nu ne-am făcut griji. Nu conta când ajungeam, ci important era să fie totul bine. Și așa s-a întâmplat. Când am ajuns în Straja, am început să urcăm pe munte, spre Vila Alpin, iar în urma noastră lăsam un oraș drăguțel, frumos iluminat. Însă nu am băgat asta de seamă, până în momentul în care am zărit pe geam, în depărtare, luminițele galbene. Nu aveți idee cât de frumos se vedeau! Pot să fiu sinceră și să spun că a fost unul dintre cele mai frumoase peisaje văzute în viața mea. Îmi pare rău că nu am imortalizat momentele acelea, însă nu era chip să oprim pe serpentine, în mijlocul zăpezilor, în loc să ajungem mai repede sus și să fim cu inimile împăcate că am ajuns în siguranță, după atâta drum.
Am avut parte de mici peripeÈ›ii, întrucât la un moment dat maÈ™ina nu a mai vrut să urce È™i pace! ÃŽnsă am luat-o pe jos împreună cu Claudia, pentru a descoperi unde se ascunde Vila Alpin. Până la urmă am găsit-o, descoperind totodată niÈ™te gazde calde È™i primitoare, ce ne aÈ™teptau. Cred că i-am dat câteva emoÈ›ii doamnei Camelia, fiindcă o întrebasem ”Dumneavoastră ne-aÈ›i jurizat articolele?”, iar dânsa a spus un ”Da” timid. Probabil se aÈ™tepta să încep să îi reproÈ™ez vrute È™i nevrute, însă nu a fost cazul.
Pe băieți îi lăsasem în urmă, așa că am decis să ne întoarcem la mașină și să îi ajutăm la căratul bagajelor. Pe întuneric (serios, de ce nu erau becuri aprinse?), încercând să nu alunecăm și totodată să ne dăm seama unde rămăsese mașina, am descoperit doi omuleți în depărtare, ce cărau niște genți mari în spate. Până nu ne-am apropiat mai mult de ei, nu am realizat că sunt de-ai noștri, atât de întuneric era! Dar totul s-a terminat cu bine, mergând cu toții la căldurică și instalându-ne în camere.
Puțin mai târziu, au venit și dragii noștri SuperBloggeri...Daniel și capra lui, Dan, împreună cu părinții, doi oameni simpatici și vorbăreți! În ultimele ore ale serii am stat la masă, am băut vin fiert și Metaxa adusă din Thassos de Daniel, apoi le-am făcut poze băieților, deoarece au jucat ping pong.
A doua zi era stabilit că vor ajunge restul SuperBloggerilor, sponsorilor și partenerilor, însă noi, cei care eram de vineri în mini-vacanța Straja vorbisem să punem osul la treabă și să ne trezim devreme, pentru a-i aștepta pe ceilalți cu o ceată de pinguini. Zis și făcut. După ceva vorbă, ne-am pus pe treabă. Nu a fost simplu, sâmburii măslinelor nu s-au dat bătuți așa de ușor, adevărul fiind că nu am scos așa de mulți precum au făcut băieții, deoarece îndemânarea nu este punctul meu forte. Am măcelărit câteva măsline, recunosc. Dar apoi am prins șmecheria și am trecut la asamblarea pinguinilor, după ce ne-a arătat Daniel ce și cum să facem. Ne bătea gândul să le spunem bloggerilor înfometați că am uitat să ne spălăm pe mâini înainte de a ne apuca de treabă, însă habar nu am avut, amintindu-mi abia după ce am ajuns acasă. Dar nu-i bai.
(Frate...eu acum văd că părul îmi stătea oribil!!!)
Platoul cu cei mai puțini pinguini este al meu! Nu-i așa că-s cei mai frumoși? Ziceți, ziceți, ca să îi demonstrez lui Daniel că am făcut treabă bună, ajutată fiind de Sfântul Pinguin!
După ce am terminat treaba, ne-am gândit să plecăm în recunoaștere, în frunte cu Daniel, desigur, care mai fusese la Straja și știa pe unde să ne ducă. Drept vă spun că a fost frumos, dar am înghețat de tot! Bătea vântul, ningea...iar părul îmi înghețase! La propriu! Însă mi-a plăcut mult, am făcut poștă și o sticlă de vișinată, baieților nepăsându-le că am avut antecedente cu această băutură acum 20 de ani (ce ciudat sună!). Am reușit să mă încâlzesc puțin, chiar dacă am luat doar o guriță.
La întoarcere am vizitat Schitul, pe pereții căruia puteai găsi 365 de Sfinți, câte unul pentru fiecare zi a anului. I-am găsit și pe cei doi aferenți zilei mele de naștere (Sfinții Pighin și Orest), Daniel zicând că este de fapt Sfântul Pinguin, nu Pighin (referitor la treaba făcută anterior).
Deoarece degerasem cu toții, am hotărât să mergem înapoi la vilă, gândindu-mă că măcar câțiva bloggeri din apropiere au ajuns deja. Și am avut dreptate. Imediat cum am intrat pe ușă, am văzut-o pe Sonia stând în picioare și instantaneu mi-am amintit că îi promisesem că o aștept cu cafea. Nu am apucat să mă dezmeticesc, fiindcă mi-a amintit-o personal, cu zâmbetul pe buze. Draga de ea, m-am dus direct și am îmbrățișat-o! E o persoană atât de frumoasă și de caldă, de nu ai cum să nu o iubești!
Chiar atunci l-am întâlnit și pe Traian, care a fost Moș Crăciun la Gală. El îmi zisese anterior că este adevăratul Moș Crăciun, însă nu l-am crezut. Iată că m-am înșelat și mă bucur că am făcut-o, pentru că a fost o surpriză foarte frumoasă să îl vedem pe Moșul venind mai devreme pentru noi!
După ceva timp, a mai venit un rând de SuperBloggeri. Lucrurile deja începuseră să se miște, pregătirile erau în toi, iar noi încercam să ne cunoaștem înainte de Gală.
Raluca Cincu este o fată drăguță foc, crețulină și vioaie. Mi-a făcut plăcere să o întâlnesc, deși îmi era puțin frică de ea, în sensul că mă așteptam să ne corecteze în mod constant, în cazul în care făceam vreo greșeală de exprimare. Nu a fost așa și țin să îi mulțumesc cu această ocaziek, pentru semnele de carte amuzante!
Pe Antonia am zărit-o cu coada ochiului, deoarece abia ajunsese. Nu eram sigură dacă este ea, fiindcă am alergat să o întreb de sănătate, ea fiind cu spatele... Spre norocul meu, nu am făcut vreo gafă, deoarece scumpa de ea s-a întors și m-a pupat! Sunt foarte încântată și onorată că am cunoscut-o în offline, pentru că este o femeie extraordinară, atât de sensibilă și de bună... De te legi cu ea la rană. Emană iubire prin toți porii, iar acest lucru mă face să o apreciez extrem de mult. De asemenea, este foarte deșteaptă, a avut un discurs coerent (nu ca al meu...) și frumos. Se vede că este un om de calitate și o iubesc!
Vlad a fost cel care a adus SuperBloggerii în siguranță până la Straja și înapoi. Despre el vreau să spun că este un super om, sociabil, glumeț, fiind totodată unul dintre fotografii petrecerii. Îmi place mult felul cum scrie și mă bucur foarte tare că l-am întâlnit!
Bogdan... Pe el voiam să îl întâlnesc neapărat după ce și-a lăsat goeleta la malul SuperBlogului. Este un băiat de nota 10, a avut un discurs de nu mi-a venit să cred, a vorbit foarte frumos și m-am lămurit că este un om sensibil și distractiv. A dansat toată noaptea și mă bucur că l-am cunoscut!
Până la urmă au ajuns toÈ›i cei care participau la Gală, iar din cauza întârzierilor din pricina vremii, am intrat în direct la Radio Lynx cu vreo oră după termenul stabilit. A fost pe fugă totul, fiindcă ieÈ™eam din emisie la orele 18:00, aÈ™a că pot spune că m-am bucurat puÈ›in, deoarece eram foarte stresată de momentul în care va trebui să vorbesc în faÈ›a tuturor. Creierul meu de blondină îmi spunea că dacă totul se va derula cu rapiditate, nu voi fi nevoită să am un discurs lung. Am avut dreptate (cât de cât), însă ce mi-a ”displăcut” a fost faptul că am ieÈ™it de două ori în faÈ›a camerei de filmat, din cauză că am fost premiată de cei de la Zelist (fiindcă am câștigat proba cu parteneriatele, yeeeey!!!), cărora È›in să le mulÈ›umesc din suflet pentru tot (scrisoarea scrisă de mână m-a impresionat mai tare decât premiul, sincer), apoi m-a strigat Claudia care a apucat să îmi pună o singură întrebare la care am răspuns cât se poate de aiurea, am fost o bâlbâită (foamea își spunea cuvântul), după care am fugit înapoi pe scaun, roÈ™ie ca racul din cauza aplauzelor È™i râsetelor cauzate de ”emoÈ›ionantul” meu discurs.
A urmat apoi, rândul celorlalți SuperBloggeri de a vorbi în public și premierea câștigătoarei ediției SuperBlog 2013, Dana Lalici. Despre ea nu am de spus foarte multe, deoarece din păcate nu am apucat să stau prea mult la vorbă (și îmi pare rău), însă are o voce atât de senină și este atât de drăguță, de îți vine să o pupăcești pe obraji întruna! Este o dulce și sunt foarte fericită că am cunoscut-o! În realitate este mult mai frumoasă decât în poze, vă asigur!
Am uitat să spun că, înainte de toate, Simona i-a premiat pe Daniel și pe Dana cu brânză! Dana a primit o roată imensă de cașcaval, care a stat cumințică pe un scaun lângă mine, Vlad și Laurențiu, iar noi ne abțineam cu greu să nu o luăm la goană cu roata în brațe! Mai ales că Albert îmi făcea semn să o șterpelesc!
Daniel a fost cântărit și a primit 76 de kilograme de brânză Delaco! Deși slăbise, a fost ajutat (de Sfântul Pinguin, probabil) și a primit cu câteva kilograme de cașcaval în plus față de cât arătase cântarul.
După decernarea tuturor premiilor, ne-am așezat la masă. Un bufet suedez bogat ne aștepta...
Iar apoi au urmat felicitările și dansul. Distracție mare, muzică din plin, dansuri până dimineața. A fost și karaoke, însă nu l-am prins. Mă dusesem la culcare, negândindu-mă cu nu voi închide un ochi din cauza cântăcioșilor de la parter. Mai mult mă amuzam, decât să pun capul pe pernă!
Am dansat și eu, deși a durat ceva până am prins curaj. Am stat de vorbă cu Daniela și Ratzone, doi drăguți cu care mi-a făcut plăcere să stau la masă! Daniela este micuță și dragălașă și îmi place de ea de mor! Are niște glume în program...mai ales la adresa lui Emil...Haha!
Ratzone este opusul a ceea ce mă așteptam. A fost deschis, a vorbit, a glumit, a dansat... Chiar e un băiat foarte mișto, așa că îl rog frumos să nu se mai subestimeze, fiindcă nu are motive. E super talentat și îi stă extrem de bine cu Daniela la braț! Am zis!
Despre minunat.eu ce pot spune? Mă gândeam că o să șteargă cu mine pe jos, că va glumi pe seama mea de-a lungul șederii la Straja, însă nu a fost așa. Mulțumesc, Emil! El este un simpatic și te face să zâmbești, chiar și atunci când nu ai chef! A fost primul care a gustat din cozonacul adus de mine și i-a plăcut! Mă bucur mult că l-am întâlnit, m-am distrat cu el și e super tare! Am doar cuvinte de laudă la adresa lui, însă nu spun mai multe fiindcă el știe oricum că este cel mai minunat! M-a făcut să mănânc mici de Dedulești, deși în general nu mănânc așa ceva și îi dau dreptate cand spun că au fost buni!
Capra lui Daniel m-a învățat că trebuie să te uiți în ochii celui cu care ciocnești paharul de băutură (dacă nu știți de ce, să vă spună chiar el)... De asemenea, vreau să spun că acest bărbat are o energie în el... Ceva de nedescris! Nu a stat locului o clipă, chiar dacă venise tocmai din Germania joi seara! E un super om, deștept și funny și chiar m-am bucurat pentru așa-zisa surpriză venită din partea lui, care de fapt nu prea a fost surpriză, dându-l de gol Claudia! Oricum, fie vorba între noi, bănuiam că e ceva putred la mijloc, am un feeling ce nu mă dezamăgește niciodată, deci știam că va veni, chiar dinainte să fie el convins de acest lucru!
Laurențiu m-a dansat atunci când m-a văzut singură pe scaun și m-a îndemnat să fac asta mai des, că doar de-aia am venit până la Straja, nu? A avut dreptate. Tot despre el vreau să spun că mi se pare un om de nota 20. Sunt încântată de faptul că l-am cunoscut și sper sa ne revedem!
Celălalt Laurențiu, fratele lui Albert... Mi se pare mișto de tot! Un adevărat party animal! Și el m-a luat la dans, chiar dacă l-am cam călcat pe picioare și nu ne sincronizam deloc, el a zâmbit și a continuat! E super de treabă și mi-a făcut plăcere că a venit cu noi! Mulțumim pentru poze, Larry!
Mulțumiri din suflet și lui Christian Hertzug, cu care nu am îndrăznit să schimb mai mult de două vorbe. My bad! Ne-a dus în siguranță la București, este un șofer desăvârșit și din câte am realizat eu, un om de excepție! Sunt onorată că l-am întâlnit și în mod cert vom repeta întrunirea, chit că vin eu la București, ori el la mare. De fapt, acest lucru se va întâmpla cu majoritatea celor cunoscuți în weekend, adăugându-i pe cei care nu ne-au putut bucura cu prezența. Am câștigat o grămadă de prieteni, vă spun sincer! Așa de mulți oameni frumoși și de calitate nu am întâlnit niciodată într-un singur loc!
De asemenea, vreau să spun că îmi pare tare rău pentru că nu am putut întâlni niște oameni atât de dragi mie, în special pe SuperBloggerițele mele frumoase Agurița, Vienela, Alina, Andreea, Luna și așa mai departe. Dintre băieți...la fel! Nu îmi amintesc decât de Nick în momentul ăsta (și îmi cer scuze, sunt convinsă că uit să menționez multe persoane), însă sper din suflet să avem ocazia de a ne cunoaște în offline! Chiar și așa, ei știu cât îi apreciez și îi iubesc! Abia aștept să ne vedem, măi oameni buni!
Bineînțeles, i-am lăsat la urmă pe Claudia și pe Albert datorită faptului că sunt cei mai importanți. Dacă nu ar fi fost ei, vă spun sincer că nu aș fi ajuns la Gală, le datorez venirea mea acolo! Claudia este o scumpă, e micuță și drăgălașă, sper să își facă blog mai repede, fiindcă sunt convinsă ca va fi o reală plăcere să o citesc! A fost ajutorul lui Moș Crăciun, un spiriduș de nădejde, fiindcă ne-a bucurat atât cu prezența, cât și cu multe surprize frumoase!
Albert este un adevărat domn, foarte educat și cu bun simț. Dar asta nu înseamnă că îi lipsește spiritul glumeț, ci din contră! M-a făcut să râd pe tot parcursul drumului și îmi place mult de el, este un bărbat de nota 10! Claudia, ești o norocoasă! Dar Albert este și mai norocos să te aibă! :)
Vavaly este o frumoasă, am rămas profund impresionată de cât de bine arată! Iar fetele de la Vacanțe Speciale sunt foarte mișto! S-au distrat toată noaptea, s-au integrat foarte bine printre SuperBloggeri, iar mie mi-a trecut supărarea pe ele, imediat cum am văzut cât sunt de simpatice și de treabă!
Ne-am amuzat foarte tare în drum spre casă, mai ales când ne-am rătăcit prin Vâlcea, iar un om de treabă ne-a indicat să facem stânga (sau dreapta, nu mai È™tiu) la ”rotund” (= sens giratoriu)!
Altceva nu știu să mai spun, fiindcă...am emoții și mi-e foame! V-am pupat pe toți și mă bucur că v-am cunoscut, sunteți niște Super Oameni și ne-am distrat pe cinste împreună! Sper să mai facem acest lucru, pentru că sunteți pe sufletul meu...toți.
Îmi pare rău dacă am uitat să menționez pe cineva, nu a fost cu intenție! :)
P.S. Mulțumesc Daniel și Laurențiu pentru poze!
Probabil pentru ultima dată pe acest an: Articol scris pentru SuperBlog 2013.
45 comentarii
Write comentariiAm citit articolul tau cu emotie si am simtit ca eram acolo cu voi. Am lacrimi in ochi de bucurie, draga mea.Va pup pe toti "nebunii" :*
ReplyPinky, mi-au dat lacrimile! Si eu te iubesc, fata frumoasa! Ai locul tau special in sufletul meu! Si asa este, m-ai prins: iubirea imi da viata! Astept sa ne revedem, curcubeu frumos ce esti! Pana atunci, imbratisari de la distanta. Altesse
ReplyScumpa mea, tu esti una dintre persoanele pe care imi doresc mult sa le cunosc si chiar daca nu s-a putut acum, stiu sigur ca va veni ziua in care ne vom vedea, vom povesti si vom rade impreuna. Dar nu iti spun nimic nou, nu? Stii deja toate astea...
ReplySunt surprinsa si bucuroasa ca Ratzone este in realitate un om vesel, pentru ca pe blog pare prea serios pentru varsta lui. Mi-ar placea sa il cunosc, asa cum mi-ar placea sa ii cunosc pe toti cei care au fost la Straja, plus inca vreo cativa (preferatii mei cred ca se stiu deja sau cel putin asa sper). :)
:) Pinky, după gala asta sunt convinsă că ai rămas în inima tuturor. Iar tu, blondino, ai un suflet atât de mare, încât ne-ai cuprins pe toți în el. Îți mulțumesc și zâmbesc! :)
ReplyEsti tare dulce si in scris si in persoana. Ai fost mult mai putin emotionata ca mine, ai avut cel mai tare discurs si imi pare si mie rau ca nu am apucat sa vorbim mai mult. Abia acum imi trece ameteala. :) Te imbratisez!
ReplySf. Pinguine, oamenii sfintesc locul si se pare ca locul tau a fost acolo, la Straja. Nasa, data viitoare nu se mai admit absente :) Lasa-i pe nebunii tai de la Nebunica SRL ca si nebunii SB au nevoie de atentie :) Spor si daca vin la Constanta punem de-un blog-meet, ca atunci nu mai ai nicio scuza :))))
ReplyMi-ai parut putin prea retrasa fata de entuziasmul online. Inteleg insa ca nu ai fost asa, si ma bucur.
ReplyPoate ne vedem o data si pe terenul tau, iar atunci, in calitate de gazda, nu mai ai incotro si trebuie sa fii mai expansiva. Plus ca n-o sa-ti mai fie foame :)))
Cum e iarna la mare? :)
Te pupacesc! Poate ne vedem luna asta, ca imi e dor de tine, chiar daca nu te-am cunoscut pana acum in realitate! :*
ReplySi eu abia astept sa ne revedem, caci tare draga imi esti! Te pup, scumpa mea frumoasa!
ReplyDraga Pinky..placerea a fost si de partea mea si nu-mi pare rau c-am reusit sa te impusc cu intrebari la mine pe goeleta..poate ne vdm la blog meet ca se agita spiritele prin bucuresti dupa el:D
ReplySemnat Bogdan IN blugi
Chiar ii spuneam Soniei cand stateam la masa, ca imi pare rau ca nu ai putut veni! Ar fi fost perfect, sincer iti spun! Cu prima ocazie, trebuie sa ne intalnim! Categoric! Te pup!
ReplyEu iti multumesc, esti o dulceata si abia astept sa ne reintalnim! :*
ReplyMultumesc frumos, Dana! Esti o frumoasa si te felicit pentru locul I, fiindca am uitat sa iti spun! :*
ReplyÎndrăzneşti ,Daniel ? Vezi ,că vii pe teritoriul nostru şi se schimbă foaia :D Poate la anul , gala va fi la Constanta :D Dar mi-ar place şi un blog-meet :D Puup
ReplyPS : Nu au fost de vina Nebunica SRL :D
La brat... ai zis! :))
ReplyMultumesc frumos pentru cuvintele frumoase :*
Răsfăţato! :))))) Ai fost blonda petrecerii! Nu ai profitat deloc de oamenii ăia de acolo! Trebuia să-i faci sluji! :P Băieţii toţi să fie la picioarele tale la un pocnet de degete, ce mai?!
ReplyMă bucur că v-aţi distrat! :*
Asta e clar! Cine vine la Constanta, pac...blog meet! :X
ReplyAm fost putin mai retrasa, fiindca eram foarte obosita. Drumul lung m-a secat de puteri, mai ales ca si in noaptea de vineri spre sambata m-am trezit super devreme... :D
ReplySigur trebuie sa ne vedem si pe teritoriul meu, nu "poate"! :)
Iarna la mare e frig rau! Bate vantul de numa-numa... Macar la munte e mai adapost... :))
Poate ne vedem! Sper! :)
ReplyConfirm, mi-a spus asta! :)
ReplyDe ce nu spui mai multe? Eu stiu ca-s minunat, dar nu toti stiu asta. Mai zi laude, ca nu zici de la tine :D
ReplyNu ai de ce sa imi multumesti! :*
ReplyDa, am fost blonda petrecerii! Nu am profitat de ei, ca prea erau de treaba! Insa nu e timpul pierdut... :))
Reply:))))) esti cel mai minunat dintre minunati! Asta spune tot!:)
ReplyPăi dacă nu erau drăguţi, ce rost mai avea?! :P :)))))
Reply:)))) chiar asa!
ReplyFoarte frumos scris articolul tau! Se vede ca este sincer si din suflet! Mi-ar fi placut sa fiu si cu acolo cu voi, dar poate ne vedem in Bucuresti sau la mare!
ReplyZi frumoasa sa ai!
Draga Pinky, fara tine, drumul si scurtul sejur la Straja ar fi avut mai putin farmec. Multumim ca ai avut incredere sa vii cu noi la o distanta atat de mare si ne bucuram ca te-ai simtit bine in compania noastra. :)
ReplyData viitoare trebuie sa organizam gala pe plaja, in orasul tau. Am zis! :p
uite ca nu doar eu am adunat vorbe buna pentru fiecare. si tu ai facut si ai vazut acelasi lucru. am citit cu placere si am retrait cu placere emotiile tale care au fost similare cu ale mele. Bucurestiul mi a dat si mie cele mai mari emotii. dar pentru ca Daniel a avut grija sa alinieze planetele corespunzator totul s a terminat cu bine si a iesit perfect.
Replyiti multumesc pentru aprecieri. sincer.
Oamenii ca tine ti-e mai mare dragul sa-i citesti si sa ii intalnesti. ai scris atat de frumos despre toata lumea incat m-ai facut sa ma intristez tare mult ca nu am putut fi si eu cu voi :(
ReplyMa bucur mult pentru voi toti ca v-ati gasit si v-ati distrat, data viitoare sper sa ma alatur si eu.
Chiar ma intrebam cine e tipul frumos cu ochelari :))
Multumesc frumos. Cu siguranta ne mai vedem!
ReplyPinky, m-ai dus din nou in calatorie la Straja. Ma bucur ca te-am cunoscut si ca am avut ocazia sa iti creez emotii placute. Sper sa ne revedem si sa depanam amintiri cat mai placute. Cu drag, Traian, Mos Craciun... cum vrei tu :)
ReplyTi-ai adus aminte de mine? So cute! Ma ia melancolia doar cand deschid blogul tau si vad pe undeva ca ai scris ceva despre Super Blog, prin care am avut ocazia sa te cunosc online. Ma bucur mult pentru tine, pentru ca ai un talent enorm de a scrie, si stiu si cred ca in curand o sa apari si cu ceva carti pe piata. Asta e viziunea mea referitor la tine ca persoana fizica, ma intelegi, nu? :) (sa nu ma corecteze Raluca acum, ca nu e domeniul ei, clar!) :p
ReplyCu siguranta ne vedem! :)
ReplyM-am simtit extraordinar de bine cu voi si sper sa nu iti uiti promisiunea! Gala pe plaja, neaparat! :D
ReplyDaniel merita toate aprecierile din lume, sincer! :)
ReplySper sa ni te alaturi la Gala viitoare! :*
ReplyCurand! :)
ReplyCred ca pentru noi vei ramane de acum inainte...Mos Craciun! :D
ReplyMultumesc pentru gandurile bune!
Esti un dragut, multumesc din suflet! :)
ReplyÎn oraşul nostru :D Deci aţi promis!! :D
ReplyO experienţă inedită, mă bucur din suflet că ai avut parte de ea! ♥
ReplyBine zis... o experienta inedita... A fost superb totul! :)
ReplyTi-am recitit articolul...si am retrait si eu. Felicitari pentru toata experienta acumulata de atunci si pentru spiritul tau bun si vesel, reconfortant, castigatoareo! Eu te-am felicitat pentru locul I?:))
ReplyMultumesc frumooos! :*
ReplyCred ca da, m-ai felicitat! :)) Toata lumea a facut-o, daca nu ma insel. :)) Oricum, a trecut mult timp de atunci, nu imi amintesc foarte bine ce si cum. :))
Ca de la castigatoare, la castigatoare.... te pup!! :*