Showing posts with label ciocolata. Show all posts
Showing posts with label ciocolata. Show all posts

TMI (Too Much Information) TAG


Deși am rămas în urmă cu lepșele (am primit două și sper să le fac curând) plus încă o tonă de idei pentru care nu îmi găsesc cuvintele, se pare că aleg să fac ceva total neprevăzut. Un TAG. Mi s-a părut drăguț și nici nu aveam chef să îmi pun creierul prea mult la contribuție, dar cu ocazia asta ne cunoaștem mai bine. E cam lunguț, drept pentru care nu prea îmi vine să oblig pe cineva să-l preia, așa că...cine dorește, îl poate face. Să începem!

1. Cu ce ești îmbrăcat/ă?

Pantaloni scurți negri, tricou alb.

2. Ai fost vreodată îndrăgostit/ă?

Da, am fost. Tuturor ni se întâmplă asta la un moment dat.

3. Ai trecut vreodată printr-o despărțire îngrozitoare?

Acum aș spune că nu. Dar atunci când ieși dintr-o relație, ți se pare despărțirea groaznică. Toate despărțirile par așa, dar apoi uiți de sentimentul ăsta urât.

4. Ce înălțime ai?

Nu știu cu exactitate. Între 1.65 și 1.67, cred.

5. Câte kilograme ai?

Am 50 kg.

6. Tatuaje?

Nu. Dar mi-ar plăcea unul micuț.

7. Piercing-uri?

Nu. Mi-aș face încă o gaură în ureche, arată mișto doi cercei unul lângă altul, dar îmi este prea frică de durere, așa că presupun că voi rămâne la stadiul de un cercel / ureche.

8. Serialul preferat?

Îmi pare rău, nu mă pot rezuma la unul singur, așa că voi înșira: The Vampire Diaries, The Originals, Devious Maids, Grey's anatomy, The mentalist, The walking dead, Sherlock, Modern family, Suits, Hart of Dixie, Pretty little liars.

9. Formația preferată?

Avicii.

10. Ceva ce îți lipsește?

Somnul...

11. Cântecul preferat?

Momentan... Ed Thomas - Hurt.

12. Câți ani ai?

22 și câteva luni.

13. Ce zodie ești?

Leu. Deși e ciudat, sunt foarte mândră de zodia mea, fiindcă e cea mai tare dintre toate. Și pentru că în general...leii sunt foarte mândri de tot ce are legătură cu ei...

14. Calitatea pe care o cauți la un băiat?

Hmm... Să știe să iubească cu adevărat. Am senzația că a devenit o raritate această ”calitate” ce ar fi trebuit să fie o chestie absolut normală și logică, nu ceva pe cale de dispariție.

15. Citatul preferat?

Once you learn how to be happy, you won't tolerate being around people who make you feel anything less. 

16. Actorul preferat?

Am doi. Ian Somerhalder și Gerard Butler, evident!!!

17. Culoarea preferată?

Sincer, nu pot spune că rozul este culoarea mea preferată. A fost, dar acum i-a luat locul turquoise-ul.

18. Muzica o asculți cu volumul la maxim sau în surdină?

La maxim aproape întotdeauna. Depinde de momentul zilei și dacă doarme cineva în casă...

19. Unde te duci când ești trist/ă?

Nicăieri. Unde să mă duc? Stau acasă, că n-am chef de vorbă atunci când sunt într-o dispoziție proastă.

20. Cât durează să faci duș?

Cam 15 minute, dacă mă grăbesc.

21. Cât îți ia să te pregătești dimineața?

Jumătate de oră...pe puțin.

22. Ai fost vreodată implicat/ă într-o bătaie?

Nu, că nu-s sălbatică. Și nu e frumos ca o fată să facă așa ceva...

23. Motivul pentru care ai un blog?

Am blog pentru că îmi place să scriu...

24. Ce temeri ai?

În primul rând, îmi e frică de întuneric. În al doilea rând...de gândaci...

25. Ce te-a făcut să plângi ultima dată?

Articolul scris de mine - Jurnalul unui tată cu Alzheimer.

26. Ultima dată când i-ai spus cuiva ”Te iubesc”?

Nu îmi amintesc... Acum mult timp, oricum.

27. Ce semnificație are numele blogului tău?

Eh, sunt două lucruri care îmi plac - lalelele și luminițele colorate. Dar acum nu-mi mai place numele blogului, sinceră să fiu.

28. Ultima carte citită?

Cartea unui profesor. Din ea am dat examen.

29. Cartea pe care o citești acum?

Cartea altui profesor, desigur. Ce mă enervează examenele astea...

30. Ultima persoană cu care ai vorbit?

O prietenă.

31. Ce relație este între tine și ultima persoană căreia i-ai dat mesaj?

O relație de prietenie, desigur...

32. Mâncarea preferată?

Am mai multe. Paste, cartofi prăjiți, musaca, supă cremă de legumă, salată orientală...

33. Ce vrei să vizitezi?

Americaaa!!! Toată!

34. Ultimul loc vizitat?

Straja!

35. Ești îndrăgostit/ă?

:)) Nu.

36. Ultima dată când ai fost sărutat/ă?

Nu spun. Asta parcă e o întrebare tipică acelor chestionare de pe Hi5...

37. Ultima dată când ai fost insultată?

Zilele trecute m-am insultat singură, din cauza examenului ce a trecut... :))

38. Ciocolată sau vanilie?

Ciocolată, CLAR.

39. Accesoriul preferat?

Nu pot pleca de acasă dacă nu îmi pun unul dintre inelele mele...

40. Ce melodie ai cântat ultima dată?

Vai... Blue - Breathe easy. S-a întâmplat vineri, înainte de examen. Dădusem muzica la maxim, stăteam în picioare și mă plimbam prin toată camera ținând în mână cursul (cică îl citeam) și cântam (țipam mai ceva ca la un concert), încercând să mă calmez, fiindcă eram super speriată de examenul respectiv.


Atât. Tag-ul l-am scurtat. Avea 50 de întrebări dar unele erau chiar tâmpite, așa că le-am dat deoparte. Nu mă mai lungesc, fiindcă mă dor ochii... Repet, cine vrea să răspundă acestor (sau doar la unele) întrebări, o poate face în secțiunea de comentarii sau pe blogul deținut de fiecare... Poate precizați și sursa, cu ocazia asta. :)


Așa sunt eu...

Sunt o fată... influențată de vreme. Când este frumos afară, parcă așa de fericită sunt și eu... Dar când e urât și trist, sunt cea mai botoasă...

Sunt o fată... care se enervează repede. Bineînțeles că am zile când sunt cea mai calmă persoană din lume, neputându-mă scoate din sărite nimic. Dar aceste zile sunt rare, foarte rare...

Sunt o fată... care suferă în tăcere chiar și pentru oamenii necunoscuți. Nu știu de ce, dar mă doare sufletul atunci când văd pe cineva în suferință... Și vorbesc serios. Chiar zilele trecute am simțit în capul pieptului exact durerea aia specifică supărării și frustrării...

Sunt o fată... căreia îi vine mai ușor să scrie ce simte, decât să spună cu voce tare sau să arate...

Sunt o fată... care se atașează repede de oamenii buni...

Sunt o fată... care nu crede tot ce i se spune. Pun totul la îndoială, fiindcă nu tot ce zboară se mănâncă. Și pentru că toată lumea minte.

Sunt o fată... care a lăsat mulți oameni în spate. Și consider că a fost bine că s-a întâmplat așa. Mă uit la mine și observ că a fost o decizie bună pentru sănătatea mea.

Sunt o fată... copilăroasă. Și mă bucur de orice chestiuță drăguță. Și mă alint. Uneori. Bine, recunosc. DES.

Sunt o fată... visătoare. Dar asta e frumos. Așa am visat la America și iată că mi se îndeplinește visul de a merge acolo anul acesta. E bine să visezi, chiar dacă pe moment totul pare absurd... Atunci când crezi îndeajuns de mult în visul tău și vrei să faci totul pentru a-l îndeplini, vei reuși. Dacă vrei, POȚI. Sunt dovada vie a acestui lucru. Nu vorbesc aiurea.

Sunt o fată... pe care o binedispune muzica. Și nu e zi de la Dumnezeu în care să nu ascult muzică. Doar să fiu eu prea sad... Dar nu a fost cazul de așa ceva până acum.

Sunt o fată... care plânge atunci când e nervoasă. Prefer să mă liniștesc, să mă ”răcoresc” plângând, decât țipând sau mai rău, jignind...

Sunt o fată... care e obsedată de haine, parfumuri, creme, loțiuni, oje, machiaj etc. Și nu îmi e greu să recunosc. Nici rușine, că n-am de ce. E normal...

Sunt o fată... care e obsedată de tot ce ține de SUA. Majoritatea persoanelor cunoscute...știu asta.

Sunt o fată... prietenoasă. Dar nu cu toată lumea. Cei care fac o impresie proastă la prima vedere sunt...îndepărtați ușor, ușor...

Sunt o fată... care știe să fie și matură atunci când este cazul.

Sunt o fată... puțin timidă la prima întâlnire. Dar după ce mă acomodez, să te ții, nene!

Sunt o fată... căreia îi place culoarea roz. Dar chiar dacă exagerez prin articole cu asta, nu port foarte des această culoare. Îmi place să cred că sufletul îmi e roz...și îl iau peste tot cu mine. E suficient roz, ar părea de prost gust dacă m-aș mai și îmbrăca tot în culoarea asta.

Sunt o fată... care bea Tedi. Singura chestie ce conține fructe, morcovi, vitamine și...care îmi place. Of, bebelușa de mine!

Sunt o fată... înnebunită după ciocolată!

Sunt o fată... care încă se mai uită la desene și sunt mândră de asta.

Sunt o fată... care doarme cu un ursuleț mare de pluș. Mă păzește de monstruleții din șifonier, logic.

Sunt o fată... care teoretic împlinește 23 de ani în august. Dar practic...fac doar 3.

Sunt o fată... care a scris acest articol fără să aibă idee despre ce o să iasă.

De fapt... sunt un pinguin. :)



Ce cadouri am primit / am dăruit de Crăciun - 2013 ❅

Moș Crăciun a venit cu sacul plin. Să fi fost oare, din cauză că anul trecut s-a făcut de râs?

Ca să înțelegeți. Când spun ”Moș Crăciun”, mă refer la ai mei părinți și la prieteni. În cazul ăsta, doar la părinți. În 2012, în prima zi a Crăciunului, mama și tata au găsit sub brad de la drăguța lor fiică...niște daruri împachetate foaaarte frumos. Nu le cumpărasem mare lucru...dar gestul contează, nu-i așa?

După ce m-am trezit, m-au întâmpinat super încântați, mai ales că nu se așteptau la o asemenea surpriză. Și mare mi-a fost mirarea când i-am văzut cu obrajii crăpați de rușine din cauză că mie nu îmi puseseră nimic sub brad! Cuminte fusesem, dar Moșul nu venise! O fi uitat? Habar nu am!

De aceea, înainte de sărbătorile care tocmai au trecut...am avut grijă să le reamintesc faptul că au un singur copil. Și acela își dorește să găsească ceva sub brăduț!

- Mergem să facem cumpărăturile pentru Crăciun. Vii cu noi?
- Nu. Duceți-vă singuri. Cu ocazia asta, poate îmi cumpărați și cadoul, ca să nu mai pățiți ca anul trecut!
Bineînțeles că nu atunci mi-au luat cadoul. Moșul se șmecherise. Sau...mai bine zis, eu mă șmecherisem! Cu câteva zile în urmă, pusesem un status pe Facebook:


Știam că Moșul îmi este prieten pe Facebook dar nu mă așteptam să îmi îndeplinească dorința asta. Era un cadou cam scumpicel, însă în noaptea de Ajun...acest set a apărut sub bradul meu. Am intrat în șoc. M-am bucurat foarte tare! Mulțumesc, Moșuleeee! :)


De la Oana, prietena mea, am primit un set de la Beauticology care miroase demențial. Conține două geluri de duș, unul de căpșuni și unul de cireșe amare și un săpunel. De asemenea, mi-a strecurat în sacoșică o acadea. Mulțumesc mult!

De la Georgiana, o altă prietenă, am primit o pereche de mănuși super drăgălașe, care mi se potrivesc de minune, mai ales datorită fundițelor. Mulțumesc, draga mea!

De la Atena, o prietenă de familie, am primit un set ”Suddenly” cu loțiune de corp și gel de duș, care miros extraordinar. Ea știe că sunt înnebunită după produsele de beauty, așa că a mers la sigur cu un astfel de cadou. Fiindcă știu că mă citește, țin să îi mulțumesc frumos în mod public!

De la Adi, sora Atenei, am primit un parfum. Mai are rost să spun altceva, decât că mă parfumez doar cu el, de când l-am primit? Îmi mai adusese o cutie cu ciocolățele, însă nu apare în poze fiindcă...nu m-am putut abține și le-am mâncat. Mulțumesc, Adriana!

De asemenea, Moșul mi-a adus cu întârziere încă un cadou pe care mi l-am dorit foarte mult, adică un telefon. Pentru el vreau să mulțumeeeeeesc cel mai mult...părinților mei! Îmi place la nebunie! :)

P.S. Nu menționez banii primiți de la toată lumea, fiindcă nu-i frumos.

Înainte de Crăciun am primit acest lănțișor cu Swarovski Elements, de la Borealy. I l-am făcut mamei mele cadou. Mulțumesc firmei Borealy!




Deși trebuia să primesc coletul în Ajun, am putut să îi dau tatălui meu cadoul abia între Crăciun și Revelion. E de înțeles. Și curierii sunt oameni, nu puteau să îi piardă urma Moșului atunci când le aducea darurile.

Într-o cutie foarte mare, am descoperit o felicitare extrem de drăguță, care mi se adresa mie. Restul obiectelor erau pentru tata. O carafă cu răcitor și o sticlă cu țuică de prune. Foarte frumoase cadourile, mulțumesc Accesorii Vin!

Cam atât. Nu mai am cu ce alte cadouri să mă laud. Voi ce ați primit și ce ați dăruit?


Cea mai simplă rețetă - Prăjitură cu ciocolată

A doua zi după petrecerea de Revelion am avut ocazia de a sta la taclale mai mult cu buna mea prietenă pe nume Georgiana. Și nu puteam face asta, fără să îi cer puțin din prăjitura cu ciocolată ce o pregătise. Fiind efectiv disperată după dulciurile ciocolătoase, mi-a scăzut glicemia instantaneu. Cred că aș fi leșinat dacă nu-mi dădea prăjitură, serios! :)

A fost super super bună. I-am spus și ei. Bineînțeles că i-am cerut rețeta, deși îmi era frică. Aveam impresia că se face extrem de greu, însă...m-a surprins într-un mod plăcut. Vă voi spune și vouă rețeta, fiindcă e mult prea bună prăjitura. Am făcut-o, mi-a plăcut din nou. Deși, recunosc...nu a ieșit la fel de gustoasă. Nu știu de ce, că am respectat toate indicațiile. Poate nu am pus suficientă dragoste în timp ce o preparam. Voi trebuie să aveți grijă! Prăjitura asta se face cu drag, altfel nu iese. Acum să trecem la restul ingredientelor.
  • blat de pandișpan din comerț (să fie de ciocolată)
  • 2 plicuri de budincă Dr. Oetker (sau de la altă firmă) de ciocolată
Mod de preparare:

Se face budinca așa cum scrie pe plic (aveți nevoie de câte jumătate de litru de lapte pentru fiecare plic). Blatul cumpărat fiind împărțit în trei îl vom așeza astfel: într-o tavă puneți prima ”foaie” (nu știu cum să îi zic altfel), apoi așezați un strat de budincă peste (adică un plic întreg). Puneți a doua foaie, iar un strat de budincă (al doilea plic preparat). La final, așezați capacul, adică ultima parte a blatului. Întindeți bine crema care a ieșit dintre blaturi și lăsați prăjitura la rece. Eu am pus și cacao pe deasupra. Voi puteți face cum doriți.



Asta e tot. Rețetă mai simplă de atât, nu găsiți! Mulțumesc pentru ea, Georgiana! :)


O poveste și o ciocolată caldă! ♥ - PART II

Ora unsprezece dimineața. Locuința familiei Tomescu părea pustiită. Nici țipete de copil, nici mama care trebuia să strângă în fiecare zi jucăriile lui Vlad, ce stăteau încremenite prin fiecare colțișor al casei, îngrozite fiind de trezirea vulcanică a copilului.
- Mamă! strigă Vlad din toate puterile, nedându-se jos din pat.
Liniștea era asurzitoare. Parcă Timpul dănțuia pe masă, de mână cu Tăcerea. Făceau un cuplu perfect. 
- Mamă, vino mai repede! Mi-e rău!
.......................................................................................
- Oare ce face femeia asta? După ce că e proastă, mai e și surdă! MAMĂ!!!
- Da, vin acum... răspunse o voce subțire, uimită de răcnetele copilului.
- De ce îți ia așa de mult să-mi răspunzi?! Este altceva mai important decât mine?
- Îi făceam patul Irinei. A plecat de dimineață. Iar are repetiții la teatru...
- Ce repetiții! Ce teatru! Lasă-mă cu aiurelile astea! Nu are ce face acasă și o bate vântul pe acolo!
- Nu vorbi așa! E sora ta...
- Contează? Doar știi că mă enervează! Ca și tine, de altfel!
- Hai, lasă copilăriile și spune-mi de ce m-ai chemat...
- Am febră, n-am mâncat nimic și totuși îmi vine să vomit...și nu mai pot de frig! Iar ție...îți arde de Irina!
- Of, măi copile! Ți-am zis eu să te îmbraci bine! În fiecare iarnă avem aceeași problemă! Adică...ce iarnă... În fiecare anotimp! Uneori cred că asta e menirea ta! Să te îmbolnăvești!
- Gata? Ai terminat cu filosofiile astea? Că deja m-ai plictisit! Dă-mi o pastilă, ceva... Că nu mai pot!
- Așteaptă...
Boala plutea în aer. O simțeai în fiecare particulă de praf, în fiecare trosnet al copacilor, în fiecare părticică a propriei ființe. Numai fulgii de nea alinau durerea singurătății, a nesiguranței zilei de mâine.

Era vineri.

Prima parte o găsiți aici.

Keep calm and have a cupcake ♥ | Rețetă de brioșe drăgălașe

Brioșele astea au rezultat prin combinarea a vreo 3 rețete + improvizația mea. Și culmea! Au ieșit bine! Domnule, cum am putut eu să spun că nu-s bună de măritat, când nu-mi mai încap în piele de gospodină ce sunt!

Gata cu lauda! Să nu vă mai țin în suspans și să vă arăt operele mele de artă înainte să înșir ingredientele!


Dacă până aici v-am convins că nu glumesc și cu adevărat am muncit la brioșe, vă invit să citiți lista de ingrediente pentru 12 bucăți:

  • 3 ouă
  • 70g unt
  • 150g zahăr
  • 2 lingurițe praf de copt
  • 2 linguri cacao
  • esență (vanilie, rom...de care aveți)
  • tablete de ciocolată
Ingrediente pentru glazură:

  • 250g mascarpone
  • 50g zahăr pudră
  • o portocală (zeama a jumătate din ea + coaja răzuită)
  • coloranți alimentari

Mod de preparare:

Se freacă untul cu zahărul cu o spatulă sau cu ce vă vine mai ușor. Apoi se adaugă ouăle, pe rând. Se pun făina, praful de copt, esențele și se mixează bine până ce se omogenizează aluatul.


Așezăm hârtiuțele speciale în tavă și turnăm câte două linguri de aluat în fiecare formă. Aici am schimbat eu puțin, fiindcă rețeta originală spunea să pun o lingură de aluat, însă mi s-a părut mult prea puțin, așa că am completat, astfel încât...un sfert de formă să fie cu aluat.


Se adaugă o tabletă de ciocolată în mijlocul compoziției din fiecare formă și apoi se acoperă cu încă o lingură de aluat. Eu am folosit ciocolată de menaj, însă nu a fost ok din cauză că...fiind tableta prea groasă, nu s-a topit la coacere și a rămas aproape la fel de tare. Cred că ar ieși mai bine cu o tabletă de ciocolată normală, nu de menaj.

Se bagă tava la cuptor, iar brioșele se vor coace în aproximativ 20-25 de minute la foc mediu (180 grade C).

Cât timp aluatul este la cuptor, ne apucăm de glazură! Într-un castron se pun cele 250g de mascarpone, zahărul pudră (eu am pus tot plicul, adică 70g...nu 50g, cum spunea rețeta) și am dat pe răzătoare coaja de portocală. Aveți grijă să nu scăpați portocala în compoziție, așa cum am făcut eu... :)


Apoi se taie portocala în două și se stoarce jumătate din ea. NU mai mult, fiindcă iese glazura prea apoasă! Puteți încerca punând chiar mai puțin din sucul unei jumătăți, dacă vi se pare că ar avea o consistență mai potrivită, astfel încât să nu se scurgă de pe brioșe. Credeți-mă, știu ce spun, fiindcă a mea a ieșit cam aiurea și am băgat-o la frigider, pentru a se mai întări cât de cât.

Se amestecă totul, iar apoi eu am pus câte puțină compoziție în fiecare ceșcuță, ca să pot adăuga mai multe feluri de colorant alimentar. Am avut roșu și albastru, dar le-am dizolvat astfel încât am făcut mai multe feluri de roz, de exemplu. În rest, vedeți în poză, că nu vreau să spun nici că ăla e albastru sau e verde, fiindcă mi-e că greșesc. Dați-vă seama singuri...ce culori sunt acolo, da? :))


După ce au trecut cele 20-25 de minute, scoatem tava din cuptor și verificăm dacă s-au copt brioșele, introducând o scobitoare în centrul uneia dintre ele. Dacă nu se lipește aluatul pe băț, înseamnă că-s gata. Le punem la răcit. Eu le-am dus în cămară, unde era geamul deschis, ca să grăbesc procesul de răcire. Bineînțeles că am făcut asta după ce le-am scos din tavă și le-am așezat pe un platou.


Pregătim decorațiunile... Iar după ce brioșelor le trec căldurile, trecem la ornat. Aici nu mai are rost să vă spun ce anume să faceți, deoarece trebuie să fiți creativi... În schimb, vă voi arăta mai pe larg cum le-am ornat eu.








Cam atât. Dacă vreți să le încercați, chiar vă invit. Sunt bune. Ah! Și am uitat să vă spun că rețeta de glazură e a lui Jamie Oliver!

După cum puteți observa, am uitat complet să pun cacao în aluat. Mi scuzi!

Vă mai recomand ceva, pe ultima sută de metri! Dați o tură și pe la bloggerițele constănțence care vă așteaptă cu diverse postări specifice Crăciunului! Acest articol a fost, de asemenea, unul pentru sărbătorile de iarnă.


Nu uitați să-mi spuneți ce părere aveți despre...brioșele mele! Nu-i așa că sunt drăguțe? :)