Luminița de la capătul tunelului

Friday, January 21, 2022 0 Comments A+ a-

Vi s-a întâmplat vreodată să nu observați pădurea din cauza copacilor? Mie da.

Până într-o zi când mergeam cu mașina (stând în dreapta) și am văzut norii care înconjurau șoseaua. Mi-am luat ochii de la asfalt și am privit norii. Au fost aici în tot acest timp? Nici nu am băgat de seamă, am trăit mai mult în mintea mea ratând ceea ce mă înconjoară.

Atunci am început să văd mai bine. Luminițele de Crăciun de la geamurile caselor. Răsărituri și apusuri. Oameni pe stradă.

Am ieșit din capul meu și am început să fiu prezentă, mai prezentă decât am fost în ultimii ani.

Și la un moment dat, întorcându-mă de la București, am văzut o livadă cu copaci aliniați frumos, iar rândurile acestea păreau să arate ca niște tuneluri la capătul cărora se revela câte un luminiș. Renumita vorbă "luminița de la capătul tunelului" este adevărată, reprezentația ei se află chiar pe marginea autostrăzii A2. Și de fiecare dată când mă întorceam de la București ridicam ochii din telefon fix când treceam pe lângă livadă și vedeam zeci de luminițe la capătul tunelelor.

Acum să fim serioÈ™i, puteam să privesc pe geam oricând, dar eu scoteam nasul din ecran chiar când mă aflam în dreptul acestor copaci. AÈ™a că am luat experienÈ›a ca pe un semn divin că totul va fi bine. ❤

Mulțumesc în fiecare zi! 💕

Tuesday, January 11, 2022 0 Comments A+ a-

Internetul vuieÈ™te pentru că azi, 11 ianuarie, e ziua internaÈ›ională a cuvântului "mulÈ›umesc". ❤

Eu am învățat că nu am nevoie de o anumită zi din an pentru a mulțumi. Nu-mi amintesc mereu, dar încerc să mulțumesc cât de des posibil pentru încă o zi în care Dumnezeu m-a trezit. Și mulțumesc pentru că merg, pentru că am copilul sănătos, pentru că viața e frumoasă.

Și mulțumesc mereu pentru oamenii faini din viața mea, mulțumesc pentru că s-au cernut persoanele care nu îmi priau de cele care mă iubesc, ba chiar mulțumesc și pentru masă zi de zi mamei mele.

Am început să fiu recunoscătoare mai des, mai mult, mai profund. Și am ajuns să procedez ca Snoop Dog, îmi mulțumesc inclusiv mie pentru că îmi dovedesc constant că sunt mai puternică decât aș fi crezut.

Nu avem nevoie de o zi anume pentru a ne exprima recunoștința. O putem face mereu, fără a avea impresia că totul ni se cuvine. Nu ni se cuvine nimic, nici mersul, nici văzul sau auzul. Nu ni se cuvin acoperișul de deasupra capului și nici mâncarea de pe masă, cu atât mai puțin fiecare zi în care deschidem ochii. Putem mulțumi mai des pentru sănătate, pentru corpul care face multe chestii fără să îi dăm noi indicații (bătăile inimii, respirația, ridicatul de jos și multe alte procese se întâmplă pur și simplu, fără să conștientizăm), pentru familie și prieteni.

Eu îți mulțumesc, Universule, chiar și pentru provocările pe care mi le aduci în cale, pentru că deși nu le înțeleg rostul pe moment, tu știi mai bine de ce mi le dai!

Te rog, iartă-mă. Îmi pare rău. Mulțumesc. Te iubesc.

Wednesday, January 05, 2022 0 Comments A+ a-

De o vreme încoace (mai precis de anul ăsta) am început să practic metoda iertării, pe numele de scenă Ho'oponopono. Și ori de câte ori observ că sunt pe cale să mă enervez, să judec sau să mă cert în cap cu oamenii din prezentul și trecutul meu, încep să spun în gând: te rog, iartă-mă, îmi pare rău, mulțumesc, te iubesc. Și uneori spun aceste cuvinte de zeci de ori, alteori doar până îmi trec sentimentele efervescente. Sinceră să fiu se întâmplă să le zic și fără vreun motiv anume, adică până adorm încep să le repet, ba chiar și noaptea dacă mă trezesc să mă duc la baie mă apuc să le spun în gând până mă întorc în pat.

Și le-am folosit în diverse situații, mi s-a părut că sunt mai binedispusă în general de când le zic, parcă sunt și mai calmă și dacă tot am apelat la acestea deseori în ultimele zile, m-am gândit într-o seară când dădeam să adorm că ce ar fi să îmi imaginez cum le zic cu direcție către mine, nu gândindu-mă la alții, cum procedez de obicei.

Zis și făcut. Nici nu am apucat să le spun de două ori, că m-a cuprins un sentiment de compasiune profundă față de propria persoană și în secunda următoare îmi curgeau lacrimi șiroaie pe obraji. Nu am mai avut astfel de trăiri până acum și deși nu a durat mult toată experiența (câteva minute), mi s-a părut foarte interesant ceea ce mi se întâmplase.

Cu siguranță voi repeta exercițiul pentru că așa am descoperit că și eu am nevoie să aud aceste cuvinte venite din partea mea.

Dacă vă roade curiozitatea puteți citi despre terapia iertării, pentru că veți fi surprinși. Nu vă zic decât că un doctor din Hawaii a reușit să vindece o întreaga secție de psihiatrie cu ajutorul Ho'oponopono. 😊

2022 și Totul despre sex

Sunday, January 02, 2022 0 Comments A+ a-

Adevărul e că de când am văzut ieri pe Happy Channel o mică parte din filmul Sex and the City mi s-a declanșat o super poftă de scris pe blog, de New York și de trăit viața așa cum este ea.

Astăzi am reînceput să urmăresc serialul, pentru că anul ăsta am decis să fac mai mult din ceea ce îmi aduce plăcere. Iar Totul despre sex îmi dă vibe-uri bune în prezent. Deja mă văd scriind mai des aici, vizualizându-mă mergând fabuloasă pe stradă cu copilul de mână și ducându-ne la film cu prietenele care au, de asemenea, copii. Și știți ce? O să fac vizualizări până când acestea vor deveni realitate. Pentru că vreau și pentru că pot.

Ne recitim data viitoare.