Draw my year | Un an roz pentru o fată roz
În 2013 am fost surprinsă să aflu că sunt mai puternică decât credeam. Și mai curajoasă. Și mai roz.
2013 este anul în care m-am regăsit pe mine, după ce mă pierdusem pe drumul parcurs în 2012...
2013 a fost un an dedicat prietenilor. Am rupt legătura cu unii, însă mi-am făcut alții. Mai calitativi, pot spune. Iar acest lucru s-a întâmplat din două motive mari și late:
- M-am înscris la master, iar asta a adus cu sine colegi noi, adică...prieteni noi.
- Mi-am făcut blog și m-am înscris în competiția SuperBlog.
2013 a fost un an dedicat premiilor. Spun asta fiindcă am câștigat câteva lucruri frumoase. Unele pe merit (de exemplu, în SuperBlog), iar altele...fiindcă am fost o fetiță cuminte, iar când ești cuminte, primești ce vrei. :)
ÎNSĂ. Toate cele de mai sus fac parte din introducerea în adevărata ”Recapitulare” a anului 2013. Ce e mai frumos...acum urmează. Sau...altfel spus, mă chinuia talentul, așa că m-am pus pe desenat. Nu am un talent extraordinar la desen, pe lângă faptul că mă plictisisem la un moment dat (sunt 12 desene, la naiba!), deci nu vă așteptați să vă dau pe spate cu operele mele de artă.
Prima zi din 2013 m-a prins acasă, uitându-mă la televizor. În pijamale. Și într-un fel...cam deprimată. E normal, cine nu ar fi fost așa, dacă ar fi stat de Revelion în mijlocul patului, purtând izmene?!
Câteva luni mai târziu, eram în febra licenței. Spre deosebire de alte facultăți, noi am dat atât test grilă, cât și o lucrare de licență. Am învățat 1500 de întrebări ca pe apă, le visam și noaptea. De fapt, nici nu aveam timp să visez, că făceam nopți albe din cauza grilelor ce mi-au scos peri albi în cap. Lucrarea de licență, de asemenea, mi-a mâncat zilele și nopțile, m-a adus în pragul disperării, de îmi venea să arunc computerul pe geam, cu tot cu acea carte cu întrebări pe care am mâncat-o pe pâine. La figurat, desigur. Apropo, pe monitor se poate observa începutul lucrării mele de licență. Și e pe bune treaba asta.
Pe la mijlocul lunii iulie, am dat testul...luând nota 9 fix. După două zile...tremuram din toate încheieturile în fața facultății din cauză că trebuia să prezint în fața comisiei lucrarea de licență. Iar eu aș mai fi dat de încă 5 ori un test grilă, decât să vorbesc despre lucrarea mea. Norocul a fost că PowerPoint-ul meu era genial, iar cărțulia muncită pe brânci, la fel. Profesoara cred că a văzut că-s una dintre blondele deștepte, așa că mi-a dat viteză repede.
În aceeași seară am aflat notele primite la prezentarea lucrărilor. Iar mă luase tremuratul, fiindcă îmi doream să primesc nota 10, în speranța că voi putea intra cu media 9.50 la master, la fără taxă. Am fost cu ai mei la facultate, iar pe lista afișată pe geam eu apăream ca având nota 9 la scris și nota 10 la oral. Fericire mare, vă dați seama. Mă mir că n-am început să plâng! :)
Ca un fel de răsplată pentru efortul ENORM depus în ultima perioadă, am plecat cu niște prietene câteva zile la munte. A fost prima dată când am văzut Transfăgărășanul și m-am îndrăgostit iremediabil de el. Tot atunci am fost la Sibiu, de am înșelat Brașovul cu trupul și cu gândul, fiindcă mi-a plăcut mult de tot! Dar tot Brașov rămâne feblețea mea... Nu se poate altfel.
A venit și luna august, cea în care EU sunt născută și pe care o ador, tocmai din acest motiv. Am sărbătorit cu tort (și șampanie, parcă) alături de familie (de fapt, jumătate din familie, pentru că părinții mei plecaseră în concediu), apoi cu prietenele în oraș. A fost frumos, dar totuși...nu prea am simțit că a fost ziua mea. Ciudat sentiment...
Abia în luna septembrie am putut afla dacă am intrat la fără taxă, sau nu. Însă așteptarea nu a fost în zadar. Am fost (și încă sunt) super mândră de mine. De ai mei...nu mai spun, că vă dați seama că au început să dea telefoane peste telefoane, pentru a se lăuda cu fiica lor extraordinar de deșteaptă.
Tot în septembrie m-am apucat de blogging și...bine am făcut! A fost una dintre cele mai bune decizii ale mele. A adus multe chestii frumoase în viața mea, mai ales în materie de OAMENI.
M-am înscris în competiția SuperBlog, iar din octombrie am intrat în pâine. Nu știam care-i faza, cu ce se mănâncă, cert e că am început cu dreptul, luând 90 de puncte la prima probă, cea dată de Toyota, acest lucru lăsându-mă o zi și o noapte pe primul loc. Dar cum acela nu era pentru mine...am alunecat în clasament.
Începuse să îmi placă și atmosfera de pe grupul de Facebook destinat SuperBlog, băgându-mă în seamă cu toată lumea de pe acolo. Mi se păreau de treabă, chiar dacă îmi erau ”rivali” și îmi plăcea la nebunie să stau la taclale cu ei până la 1-2 dimineața.
Pe la sfârșitul lunii octombrie mi-am luat prietenele și am plecat spre București, pentru a-mi îndeplini cel mai mare vis. Acela de a merge în America. Am ajuns la sediul GTS, loc în care ne-am scos visurile din geantă și le-am pus pe birourile coordonatorilor programului Work and Travel. Ei au înțeles ce și cum, așa că ne-au întins contractele, pe care le-am completat și semnat fără să clipesc. Primul pas îl făcusem. Nu mai eram la stadiul de visătoare, ci lucrurile începuseră să se pună în mișcare. Era incredibil, dar...noi chiar urma să plecăm în State! Yupiiiiiiiiiiii!!!!
Întorcându-mă acasă, am aterizat direct pe Facebook, fiindcă îmi fusese dor de SuperBloggerii mei. Și dacă tot epuizasem toate subiectele de discuție, Pishky s-a gândit că un joculeț nu ne strică, așa că am intrat în horă, până am devenit o ”cireadă” de girafe. Dar nu orice fel de girafe... Ci creative, domnule! Dacă nu mă credeți, uitați lista cu numele noastre mai sus! :)
Zilele au mai trecut, probe de la sponsori tot veneau, oboseala se acumulase... Nu mai suportam să scriu la comandă, mă enerva orice juriu, așa că...am izbucnit! În așa hal, încât am vrut să îmi dau ”demisia” de vreo 2-3 ori. Dar bine că n-am făcut-o, fiindcă tare rău mi-ar fi părut dacă nu ajungeam la Straja... M-am mulțumit cu un simplu articol crizat, unde m-am descărcat de toți drăcușorii. Sau...aproape de toți. Nu m-a lăsat inima și am mai păstrat câțiva, fiindcă până la urmă sunt ai mei, eu i-am crescut, da?!
De Sfântul Nicolae am ajuns la Straja, unde am cunoscut organizatorii SuperBlog, un juriu și câțiva SuperBloggeri olteni. Fu așa de faaaaaain, numai că eu eram extrem de obosită, așa că m-am dus la nani, în speranța că voi fi fresh în următoarea zi, pentru Gala de premiere și...petrecere!
A doua zi am făcut pinguini cu Daniel, Dan și părinții lui, am vizitat împrejurimile, am descoperit că eu sunt Sfântul Pinguin (a se observa că este prezent și în desen) și am așteptat ceata de finaliști. O spun din nou. Fu așa de frumoooooooosss, cu așa de mulți oameni mișto, de nu am cuvinte! Superbloggerii nu sunt doar niște oameni cunoscuți pe internet sau cu care am stat de vorbă la o cafea. Sunt persoane care mi-au ajuns la suflet, fie că au fost prezente la Gală, fie că nu. Sunt persoane cu care VREAU să păstrez legătura de acum înainte, chiar dacă voi fi în România sau nu. Vreau să îi întâlnesc și cu alte ocazii, nu doar la Gale... Vreau să vină la mine acasă, să mergem la plajă împreună, să petrecem des, să organizam un revelion SuperBlogosferic...
SuperBloggerii și persoanele din spatele competiției au umplut un gol din viața mea. Și nu mă mai văd fără ei. Deși sunt singură la părinți, pot spune cu mâna pe inimă că eu am frați și surori. Care sunt SUPER! Le mulțumesc LOR pentru că există! Le mulțumesc pentru sprijin, pentru prietenie, pentru dragoste, pentru înțelegere, pentru tot! I am SO blessed!
De asemenea, vreau să mulțumesc tuturor celor care au făcut parte din viața mea pe parcursul anului 2013. Începând cu familia mea, până la prietenii pierduți pe drum. Fără voi toți nu aș fi cea care sunt astăzi și sunt recunoscătoare pentru toate lucrurile frumoase de care am parte și pentru toți oamenii de lângă mine.
Sunt pregătită pentru 2014, deoarece îmi doresc să fac multe lucruri pentru sufletul meu. Iar cap de listă este... să merg în America.
Deoarece acesta este ultimul articol publicat din acest an, vreau să vă urez și eu câte ceva. Fără siropoșenii, că...nu îmi plac. Deci. Sper ca anul ce vine să vă aducă doar momente frumoase, oameni speciali, dragoste, înțelegere și liniște sufletească. Să vă distrați, să vă iubiți mai mult pe voi înșivă, să apreciați fiecare clipă și să aveți grijă de voi. VREAU să ne vedem mai des, mai ales din cauză că la vară voi fi plecată...și...sper să ne auzim cu bine! Altceva...nu știu ce să mai spun, fiindcă desenele de mai sus mi-au luat toaaată inspirația și energia.
Cam atât, frumoșilor! Distracție plăcută șiiii nu uitați că vă iubi dubiiiiii! :)
P.S. Bebelușilor (adică voi)...DANS! (Uite așa, ca pentru Revelion!)
28 comentarii
Write comentariisuperb articolul din toate punctele de vedere: ilustrare, sinceritate, profunzime. nu stiu cat talent la desen ai si cata joaca a fost, dar ultimul desen, cu mainile, spune multe. ai resurse. trebuie doar sa le exersezi. si o vei face, sunt sigura. esti ambitioasa, cu un suflet mare si frumos si imi vine sa te imbratisez acum , pe loc, de draga ce imi esti. ca o sora mai mica dar care se dovedeste uneori atat de mare, inteleapta si matura. La multi draga mea, un an nou cu toate implinirile pe care ti le doresti si cu multe altele la care nici nu te gandesti acum! Spor in toate si oameni superbi langa tine! Si, desigur, danssss!
ReplyLa mulți ani Pinky! Să ai un 2014 exact așa cum ți-l dorești. Și... DANS! :)
ReplyHai ca ai avut un an cu de toate :) Totul e bine cand se termina cu bine. Daca mai puneai si-un pinguin la scobitoare in loc de iepurila de la bara, era chiar perfect. Spor si anul viitor!
ReplyLa mulți ani, dragă Pinky. Ai avut un an inteeeens și plin de emoții, dar și de fericire. Felicitări pentru astfel de trăiri super faine! Îți doresc un an 2014 de 8(culcat) de ori mai bun decât 2013. La mulți ani! :*
ReplyMai mai mai... refuz sa cred ca al nostru curcubeu vesel a fost mohorat :-w Ma bucur ca ti-ai revenit, intre noi fie vorba si eu am avut un an... bleah :)) dar se pare ca vacanta m-a facut sa imi revin. Sper ca la anu sa iti creasca blogusoru muuuult muuuult muuuuult de tot si sa fie sussss pe cer asemenea curcubeului. Desenele sunt superbe, chiar m-ai lasat fara cuvinte si cum se spune, o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte, asa ca daca lasai doar desenele in articol, s-ar fi inteles la fel de bine. Cu ocazia asta am descoperit ca am absolvit aceeasi universitate, chiar daca la cateva sute de km distanta :))))))) stiu faza cu grilele si cu licenta... mi-au mancat si mie plamanasii, dar totul este bine cand se termina cu bine. Iti doresc un an nou plin de curcubee vesele, de impliniri si de bucurii si nu uita ca peste doua luni incep inscrierile pentru Spring SuperBlog 2014 \:D/ La multi ani!:**:*:*:*:*
ReplyCe frumos ai scris ma Pinky, realizez ca ai avut un an tare frumos. Vezi?! Ce incepe prost se termina excelent :)
ReplyCat despre anul viitor, sa ai parte de si mai multe premii, realizari, oameni frumosi si intalniri super, neasteptate. Dar acum zi-mi tu mie drept, tu esti iepurasul nu?! Pinky Kinky Rabbit :))
Ma intreb daca in pielea iepurelui de Paste i-ai fost animatoare Mosului Craciun :))))))))))))
Mamăă... deci numele meu se regăsește în articolul tău! Deci mă simt atât de importantă! Nici nu îți pot explica :))! Mă simt minunat și parcă aș fi primit cel mai frumos cadou de Anul Nou! Hai că ai făcut un copil FOAAAARTEEE fericit!
ReplyÎți urez să ai parte de un an nou fericit și plin de bucurii! Să îți îndeplinști multe dintre dorințele ce le ai tu acolo pe o listă și să te distrezi din plin în America! Poate rămâi și tu acolo și mă iei și pe mine (știu... sunt o profitoare). Și acum serios.. să mă iei și pe mine :*.
Eu una sunt fericită că te-am cunoscut pe tine și pe mulți alții în 2013. A fost un an frumos per ansamblu și mă bucur că au intrat în viața mea atâția oameni frumoși!
P.S. America te va primi cu bratele deschise si te va adopta ca pe o fiica buna, frumoasa si desteapta :)
ReplyMultumesc frumos, draga mea....sora! :)) La multi ani si tie si sa ne revedem cu bine! :*
ReplyMultumesc la fel, draga mea! :* :*
ReplyN-am gasit cu pinguin, ci cu iepuras. Dar e suficient ca am desenat eu pinguinul :)) La multi ani! :D
ReplyMultumesc frumos! Si tie sa iti aduca anul 2014 tot ce iti doresti! :*
ReplyDa, curcubeul incepuse anul intr-un ton cam negativ! Bine ca i-a trecut! :))
ReplyMultumesc pentru cuvintele frumoase, sora mea de facultate! :))
Iti doresc sa ai un an superb din toate punctele de vedere! :* :*
:))) Nu am bara in camera, deci imi pare rau sa te dezamagesc... Nu sunt eu iepurasul :))
ReplyMultumesc! Tie sa iti aduca anul ce vine doar lucruri frumoase si..cine stie! Locul I la Spring! :*
Ma bucur ca te-am facut fericita, prin faptul ca te-am mentionat! :* Si eu ma bucur ca te-am cunoscut si abia astept sa ne revedeeem! :X In America te-as lua! Iti trimit invitatie dupa ce ma marit :)))) :*
ReplyAsa sper sa se intample, multumeeeeesc! :*
ReplyMaaaaaaaaaaaaaaaaa, vreau si eu invitatie =))))))))))))))
ReplyIti trimit si tie! =))) Daca imi promiti ca nu le bati pe youtuberitele alea despre care vorbeam noi aseara! :))))))
ReplyMă ofer să-ți fiu și nașă! Gata... eu sunt nașă! Numa să mă iei și pe mine în America!
ReplySi la mine prima care comenteaza este sora mea si ma amuza asta! :))) La multi ani fericiti! :*
ReplyPăi dacă 2013 a fost aşa la ce ne putem aştepta de la 2014? La mulţi ani şi succes în toate!
ReplyE o chestie ce n-am priceput-o prea bine, cea cu Braşovul şi cu Sibiul,! :)
Ca sa faci asta, trebuie sa te mariti tu inaintea mea :))
ReplyLa multi ani! :)
ReplyBrasovul este prima si cea mai mare dragoste a mea... Iar cand am fost in Sibiu, mi-a placut enorm si acolo... Am simtit ca "insel" Brasovul, cumva! :))
Mi-ai luat o piatră de pe inimă! :) Îmi fugise mintea la altceva! :))
ReplyImi este frica sa te intreb la ce te gandisei... :))
ReplyMai curcubeu Roz...eu, marinarul ratacit de pe presainblugi iti scriu cu incredere totala in tine...Stiu ca vei reusi sa faci tot ce ti-ai propus si abia astept sa ajungi in America si sa vorbim pe skype ca am si eu niste ganduri dar nu divulg mai mult...legat de America si inca un continent:) Keep in touch! BOGDAN DARADAN pentru tine:D
ReplyMultumesc! Si tu vei ajunge acolo unde iti doresti, vei vedea! :)
ReplyMultumesc, Daniel! Astazi voi scrie, maine voi posta! :)
Reply