Alerg printre străini
E noapte, iar eu mă pierd pe străzi cunoscute,
Printre oameni străini cu priviri pierdute.
Fug de propriile gânduri, iluzii și amintiri,
De conversații inutile, sacrificii, dezamăgiri.
Cu pași grăbiți mă afund în întuneric
Încercând să fac abstracție de subconștientul isteric.
Fiecare expirație doare, fiecare gând mă obosește.
Nici frumusețea lunii pline nu mă încălzește.
Motive ascunse printre clădiri învechite,
Reproșuri aruncate chiar dacă-s negândite.
Pe toate încerc să le las în urma mea
Dar ele vor să ne jucăm de-a v-ați ascunselea.
Relații eșuate, călcate în picioare
Mi-au ținut mult timp sufletul în închisoare.
Am încercat să evadez și am țipat cât am putut.
Nimeni nu m-a auzit, n-a observat c-am dispărut.
Secrete păstrare sub lacăt, de care știm numai noi.
Sentimente de iubire adevărată, aruncate la gunoi.
Speranțe pierdute, dorințe uitate printre rafturi,
Toate mi-au ținut sufletul în lanțuri.
Iar acum alerg printre oameni și ziduri
Ținând strâns în mână un pachet de chibrituri.
Vreau să dau foc la tot ce am lăsat în trecut.
Vreau să fiu un suflet liber, nu un deținut.
Sunt sătulă de măști, drame și minciuni.
Am fost un simplu pion înconjurat de nebuni.
Și chiar dacă multe lucruri au rămas nespuse,
Sentimentele urâte le las deoparte. Trebuie distruse.
Mă opresc din alergat doar pentru a-mi trage suflarea
Și observ cum orașul își pierde culoarea.
Ploaia tocmai a început și îl spală de păcat,
Toți s-au izolat în case și-acum pare abandonat.
Doar eu am rămas pe stradă, sprijinind ușa unui magazin.
E mai ușor să suferi în ploaie fără să fii privit de ochi străini.
Și admir priveliștea dezolantă, trăgând cu patos dintr-o țigară,
Așteptând ca cineva mai puternic să ia de pe umeri a mea povară.
Și dacă asta nu se întâmplă, să-mi ia ploaia regretul
Că n-am făcut ce trebuia atunci când a fost momentul.
Și m-am ascuns printre detaliile situațiilor mai grele,
Punându-mi adevărurile între ghilimele.
De atunci mi-am pierdut încrederea în oameni și iubire
Fiindcă toate astea conduc la prăbușire.
Doar timpul te ajută să te ridici de la pământ
Pentru a-ți construi singur un fericit deznodământ.
Și acum, în stradă, am realizat ceva.
Nu poți rămâne în trecut, oricât ai vrea.
Nu poți rămâne blocat în amintiri și viziuni,
Când vezi că prezentul îți scoate în cale minuni.
Oameni noi și drăguți ce vor să te cunoască mai bine...
Dar evoluția lucrurilor depinde doar de tine.
Preferi să ignori frumusețea prezentului, adâncindu-te în trecut?
Gândindu-te la suferință, tristețe și ce n-ai făcut?
Sau să profiți de tot ce îți iese în cale:
Prieteni noi, planuri mărețe, iubiri reale...
Speranțe renăscute, sărutări furate,
Schimburi de zâmbete sau chiar gânduri cenzurate.
Întotdeauna apare curcubeul după o furtună
Și îl poți zări chiar dacă nu te afli în cea mai înaltă tribună.
Esențial e să îl primești în a ta viață,
Cu toate că picăturile reci de ploaie de tine încă se-agață.
35 comentarii
Write comentariiUite o latură pe care nu o cunoşteam, poezia! Frumos, ce să spun.
ReplyMultumesc mult! :)
ReplyFoarte frumos, chiar sunt fara cuvinte :)
ReplyMultumesc, draga mea! :*
ReplyPoate ca ar trebui sa scrii mai des poezii, Pinky! Mie imi place mult stilul tau, mai ales ca nu imi par doar cuvinte goale, ci ganduri profunde, inlantuite unul de celalalt, sirag dureros de real, de uman...
ReplySuperba poezie! Bravo! :)
ReplyVoi incerca sa scriu mai des poezii. Sper sa fiu la fel de inspirata. :*
ReplyMultumesc frumos! :*
ReplyMai Pinky, esti belea. Ce frumos scrii poezii, ai fost foarte inspirata!
ReplyDa, multumesc. :)) Ma mai loveste si pe mine creativitatea din cand in cand... :D
ReplyMai curcucubeule, daca tot te-ai scuturat de ploaie, te asteptam si cu versuri mai happy. Spor!
ReplyUrmeaza! Multumesc, Daniel! :D
ReplyFoarte frumoasa poezia. Nu mi-ai spus ca scrii si asa ceva :D Felicitari!
ReplyMultumesc! :* Nu ti-am spus. :)) Trebuie si putin mister, doar tu ai zis asa. :D
ReplySuperbă! Felicitări! :)
ReplyMultumesc! :*
Replyfoarte frumoasa felicitari!
ReplyDar ai auzit de poezi in 4 strofe? :D
Multumesc!
ReplyHmm....nu! Nu imi suna cunoscut! :))
Ia uite cine are talente ascunse :D Tocmai mă pregăteam să te trag de urechi dacă lăsai un final trist :)) Nu-mi plac finalurile triste :D Felicitări pentru poezie dar și pt modul de gândire :P
ReplyMultumesc frumos :)) . Nici mie nu imi plac finalurile triste asa ca am incercat sa sucesc totul pt a se termina ok :))
ReplyȚi-a ieșit mai ales că așa și este. Nu ai înflorit doar ca să dea bine :))
ReplyAdevarul se spune in versuri... :))
ReplyMinunata poezia <3 Imi place la maxim :3
ReplyEu am dat acum ceva timp in urma foc la amintirile din trecut ce ma chinuiau si la propriu (niste hartii:D ) si la figurat. Nu stiu daca mi-a fost de ajutor, dar cred ca da...pentru ca mereu cand gaseam acele hartii ce aveau legatura cu trectul eram rascolita...
ReplyImi place poezia :)
Multumesc frumos! :D
ReplyTrebuia sa le dai foc de mult timp! :P
ReplyNu știam că scrii și poezie.. e superbă!
ReplyMultumesc frumos, Andrei! :)
ReplySi daca poet ca tine eram/Si se scuturau plopii/Pe la Constanta, la tine la geam/Amerizam usor, sa nu-mi simt pasii/ Si daca blogger roz ca tine eram/ si ma priveau domnisoarele/ Pe langa nisipul marii alergam/ De-mi scantaiau chisioarili...
ReplySi daca Anonim eu nu eram/Si tu aveai un blog decent pe wordpress/Eu cu numele meu ma semnam/Si iti aratam blugii...:))) Pentru ca ma inspiri blondo...Un marinar in blugi :)))
:)) Poet ca mine esti si pe langa asta, esti si amuzant in versuri... :))
ReplyLasa-ma cu wordpress, ca nu imi place deloc :)) Mai bine te semnezi asa, este mai personalizata chestia asta pentru blogul meu, da? :)) Daca te-ai semna "Presa in blugi", parca ar fi prea...formal pentru sora ta :))
mai, mai...cata creativitate....bravo Pinky!!!
Replymai, mai...esti talentata mai Pinky!!!
ReplyMa regasesc in mare parte ... Mai scrie ! Big Like ;)
Replyma regasesc in mare parte... mai scrie ! ;)
ReplyMultumesc! :)
Reply