Seducție cu bucluc
În piață, aglomerație mare. Lumea se agita în ultimul moment să mai cumpere câte ceva pentru Crăciun. Nervozitate, vorbe aruncate la întâmplare... Tot tacâmul.
Eu, ca tot omul, fugeam dintr-un capăt al orașului până în celălalt, încercând să găsesc pe ultima sută de metri toate ingredientele scrise pe lista lungă cu care plecasem de acasă. Deși locuiam singură, îmi plăcea să se simtă prezența sărbătorilor și în apartamentul meu. În bucătărie, mirosul sarmalelor se împletea cu cel al cozonacilor aburinzi în fiecare decembrie.
Cu toată alergătura de pe zi, uitasem să îmi cumpăr brad. Adică...cel mai importat lucru. Elementul principal! Fiind la volan, îndreptându-mă spre locul unde se găseau cei mai bogați și mai frumoși brazi, mă întrebam cum mama naibii o să car eu, o mână de femeie, ditamai copacul până la mașină. Și până la etajul 3! Deja eram convinsă că nu voi găsi un bărbat să mă ajute cu toate astea, căci bărbatul ”săritor” era un mit pentru mine!
Ajunsă unde trebuie, mă dau jos din mașină și încep să analizez brazii cu privirea. Unul dintre ei mi se păruse potrivit pentru a trona în spațioasa mea sufragerie... Dau să mă îndrept spre el, însă nu vedeam nicăieri persoana a cărei slujbă e să te sâcâie și să încerce să te convingă să dai banii pe ce e mai scump. Stând și admirând bradul frumos din fața mea, un iz de parfum bărbătesc și-a făcut simțită prezența lângă mine. Până să mă dumiresc, mirosul mă dăduse gata! Aș fi putut să jur că dacă mă întorc, voi vedea un bărbat rupt din revistele de modă! Și...cam așa a fost...
Un tip înalt, brunet, cu ochii negri...îmbrăcat cu un palton modern... Părul bogat îi flutura odată cu adierea vântului, iar mie mi se părea că totul se desfășoară în slow motion... Rămăsesem blocată. Gură-cască! Îl vedeam că rostește ceva, însă nu îl puteam auzi. În capul meu era liniște totală... Singurele lucruri la care mă puteam concentra erau chipul lui perfect...și parfumul fermecător.
Deodată, liniștea mi-a fost tulburată de un zgomot asurzitor (cel puțin așa mi se păruse mie, din cauza creierului aflat în transă și trezit la realitate brusc). Când mi-am revenit în fire, toate lucrurile mele din geantă erau împrăștiate prin zăpadă. Bărbatul din fața mea se abținea cu greu să nu râdă. În schimb, mi-a trântit-o...
- Ce ai pățit, domnișoară? Așa tare te-a bulversat apariția mea lângă tine?
În momentul ăla am simțit cum mi se ridică tot părul din cap, de nervi. Puteam să jur că arăt ca o pisică înfoiată!
”Ia uite-l mă și p-ăsta! Se crede mare gigolo! Ce? Are impresia deja că sunt leșinată după el? Poate după parfumul lui, dar nu după el...” îmi spuneam în gând, încercând să nu par o disperată, în timp ce m-am aplecat să bag lucrurile înapoi în paporniță.
- Nu, domnule! De la atâta oboseală, probabil că am ațipit câteva momente cu ochii deschiși, așteptându-te pe tine!
- Haideți, domnișoară, fiți serioasă! Am văzut cum vă holbați la mine, de parcă m-ați fi dezbrăcat din priviri, așa...în văzul lumii! Poate ar trebui să începeți să citiți cartea asta de seducție care v-a căzut din geantă, să mai învățați ceva, că privirile fixe nu cuceresc pe nimeni, să știți!
Începuse să îmi crească tensiunea, încât eram hotărâtă să îi aplic o geantă peste ochi în cazul în care mai avea multe de comentat la adresa mea! Pe cât era de frumos, pe atât de mare avea și limbarnița! Totuși, mă străduiam să nu o iau razna, că la cât de obosită eram din pricina colindării întregului oraș, eram în stare să îl pocnesc, nu glumă! În plus, parcă m-ar fi tentat o întâlnire cu el, așa că am ales să îmi păstrez calmul.
- Stai puțin, că înțelegi totul greșit! Nu încercam să te cuceresc, măi omule! Doar că m-a vrăjit pentru câteva clipe parfumul cu care te-ai dat! Cum se numește?- Super Playboy îi zice. E prima dată când îl folosesc și deja fac ravagii pe aici, prin piață.- Nu te pot contrazice, sinceră să fiu! Chiar miroase mișto!- Mă bucur că măcar în privința parfumului împărțim aceeași părere! Ia spune, te interesează bradul ăsta?- Da, mi se pare cel mai ok pentru sufrageria mea! Cât costă?- Pentru tine, că îmi pari o femeie interesantă...și că îmi plac ochii tăi...să spunem că ți-l dau gratis!- Gratis? Cum așa?- Păi...dacă ești de acord să mergi la o întâlnire cu mine...ți-l dau moca! Ce zici? Batem palma?
Am rămas puțin surprinsă de tupeul bărbatului, însă părea o afacere profitabilă! Mă scoteam și cu un brad gratis și cu o cină la lumina lumânărilor! Cum aș fi putut refuza așa ceva?
- Bine, sunt de acord.- Uite, mie mi se termină programul în 5 minute. Dacă vrei, te ajut să cocoți bradul pe mașină și mergem la tine la o cafea. E ok așa?- Da! Mașina mea e aia neagră de acolo. O aduc aici sau vrei să cari bradul până la ea?- Stai liniștită, că mă descurc! Lasă-ți mașina acolo unde este. Bradul îl leg cu o sfoară și o să îmi fie mai ușor să îl mut de aici.- Bine, dacă tu zici!
Eram convinsă că acum vroia să se dea mare în fața mea! Înconjura ramurile mari cu funia maronie cu un asemenea șarm, de aș fi putut sta să îl privesc o zi întreagă cum se luptă cu viitorul meu ”monstru” din sufragerie. Când era aproape gata, m-am gândit că ar fi o idee bună să îl ajut cumva! Căci orice super-puteri ar fi avut, mi se părea imposibil de cărat atâta greutate...50 de metri mai încolo!
Scot cheile din geantă, fac stânga-mprejur și simt cum încet dar sigur, îmi fuge pământul de sub picioare. În secunda următoare mă trezesc lipită de bucata de gheață de pe asfalt. Am crezut că mi-am rupt fundul în două, cu tot cu spate! Am scos un sunet pițigăiat de durere și sperietură...
- Domnișoară, ați pățit ceva? Vă doare ceva? îmi spunea vânzătorul, grăbindu-se spre mine, pentru a mă ajuta să mă ridic.- Păi ce să mă doară? îi spun pe un ton calm, de parcă nu aș fi putut să îmi recunosc durerile ce mă cuprinseseră. Doar prostia e cea care mă doare, atât!- Pe cuvânt, nu am mai văzut o așa persoană amețită ca tine! îmi replică bărbatul, cu un zâmbet ștrengar.- Nici n-ai să mai vezi, te asigur!- Ridică-te. Duc imediat bradul la mașină și mergem la tine. Îmi e frică de ce s-ar mai putea întâmpla dacă mai rămâi un minut în aer liber!
I-am aruncat o privire încrezătoare, sperând că nu-mi va vedea în ochi lacrimile îndurerate. M-am deplasat până la mașină în decursul a 5 minute, cu viteza melcului. El venea în urma mea, râzând cu poftă.
- Deși neîndemânatică și neatentă, ai reușit să îmi înseninezi ziua! Ai ceva care mă atrage! Să fie oare pantalonii rupți?- Ce? Mi s-au rupt pantalonii? Nu se poate așa ceva! Zi mai ghinionistă ca asta, eu nu am avut!- Hai că nu e dracul chiar așa de negru! Măcar ai parte de o întâlnire cu un bărbat atrăgător!- Da... Măcar atât! Să mergem mai repede acasă, până nu mai am parte de vreo căzătură!
Am pornit mașina și am plecat în trombă. Deși eram lovită, un pic nervoasă și cu niște gheață rătăcită prin păr, speram ca întâlnirea să decurgă mai bine...
Articol scris pentru SuperBlog 2013.
