O prințesă la munte
De ceva timp mi-am pus în gând să fac o mini-vacanță la munte, departe de casă. Sunt sătulă de atâta stat la castel. Văd în fiecare dimineață același peisaj, aceleași tablouri atârnate pe pereți, aceiași pitici care pierd vremea zi de zi uitându-se la televizor și bând bere. Probabil v-ați fi așteptat ca cei șapte pitici să fie la fel de harnici precum erau înainte, când locuiau singuri, însă acum au dat de trai! De când s-au mutat cu noi la castel, au făcut găuri în canapele, de la atâta lenevit! Încep să îmi pierd răbdarea cu ei, chiar am avut o tentativă de a-i da afară, însă Prințului i s-a făcut milă și mi-a propus să mergem pentru un weekend la Straja, ca să mă mai calmez un pic. Aș fi vrut să stăm mai multe zile acolo, însă m-am gândit că aș găsi casa acoperită de ambalaje și sticle de băutură, așa că am exclus varianta asta!
I-am pus Prințului laptopul în brațe (ne-am modelat și noi după tehnologia din zilele de astăzi), dându-i sarcina de a căuta cazare în Straja. Știam de la bun început că acolo vom merge, întrucât am auzit că e o zonă frumoasă de pică! Zis și făcut. Am găsit repede o pensiune din Straja care să ne placă, așa că am purces la drum vineri dimineața. Nici nu am simțit când au zburat orele de mers cu mașina, că în doi timpi și trei mișcări ne-am trezit în fața unei clădiri ce aducea cu al nostru castel: Vila Alpin.
Din momentul acela ne-a fost clar că ne vom simți minunat. Priveliștea ne-a cucerit iremediabil, era mai ceva ca în povești! Înăuntru era cald și mirosea a vin fiert. La cât de înfrigurați eram, gazdele ne-au răsfățat cu mâncare tradițională și câte o cană plină cu vin.
După ce ne-am odihnit puțin, am ales să petrecem restul serii pe pârtie. Pensiunea, fiind amplasată între cele două pârtii cu nocturnă, a făcut să ne vină foarte ușor să ajungem acolo. Centrul de închiriere al echipamentului sportiv era încă deschis, așa că am vrut să încerc pentru prima dată schiatul. Proastă decizie! Prințul, în loc să profite de pârtia numai bună de schiat, mai mult se ținea de burtă din cauza râsului! Râdea pe seama mea, că mai mult de 3 minute adunate nu m-am putut ține pe picioare! Când a văzut că mă supăr, m-a luat frumos de mână și am coborât amândoi pentru a înapoia echipamentul. Era timpul să mergem la culcare, căci oboseala își spunea cuvântul. EL râdea din întruna, iar eu mă supăram din orice. Aveam timp suficient în următoarele două zile să profităm de activitățile organizate la cerere...
Sâmbătă și dumincă ne-am dat cu tiroliana și ne-am bucurat de o partidă de paint ball. Până acum nu mai făcusem așa ceva, însă mi-a plăcut la nebunie! L-am nimerit de câteva ori pe Prinț, așa că pot spune că m-am ”răzbunat” pentru faptul că acceptă toate lucrurile făcute de pitici!
Oricum, pot spune cu mâna pe inimă că acest sfârșit de săptămână despre care v-am povestit, a fost perfect. Cu siguranță vom reveni la Straja! Însă data viitoare vom sta întreaga vacanță acolo, pentru că un weekend înseamnă mult prea puțin timp petrecut în acel loc superb...
Articol scris pentru SuperBlog 2013.
