Uncategories Sufletul putred al unei femei înșelate

Sufletul putred al unei femei înșelate

Saturday, December 21, 2013 by BiancaBiziiac 28 Comments A⁺ a^-

Relația lor se terminase de câteva luni, însă ea nu reușise nici până acum să treacă peste dezamăgirea avută. Fusese înșelată și mințită, neputând nici să îl ierte, dar nici să uite cele întâmplate. De atunci a decis să pună punct poveștii de dragoste, chiar dacă avea să se lupte pentru mult timp cu demonii interiori care o îndemnau să îl sune în miez de noapte pe cel care i-a măcelărit sufletul.

Sentimentele-i erau amestecate, exact ca o salată de fructe. Încă îl iubea, chiar dacă nu îi plăcea să-și recunoască asta... Dar totodată era furioasă... Furioasă pe el, fiindcă își bătuse joc de anii petrecuți împreună. Furioasă pe ea însăși, pentru că îl lăsase să o trateze ca pe un gunoi. Aproape că simțea cum se dezvoltă în adâncul ei un pui de ură, ce combinat cu ultimele urme ale dragostei dintre cei doi, nu dădea bine deloc. Însă nu se putea împotrivi. De fiecare dată când punea capul pe pernă, gândurile i se revoltau, nelăsând-o să doarmă liniștită. Nu îi veneau în minte amintirile frumoase, ci momentele când se certau, când se jigneau. Iar acest lucru nu făcea altceva decât să îi alimenteze furia de nestăpânit.

Astăzi stătea la masa din mijlocul bucătăriei și sorta cireșe, pentru a face gem. Până și fructele roșiatice o puneau pe gânduri, deoarece avea impresia că sufletul i-a putrezit, așa cum unele cireșe se destrămaseră, odată cu trecerea timpului. Elimina cu îndemânare sâmburii, reflectând asupra trecutului amoros. Ar fi vrut să îl scoată și pe el din suflet, unde se cuibărise cu nerușinare. Să taie adânc cu cuțitul în carne vie, să o doară, să simtă la o intensitate mare greșelile făcute, pentru a se învăța minte că suferi atunci când nu îți asculți intuiția, ci te iei după inima prostită cu vorbe dulci.

Avea mâinile mânjite cu roșu, de parcă și-ar fi străpuns pieptul cu acel cuțit zimțat. Sufletul îi sângera tot mai mult, cu fiecare respirație, cu fiecare bătaie a inimii, cu fiecare cireașă mânuită. Orele treceau pe nesimțite, iar pe ea tot la masă o găseai. Mai mult se afunda în visare. Privea în gol cu cireșele în mână, străduindu-se din răsputeri să și-l șteargă cel puțin din minte, dacă din suflet nu putea.

De fapt... Care suflet? Cel luat în valiză de el atunci când a plecat fără să se uite în urmă? Chiar dacă i-l ceruse înapoi, el a considerat că e dreptul lui să îl pună în colecția personală, cea cu iubiri trecătoare. L-a înfipt cu acul în tăblia prăfuită a timpului, fiind sortit să își petreacă restul zilelor alături de sufletele amantelor avute de-a lungul întregii vieți. Nici măcar nu avusese bunul simț de a-l pune la loc de cinste, în amintirea dragostei ce ea i-a purtat-o. Iar asta...o scotea din sărite. Faptul că lui nu i-a păsat niciodată de dorințele ei, de sentimentele ei...era de neiertat.

Dacă ar fi avut vreodată ocazia de a se întâlni cu el din întâmplare, nu i-ar fi trântit toate frustrările în față. Știa sigur că nu ar face asta, mai ales în văzul lumii. Și în plus, nu era stilul ei. Chiar dacă se frământa pe dinăuntru, cu siguranță s-ar fi purtat decent, în cazul în care ar fi dat cu ochii de el. Nu își făcuse discurs, nu își plănuise să îl recucerească printr-o simplă bătaie din gene, ci avea de gând să fie o doamnă în adevăratul sens al cuvântului. Nu s-ar fi coborât la nivelul lui niciodată.

Astfel, era hotărâtă să își îmbrace gândurile și sentimentele în ciocolată, de fiecare dată când ar fi ieșit pe stradă. Riscul de a-l vedea în orășelul în care trăiau era foarte ridicat, deci nu își permitea să scoată la plimbare gândurile umbrite de a ei decepție. Le lăsa pe toate acasă, fiindcă nervii nu se varsă în public, nici inima îndurerată nu se vindecă, dacă o scoți la aer rece și poluat.

N-ar fi vorbit multe, ci și-ar fi cerut sufletul înapoi, în schimbul sentimentelor urâte îmbrăcate în speranța zilei de mâine, legate cu o fundiță, în semn de rămas bun. Atât își dorea. Să îi dea amintirile și suferința, ca să își poată găsi liniștea, să scape de tot ce avea legătură cu el. Să le ducă departe, fiindcă nu mai avea puterea de a le arunca personal la gunoi. I le-ar fi dat lui, ca să poarte povara dezamăgirii pe umeri, pentru a putea realiza, la un moment dat, cât rău îi făcuse. Pentru a regreta și a încerca să o recupereze, iar ea să îl trateze cu indiferența ce o merita atât de mult...

Sufletul putred al unei femei înșelate

BiancaBiziiac

28 comentarii

♥

Arhiva

Articole populare

Google Friend Connect

I Love | RO ♥

I love | EN ♥