Solfegiu de decembrie

Sunday, December 15, 2013 21 Comments A+ a-


Decembrie. Primii fulgi de nea au venit odată cu înfiriparea unor sentimente încețoșate de iubire. La început nu am știut ce se întâmplă, m-au luat pe nepregătite. Uitasem cum e să ai soare în suflet. Ultima picătură de speranță era să piară din cauza gerului ce pusese stăpânire pe inima mea. Devenisem de gheață, nu mai credeam în dragoste. Mă izolasem complet, de frica unei noi decepții.

Însă ai apărut tu în viața mea. Mi-ai luat mâna dreaptă și ai pus-o lângă inima ta care bătea cu putere. Ai vrut să îmi demonstrezi că ești real, că pot avea încredere în tine, fără să îmi amintesc de bărbații din trecutul meu, cei cu suflete dezolante. Te-am simțit aproape, dornic să îmi readuci sclipirea în ochi.

Ai reușit. Printre crăpăturile zidului ce l-am ridicat cu ceva timp în urmă, începusei să deslușești câte o vorbă drăgăstoasă și un gând bun, ignorând momentele când cicatricile iubirilor trecute își doreau să te îndepărteze. Cu un calm de nedescris m-ai ajutat să mă ridic, m-ai scuturat de praf și mi-ai arătat că dragostea adevărată există. Și ea nu vine atunci când ne-o dorim, ci când suntem pregătiți, când avem nevoie de ea. Iar eu...în clipa aceea aveam nevoie de tine.

Mi-ai îmbrățișat defectele și mi-ai sărutat palmele ce îmi tremurau de fiecare dată când mă atingeai. Inima începuse să mi se dezghețe, Învățam să pășesc pe zăpada zgomotoasă, fără să mă uit înapoi și fără să îmi fie teamă de faptul că aș putea să cad. Tu mă țineai de mână în tot timpul acesta. Am prins încredere și am lăsat urmele iubirii noastre pe cărarea vieții. Urme sub formă de îngerași făcuți în zăpada proaspăt așezată.

De curând ne mutaserăm împreună și îți plăcea tare mult să mă trezești prin a-mi solfegia la ureche în fiecare dimineață. Vocea ta ușor răgușită îmi gâdila auzul, în timp ce aroma cafelei îmi trezea restul simțurilor. O mână strecurată printre șuvițele blonde îmi aducea zâmbetul pe buze. Însă dispărea repede. Realizeam că vocea ta nu este deloc dulce ca mierea. O pernă peste fața nebărbierită oprea întreaga demonstrație. Râzând, mă sărutai de bună dimineața și o luai la goană spre bucătărie, voind să îmi demonstrezi că solfegiul tău se aude mai frumos de la depărtare.

21 comentarii

Write comentarii
Irealia
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Un solfegiu de iubire ce dezgheață un decembrie rece. :)
Ai scris frumos, cu sufletul plin. Poveste sau realitate, oricum ar fi, îi È›in pumnii să dureze. Pentru culegerea mea de solfegii de la ediÈ›ia asta, aÈ™ alege ultimul paragraf, e grăitor. Asta dacă eÈ™ti È™i tu de acord. Revin mâine cu un articol care va explica mai limpede „regulile” jocului.
MulÈ›umesc pentru doza de bine È™i frumos pe care am ”băut-o” pe nerespirate.

Reply
avatar
BiancaBiziiac
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Multumesc si eu!

Si bineinteles ca sunt de acord! :)

Reply
avatar
Sunday, December 15, 2013 delete

Oau, ce frumoasa poveste de iubire si ce frumos e...solfegiata!
Vreau sa spun ca iubirea mea ideala e tot cu aroma de cafea si barba tepoasa care sa-mi trezeasca simturile dis-de-dimineata.

Reply
avatar
Vienela
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Presimt ca acest joc va avea un succes nebun, dupa cum a inceput. Cred ca nimeni nu se astepta sa se stranga atat de multi bloggeri.
De la mine ai un like pentru acest articol, chiar daca este mult mai lung fata de cerinta jocului. :)

Reply
avatar
BiancaBiziiac
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

M-am incumetat sa scriu asa de mult, fiindca am vazut ca unii au scris articole lungi :)) Data viitoare voi respecta cerintele tehnice, promit :)))

Reply
avatar
BiancaBiziiac
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Multumesc! :*

Oare toate femeile vor sa fie trezite asa? :))

Reply
avatar
Mugur
AUTHOR
Monday, December 16, 2013 delete

Oare numai femeile vor să fie trezite așa?
Ne-ai așazat aici un mic filmuleț, nu un articol! Sau doar imaginația mea îmi joacă feste? Frumos ți-ai rostoglit către noi gândul!

Reply
avatar
Irealia
AUTHOR
Monday, December 16, 2013 delete

Cum, și bărbații vor să fie treziți de-o barbă țepoasă?! ;)

Reply
avatar
Irealia
AUTHOR
Monday, December 16, 2013 delete

Pinky, vezi c-am adaptat cerințele la nevoia voastră de liberă exprimare. Prin urmare, poți să te desfășori în voie, doar să-mi semnalizezi esența! :) Am scris un articol nou, lămurind joaca. Pupifici!

Reply
avatar
Mugur
AUTHOR
Monday, December 16, 2013 delete

Exclus!!! Barba nu face parte din joc.
Bineînțeles că priveam doar jocul celor doi, frumos și seducător, dorit și de mine ca ritual de matinală trezire!

Reply
avatar
Anonymous
AUTHOR
Monday, December 16, 2013 delete

Mai curcubeu frumos... neasteptat solfegiu. si matur. bravo tie! din tot sufletul.

Reply
avatar
Wednesday, December 18, 2013 delete

Inca putin daca mai scriai ma luau lacrimile. Cine e acel "tu" de care scriai in acest solfegiu de decembrie?

Chiar ma gandeam daca nu cumva e transpunerea in proza a unui cantec ceea ce ai scris mai sus. M-ai uimit! :)

Happy Holidays, Bia!

Reply
avatar
BiancaBiziiac
AUTHOR
Wednesday, December 18, 2013 delete

Nu m-am luat dupa vreun cantec, ci am scris din imaginatia mea... Ma bucur ca ti-a placut! :*

Reply
avatar
BiancaBiziiac
AUTHOR
Wednesday, December 18, 2013 delete

:))) Multumesc Mugur pentru cuvintele frumoase!

Reply
avatar
javra
AUTHOR
Wednesday, December 18, 2013 delete

Nu mi se pare că ai scris mult. Aş fi vrut să mai citesc.
O mică observaţie: corect era "...ne mutaserăm împreună".

Reply
avatar
Unknown
AUTHOR
Sunday, May 04, 2014 delete

super povestea :*

Reply
avatar