Amintiri din copilărie
Atunci când eram mică, așteptam cu sufletul la gură cozonacii făcuți de bunica mea. Cu câteva zile înainte de Paște sau de Crăciun, se trezea dis de dimineață pentru a frământa aluatul. Punea un lighean mare pe scaun și începea să se lupte cu acea cocă, până când era mulțumită de rezultat. După ce creștea aluatul, îl întindea frumos pe masă...presărea cacao, stafide, rahat și nuci (mai puțin cu nucile, fiindcă mie nu îmi plac, așa că în general, îmi facea un cozonac special fără nucă, deși știa că o sa mănânc doar o felie din el...), după care îl împletea și îl punea în tavă, iar tava mergea, desigur...în cuptorul de lut,
Adevărul e că avea de furcă cu mine, din cauză că, fiind mică și neastâmpărată, îmi plăcea să îmi bag degetele în castronul cu sosul de ciocolată, de aproape îl terminam, până să apuce să modeleze toți cozonacii. Bine că nu îi mâncam și tot aluatul, fiindcă era atât de gustos (chiar și crud, da), încât nu mă puteam abține să nu îl savurez. La sfârșit, îmi lăsa o bucățică de cocă, fiindcă știa că trebuie să îmi fac damblaua, modelând-o singură și punând-o pe plita de la sobă. O coceam și o mâncam, mândră de ce făcusem. Eram un mic ajutor de bucătar.
Când am mai crescut, s-a prins bunică-mea de faptul că mai cu spor ar frământa aluatul o fată tinerică și în putere, decât ar fi făcut-o ea. Așa că...de acum...mă trezea pe mine cu noaptea în cap și mă punea să mă lupt cu monstrulețul din lighean. Nu era ceva simplu de făcut, mai ales că acea cocă îți rămânea lipită de mâini, ori erai unsă cu ulei până în gât...plus că începeau să curgă toate apele pe tine, de la atâta efort.
Cuptorul de lut își făcea treaba bine, însă era mult chin până îl încingeai... Uneori, chiar ardea puțin cozonacii...însă acest lucru nu ne deranja. Tot mai buni sunt când sunt rumeniți, asta din punctul meu de vedere.
Bineînțeles, când era zi de făcut cozonaci, toată strada afla...și vecinele dădeau fuga până la noi, pentru a gusta cozonacii făcuți de tanti Natalia. Erau cei mai buni (și încă sunt), nimănui nu îi ieșeau la fel de gustoși și frumoși, precum ai noștri. Deși rețeta folosită de toate femeile era aceeași, bunica mea punea și o doză de dragoste (poate era și dragostea mea pusă în aluat, în timpul frământatului, cine știe), care îi făcea excelenți.
În ziua de astăzi, nu mai avem cuptorul de lut în curte, însă e mai bine așa, căci îmi place când se împrăștie în toată casa...mirosul acela...specific sărbătorilor. Prăjituri delicioase, cozonaci aburinzi... Toate aromele se combină și te fac să te simți ca atunci când erai copil.
Deși vremurile s-au schimbat, îmi place faptul că la mine în familie, tradiția a rămas aceeași. Poate să vină potopul, că de la noi din casă nu o sa lipsească nici sarmalele, nici cozonacii, nici pomana porcului. Înainte, când aveam porc, acesta era tăiat înainte de Crăciun, în frig, în plină stradă. După ce terminau bărbații de tranșat bietul animal, mama și bunica se apucau să facă pomana porcului...și mâncam cu toții cărniță prăjită, cu usturoi și mămăligă. Un deliciu! Îmi plouă în gură numai când scriu despre asta! La sfârșit, puțin șorici și un vin fiert sau o țuică fiartă...erau binevenite!
În ziua de astăzi, chiar dacă nu mai avem animale în curte, pomana porcului nu lipsește de pe masă într-o zi friguroasă de iarnă. Așa cum nu lipsesc nici sarmalele în foi de varză. Cu aceste mâncăruri am crescut...și mă bucur că încă am parte de ele, datorită bunicii care ne răsfață mereu.
Datorită faptului că tot mai mulți oameni încearcă să își amintească de gustul copilăriei, de bucatele acelea care te duc cu gândul la momente frumoase petrecute în familie, magazinele vin cu tot mai multe oferte, pentru a atrage clienții. Au apărut tot felul de chestii performante care îți fac cu ochiul din vitrină.
Toți vrem să ținem pasul cu tenhologia, însă, totodată, vrem să păstrăm tradițiile vii, în special pe acelea legate de domeniul gastronomic. Astfel, găsind la tot pasul diverse electrocasnice incorporabile care ne-ar putea face viața mai ușoară, reușim să îmbinăm trecutul cu prezentul. Mai nou, au apărut o multitudine de produse care pot face mai multe lucruri decât te-ai fi așteptat! De exemplu, cuptoarele incorporabile de la Hotpoint Ariston pot fi programate să pornească sau să se oprească la o anumită oră, precum și să se spele singure! Cine s-ar fi așteptat la așa ceva?
Oricum, nu consider că aceste caracteristici ale produselor...sunt cele mai tari! Printre faptul că ești ajutată în bucătărie, avantajul principal este acela că, printr-o singură apăsare de buton, te întorci la casa unde ai copilărit...unde mâncarea nu avea cum să nu iasă delicioasă.
Scopul electrocasnicelor din zilele noastre este acela de a-ți ușura munca, fiindcă, venind de la un serviciu stresant, trecând peste o zi oribilă...nu mai ai chef să stai cu orele în bucătărie pentru a găti trei feluri de mâncare. Pe mine, personal, cred că m-ar ajuta enorm de mult cuptorul incorporabil Hotpoint Ariston Multifuncțional. Cu funcția de coacere rapidă, precum și cu programe speciale pentru pizza, dulciuri sau pâine, mâncarea este făcută mai rapid, însă iese la fel de gustoasă ca și bucatele pregătite de bunica sau mama atunci când eram școlăriță. Datorită noii tehnologii, ne putem bucura de gustul copilăriei, chiar dacă al nostru cuptor de lut nu mai există.
Articol scris pentru SuperBlog 2013.
18 comentarii
Write comentariiPai n-ai gusturi rele, nici la bucate si nici la tehnologie :) Un singur amendament: vinul si tuica fiarta la inceput, ca sa te incalzesti pe vreme rece :)) Spor!
ReplyMultumesc! Ai dreptate...insa ca sa fie toata lumea multumita... O cana de vin / tuica fiarta la inceput...si una la sfarsit! :))
ReplyMare dreptate ai! Nici macar amenintarea Apocalipsei nu m-a impiedicat sa fac sarmale si sa coc cozonaci, pentru ca sarbatoarea de Craciun sa fie ca altadata, chiar daca avem conditii mult mai bune acum. Nici nu iti spun ce pofta mi-au facut excelentele tale poze!
ReplyMmmm, simt mirosul de aluat de cozonac. Nu e de mirare că erai tentată când erai mică să guşti din el.
Replysi bunica facea aluatul si-l framanta pana "transpira tavanul" :)) mi s-a facut pofta de toate dupa articolul tau :)
ReplyParca acum...dupa aceasta proba...imi doresc sa vina Craciunul mai repede, ca duc dorul cozonacilor si sarmalelor cu gust de sarbatoare! :D
ReplyVa astept de Craciun la mine acasa...sa gustati si voi din cozonacii facuti de bunica mea! :D
ReplyAsa am patit si eu...dupa ce am citit articolele voastre delicioase :D
Replymie foameee :D :P Vin la tine de Craciun ,gata :P
ReplyTe astept :X
ReplyMai este un articol numit asa. Ce vremuri mai Bianca, ce fericiri simple si adevarate :)
ReplyStii ca americanii, una din placerile lor vinovate este sa manance coca cruda, tot asa dulce :)
Daca ai stii ce ii fac eu bunica-mii, ea nu face nimic neajutata si am intrebat-o intr-o zi de ce trebuie sa-i tina cineva ligheanul cand framanta cozonacul, cumva fuge prin casa?! Iti imaginezi ca era sa mi-l puna in cap :))
Niciodata n-am mancat sorici, nici pomana porcului nu prea imi place, decat daca e carne curata fara grasime.
Cat despre mirosul de porc crud, mor, imi vars matele daca simt :)))
pup :*
:))) Asta cu fugitul ligheanului prin casa e tare de tot! :)) Eu nu il tineam...eu chiar ma luptam cu coca aia grea :))
ReplySorici mancam atunci cand eram mica...acum insa...nici sa nu-l vad :)). E valabil si pt carne...daca are un firisor milimetric de grasime...il dau din farfurie, ca mi se face greata :))) :*
Ce fandosite suntem :)))))
ReplyAsa-s superbloggeritele... :))) mofturoase! :D
Replytoată lumea are ceva cu cozonacii :))!
ReplyEu una, nici acum nu prea stau când se fac cozonaci... mănânc stafidele și rămân fără :))
Cred ca toti am scris despre cozonaci la proba asta :)) Ce sa facem..romanilor le plac cozonacii! :D Si stafidele, da.... :D
Replybuey... eu nu am scris despre cozonaci... nush de ce toata lumea a considerat proba asta ca un preview la Craciun :))) :D
ReplyPoate pt ca mai e super putin pana la Craciun....si ca ne era foame cand am scris articolele :))
Reply