Tulips and Sparkles

În ultima vreme foarte multă lume a ajuns pe blogul meu căutând felicitări handmade, așa că astăzi m-am gândit că ar fi bine sa le ofer oamenilor ceea ce vor. Să le sar în ajutor, cum s-ar spune. Am pus câteva idei în aplicare dar nu trebuie să vă așteptați la mare lucru fiindcă majoritatea felicitărilor arată ca și cum au fost făcute de un copil de grădiniță. Nu mă pricep prea bine la asta, așa că am făcut tot ce am putut. Mai mult talent nu am. Sau poate ar fi ieșit ceva wow, însă pe parcurs m-am plictisit din cauză că nu e chiar relaxant să decupezi și să colorezi atâtea chestii. Pentru mine nu e. Și pe lângă asta, m-am ales cu degetele roz din cauza cariocilor...

Începem cu primul lucru construit, ce nu este tocmai o felicitare, ci o chestiuță drăguță ce o poți dărui în orice zi din an dar, mai ales, odată cu venirea primăverii. Bineînțeles că nu arată extraordinar dar dacă voi v-ați da silința mai mult decât mine, sunt convinsă că ar ieși ceva mai frumos.

• Desenați o inimă pe o foaie de hârtie, o decupați, apoi o colorați (sau cumpărați foi deja colorate, căci ar fi mai simplu). Puneți câteva bomboane în interiorul acesteia și acoperiți-o cu o pungă transparentă de plastic (eu am tăiat-o în două, ca să rămână doar un strat). Lipiți foarte bine punga de marginile inimii, apoi decupați excesul. Mai formați o inimă de aceeași mărime ca prima desenată, decupați-o, iar la urmă îi decupați și interiorul, pentru a rămâne cu ceva în stilul pozei cu numărul patru din colajul de mai sus. Lipiți-o și pe aceasta peste marginile inimioarei acoperite cu punga de plastic.

Aveți grijă cum o țineți fiindcă dacă nu sunteți atenți, este posibil să se dezlipească și să cadă toate bomboanele. Trebuie să aveți răbdare să se usuce întreaga ”operă de artă” iar apoi nu veți mai avea probleme.

• În timp ce mă uitam la Claudia Pătrașcu și Dana Lalici pe Radio Lynx, decupam de zor lalele și frunze pentru felicitarea pe care am lipit o vază cu flori. Vaza este reprezentată de un material căruia nu îi pot da nume în momentul de față dar cred că vă dați seama despre ce vorbesc dacă vă spun că este al unor mărturii de nuntă. Săculețul în care se pun bomboane l-am lipit de felicitare, apoi am lipit lalelele și frunzele, iar deasupra am pus un bilețel pe care am scris scopul acestei felicitări, adică am făcut-o pentru 8 martie, Ziua mamei / Ziua femeii.

• Pe o coală de hârtie împăturită în două am desenat liniile specifice jocului ”X și 0”. Pe o hârtie împăturită de mai multe ori (eu am folosit hârtie în genul celei care se pune în cutia cu pantofi dar voi puteți folosi șervețele) am desenat un model de floricică și am decupat. Am lipit câteva floricele unele de altele până am format cinci flori mai voluminoase și le-am colorat pe margini. Le-am lipit în pătrățelele de pe felicitare, iar în locurile libere aș fi vrut să pun niște fundițe dar ar fi fost too much, așa că am pus X-uri.

• O coală de hârtie am împăturit-o în trei. Între timp, am desenat trei brioșe, le-am colorat și decupat, după care le-am lipit pe cele trei părți ale felicitării. Deasupra am scris ”Pentru cea mai dulce mamă”.

Toate sunt simple și... copilărești. Dar cred că simpatice. Voi puteți improviza mult mai mult și dacă scoateți latura creativă la suprafață, sigur iese ceva interesant. Dacă nu aveți alte idei, puteți intra pe Pinterest și acolo veți găsi o grămadă de chestii faine. Eu tot de acolo m-am inspirat, așa că vă pot spune sincer că aveți de câștigat. Am mai găsit câteva idei foarte frumoase dar erau mai complicate, așa că am preferat să nu mă bag în așa ceva.

Cam atât și cu felicitările de primăvară. Sper că le-am fost de ajutor celor care nu se rezumă la a cumpăra o banală felicitare din magazin.

De când cu accidentul aviatic de săptămâna trecută, parcă s-a schimbat ceva în mine. Nu știu de ce, nici nu am încercat să despic firul în patru pentru a afla. Am crezut că este ceva de moment, un mini-șoc, un fel de ieșire la suprafață a compasiunii și a lacrimilor strânse de-a lungul timpului, cărora nu le-am permis ieșirea la suprafață. Am crezut că o să-mi treacă repede dar nu se întâmplă asta. Parcă această nenorocire a fost momentul care a declanșat răscolirea tuturor sentimentele gri reprimate în mine. Și nici nu vreau să par o sfântă căreia îi vine să plângă pentru toate știrile de la ora 5. Pur și simplu, consider că până atunci eram bine. Și acum sunt bine, numai că...sensibilitatea mi s-a accentuat.

Parcă exagerez. Trec de la o stare la alta. Cred că și vremea asta extrem de urâtă are rolul ei în comportamentul meu. Mă refugiez în cursuri, în blog. Poate reușesc să trec de faza asta care mă bulversează. Parcă pe alocuri devin și romantică. Probabil e din cauză că vine Valentine's Day. Oribilă sărbătoare. Deși îmi place să văd oameni fericiți și iubiți, mă enervează explozia asta de dulcegărie ce are loc în luna februarie. Pe unde îți arunci privirea, vezi numai inimioare roz, roșii și alte tâmpenii siropoase. Nu sunt invidioasă, nici pomeneală. Nu am de ce sa invidiez niște persoane care probabil aleg să își arate sentimentele doar pe 14 februarie. Și de când mă știu, nu am suportat inimioarele de pluș. Băi, mă disperă! Fiecărui fost iubit i-am spus în mod clar că dacă ne prinde această sărbătoare împreună, să nu îmi vină cu vreo inimioară de pluș, că ne certăm. Până la urmă, gestul contează, știu. Dar dacă vrei să mă dai pe spate, ia-mi ALTCEVA. Ia-mi o floare, o măslină. Dar nu o inimioară.

Revenind. După cum spuneam, da, devin puțin romantică. Ceea ce nu mi se întâmplă prea des. Adică nu-s genul ăla de fată care visează la momentul când mă voi ține de mână cu tine și vom privi răsăritul, iar pe fundal se aude Celine Dion. Nu. Devin romantică în alt sens. Pe care nu știu să îl explic. Și nici nu voi încerca.

Și dacă tot a venit vorba de faptul că trec de la o stare la alta, vreau să spun că sunt foarte fericită. În ultimele zile...multă lume m-a întrebat de sănătate. Adică au fost acolo să mă întrebe dacă-s bine, dacă am nevoie de ceva, dacă pot fi ajutată cu ceva. Desigur, toate acestea au pornit de la articolul sensibil de zilele trecute. Și mi-a picat bine. M-am simțit mai bine știind că am atâția oameni alături. Și care sunt dispuși să îmi ofere un umăr pentru a plânge sau o încurajare, exact atunci când am nevoie.

Și am primit și laude. Apoi m-am simțit și mai bine. Complimente referitor la felul în care scriu pe blog. Chiar dacă pentru unii aceste lucruri nu par cine știe ce, pentru mine contează. Foarte mult, chiar. Mă fac să merg mai departe, să mă ambiționez și să scriu din ce în ce mai bine.

Și chiar dacă sunt mai sensibilă de la o vreme, nu cred că e un lucru rău. Probabil că în curând îmi va trece acest exces de emoție. De fapt, cu siguranță se va întâmpla așa. Dar până atunci vreau să mulțumesc tuturor celor care și-au rupt din timpul lor pentru a mă întreba ce fac, pentru a-mi spune o vorbă frumoasă, pentru a mă îmbărbăta. Mulțumesc pentru aprecieri și pentru toate gândurile bune. Mulțumesc pentru prietenia voastră. Mulțumesc pentru tot. De când am blog, viața mea s-a schimbat în bine. Și simt asta prin toți porii...

Articolul ăsta e vraiște, știu. Am vorbit despre multe și despre nimic. Deși am spus că mă voi strădui să scriu din ce în ce mai bine, iată că nu pot face asta din prima. Simțeam nevoia de a vorbi cu cineva, chiar și așa...printre cursuri și coduri roșii. Chiar dacă e ora 1. Gândurile astea cred că îmi ocupau mintea și trebuia să scap de ele, pentru a putea învăța în continuare pentru examen. Acum îmi vine să șterg tot ce am scris. Nu se leagă nimic, am aruncat cuvintele la întâmplare aici. Dar nu voi șterge. Măcar de dragul timpului pierdut scriind, nu învățând. Și de dragul mulțumirilor de mai sus...