Mulțumesc!
De când cu accidentul aviatic de săptămâna trecută, parcă s-a schimbat ceva în mine. Nu știu de ce, nici nu am încercat să despic firul în patru pentru a afla. Am crezut că este ceva de moment, un mini-șoc, un fel de ieșire la suprafață a compasiunii și a lacrimilor strânse de-a lungul timpului, cărora nu le-am permis ieșirea la suprafață. Am crezut că o să-mi treacă repede dar nu se întâmplă asta. Parcă această nenorocire a fost momentul care a declanșat răscolirea tuturor sentimentele gri reprimate în mine. Și nici nu vreau să par o sfântă căreia îi vine să plângă pentru toate știrile de la ora 5. Pur și simplu, consider că până atunci eram bine. Și acum sunt bine, numai că...sensibilitatea mi s-a accentuat.
Parcă exagerez. Trec de la o stare la alta. Cred că și vremea asta extrem de urâtă are rolul ei în comportamentul meu. Mă refugiez în cursuri, în blog. Poate reușesc să trec de faza asta care mă bulversează. Parcă pe alocuri devin și romantică. Probabil e din cauză că vine Valentine's Day. Oribilă sărbătoare. Deși îmi place să văd oameni fericiți și iubiți, mă enervează explozia asta de dulcegărie ce are loc în luna februarie. Pe unde îți arunci privirea, vezi numai inimioare roz, roșii și alte tâmpenii siropoase. Nu sunt invidioasă, nici pomeneală. Nu am de ce sa invidiez niște persoane care probabil aleg să își arate sentimentele doar pe 14 februarie. Și de când mă știu, nu am suportat inimioarele de pluș. Băi, mă disperă! Fiecărui fost iubit i-am spus în mod clar că dacă ne prinde această sărbătoare împreună, să nu îmi vină cu vreo inimioară de pluș, că ne certăm. Până la urmă, gestul contează, știu. Dar dacă vrei să mă dai pe spate, ia-mi ALTCEVA. Ia-mi o floare, o măslină. Dar nu o inimioară.
Revenind. După cum spuneam, da, devin puțin romantică. Ceea ce nu mi se întâmplă prea des. Adică nu-s genul ăla de fată care visează la momentul când mă voi ține de mână cu tine și vom privi răsăritul, iar pe fundal se aude Celine Dion. Nu. Devin romantică în alt sens. Pe care nu știu să îl explic. Și nici nu voi încerca.
Și dacă tot a venit vorba de faptul că trec de la o stare la alta, vreau să spun că sunt foarte fericită. În ultimele zile...multă lume m-a întrebat de sănătate. Adică au fost acolo să mă întrebe dacă-s bine, dacă am nevoie de ceva, dacă pot fi ajutată cu ceva. Desigur, toate acestea au pornit de la articolul sensibil de zilele trecute. Și mi-a picat bine. M-am simțit mai bine știind că am atâția oameni alături. Și care sunt dispuși să îmi ofere un umăr pentru a plânge sau o încurajare, exact atunci când am nevoie.
Și am primit și laude. Apoi m-am simțit și mai bine. Complimente referitor la felul în care scriu pe blog. Chiar dacă pentru unii aceste lucruri nu par cine știe ce, pentru mine contează. Foarte mult, chiar. Mă fac să merg mai departe, să mă ambiționez și să scriu din ce în ce mai bine.
Și chiar dacă sunt mai sensibilă de la o vreme, nu cred că e un lucru rău. Probabil că în curând îmi va trece acest exces de emoție. De fapt, cu siguranță se va întâmpla așa. Dar până atunci vreau să mulțumesc tuturor celor care și-au rupt din timpul lor pentru a mă întreba ce fac, pentru a-mi spune o vorbă frumoasă, pentru a mă îmbărbăta. Mulțumesc pentru aprecieri și pentru toate gândurile bune. Mulțumesc pentru prietenia voastră. Mulțumesc pentru tot. De când am blog, viața mea s-a schimbat în bine. Și simt asta prin toți porii...
Articolul ăsta e vraiște, știu. Am vorbit despre multe și despre nimic. Deși am spus că mă voi strădui să scriu din ce în ce mai bine, iată că nu pot face asta din prima. Simțeam nevoia de a vorbi cu cineva, chiar și așa...printre cursuri și coduri roșii. Chiar dacă e ora 1. Gândurile astea cred că îmi ocupau mintea și trebuia să scap de ele, pentru a putea învăța în continuare pentru examen. Acum îmi vine să șterg tot ce am scris. Nu se leagă nimic, am aruncat cuvintele la întâmplare aici. Dar nu voi șterge. Măcar de dragul timpului pierdut scriind, nu învățând. Și de dragul mulțumirilor de mai sus...
20 comentarii
Write comentariiCum ai vorbit aiurea? E cla. L-ai aburit pe ''the next guy'' că trebui să şi să... Dacă nu s-a prins, e bleg! Dar, cum cred că s-a prins, poţi vorbi în continuare despre altceva... :P
Reply:)) Mai degraba e o aburerala in privinta a ce sa NU faca (inimioarele alea...) :))
ReplyDeci poate să-ţi ia flori de plastic! :)))))))))
ReplyPrefer florile naturale. Alea de plastic se ofera in imprejurari mai triste :))
Replydraga mea, eu nu ma pricep la consolari sau dulcegarii dar iti inteleg starile astea contradictorii. se spune ca asta inseamna ca suntem vii, ca traim, ca simtim. nu putem fi doar bucurie sau doar tristete. avem din toate cate un pic.
Replyimi place cum gandesti si in privinta inimioarelor si a dulcegariilor, desi uneori , cand intalnesti pe acel om, Acela, simti nevoia si de asa ceva, ti se par firesti si le cauti. dar in doze rezonabile cat sa nu ti se aplece :).
spor la invatat si brafta!
Ti-am inteles foarte bine starea, doar partea cu iarna nu :)
ReplyIarna-m inteles cum Sf. Pinguin are probleme cu vremea.
Ok, ai zis ca asa esti tu, meteo-sensibila, dar ori suntem pinguini ori nu mai suntem? :))
Nu stiu de ce zici ca articolul e vraiste, ai exprimat foarte clar o stare si se pare ca cititorii au prins exact sensul :) Spor!
Multumesc... Chiar si cand il voi gasi pe el.. Nu imi voi dori inimioare de plus. Bag divort daca imu vine cu asa ceva :)) . Mi se apleaca instant de la ele :D
ReplyMa bucur ca ati inteles ce am vrut sa spun... :))
ReplyReferitor la vreme, chiar si pinguinul de Straja e afectat de viscol si coduri portocalii sau rosii... :))
Las' ca vine el codul roz :)))
ReplyProbabil codul roz vine odata cu Valentine's Day. :)) Sa imi iau niste lamaie, sa supravietuiesc :D
ReplyEu nu te cunosc absolut deloc, însă am văzut multe persoane sensibile la prima vedere care făceau față la orice le ieșea în față. Și nu știu de ce am impresia că faci parte din categoria asta: oameni și sensibili și puternici în același timp :P
ReplyLegat de inimioare, eu am primit ca băiat de la o fostă un ceas în formă de inimă. Faza tare e că după 11 ani încă merge foarte bine :)) Cum e asta? Să primești ceas în formă de inimă ca băiat? :))
E adevarat, fac parte din categoria mentionata de tine, chiar daca pe moment par daramata. A doua zi voi fi fresh. Sau daca nu a doua zi, atunci cu alta ocazie. Ideea e ca imi revin, fiindca sunt puternica :D
ReplyPoate fata spera sa nu iti placa, sa ii dai cu ceasul in cap si astfel putea ea sa il pastreze, fiindca i-a placut prea mult. :))))
Nu sunt eu genul ăla să dau într-o fată :)) Dacă îi plăcea așa mult putea să îl cumpere pentru ea și mie să îmi ia o Hubba Bubba :))
ReplySau poate credea ca veti ramane impreuna pentru totdeauna si veti "beneficia" amandoi de acel ceas. :))
ReplyȘi zduf, ți-am dat o leapșă : http://www.zgomotulgandului.com/2014/01/c-de-la-calatoare.html
ReplyMultumesc dar am facut-o deja. :D
ReplyNu toata lumea isi arata dragostea doar de ziua indragostitilor, doar ca e o zi in care ai o scuza pentru a face un cadou.
ReplySi legat de accident, poate iti aminteste de ceva ce ai trait tu sau nu stiu, dar trebuie sa fie ceva la mijloc daca ti-a declansat acea stare, sau poate e din alt motiv, si fiind dupa aceea zi ai asociat starea ta cu accidentul. E bine sa scrii cand esti ravasit, intr-un fel asa te descarci...
Inainte de acel accident, eram foarte bine. Dar apoi...mi s-a schimbat starea la 180 de grade. Cum spui tu e bine dar nu m-am gandit la altceva in momentele alea, decat la respectiva situatie. Nu la mine... Dar poate subconstientul meu lucra, habar nu am. :D
ReplyEvita sa te mai gandesti la el... cauta o comedie buna si romantica ! :X :*
ReplyDupa ce trec de sesiune, iti voi urma sfatul :* :*
Reply