Când credeai că nu mă uit la tine, eu priveam în adâncul sufletului tău de fapt, descoperind acolo comori neprețuite. Nu palate și nici diamante, ci ceva mai grandios de atât: bunătate, compasiune, înțelegere și răbdare. Cu toate astea, am rămas profund impresionat de flacăra ce arde în interiorul tău. O dorință puternică de a face lucruri frumoase și de a vedea bunătatea din ochii celorlalții, nu paiele înfipte de necazuri și răutăți.

Când credeai că nu mă uit la tine, eu te analizam atent de fapt, descoperind sufletul din spatele trupului atât de bine conturat. Ești exact genul de femeie lângă care aș putea sta în tăcere, doar pentru a te admira pentru ceea ce ești. Dezbrăcată de secrete și lipsită de măști. Ai un suflet deosebit, atât de bun și de cald! Ceva întâlnit de mine atât de rar în această călătorie denumită pur și simplu... viață!

Când credeai că nu mă uit la tine, eu îți admiram capacitatea de a fi pozitivă tot timpul și mă gândeam că așa sunt și eu...

Mă regăsesc în felul tău de a fi, iar asta îmi perturbă pacea mentală, însă e atât de frumos sentimentul! Și atât de ciudat, deopotrivă.

Și eu sunt bun la suflet. Și eu sunt înțelegător. Numai cu răbdarea stau cam prost, doar știi...