Ea: - Știi ce îmi place cel mai mult la noi?

El: - Ce anume?

Ea: - Faptul că atunci când par a ni se termina subiectele de discuție, liniștea care intervine este confortabilă și liniștitoare. Niciodată nu m-am simțit ciudat în momentele în care ne-am pus cuvintele deoparte și am făcut loc tăcerii.

El: - Știu. Cred că este un semn bun dacă doi oameni se simt confortabil unul cu celălalt atât atunci când vorbesc, dar și atunci când nu au ce să-și spună. Are și tăcerea asta farmecul ei. Eu cred că ne apropie mai mult.

Ea: - Sunt de acord.

El: - Liniștea-i bună uneori. De exemplu... acum ar fi ideală.

Ea: - Ești glumeț. Știi, nu?

El: - Știu, dar te rog cât se poate de serios, nu mai fi needucată.

Ea: - Am doar șase ani de acasă, ce vrei. În al șaptelea an te-am cunoscut pe tine și s-a dus educația mea pe apa sâmbetei.

El: - Observ că și tu ai un simț al umorului foarte dezvoltat!

Ea: - Îți mulțumesc. Cred că e prima dată când recunoști asta!

El: - Haide, gata. Nu e frumos să vorbești în același timp cu altă persoană. Vreau să aud ce zice Johnny Depp în film.

Ea: - Bine, tac. Însă doar pentru a mă bucura de prezența iubitului meu pe micul ecran, nu pentru că mi-ai zis tu.

El: - Perfect!

Și-au zâmbit, s-au sărutat și au continuat vizionarea filmului. În liniște, desigur.