Showing posts with label fericire. Show all posts
Showing posts with label fericire. Show all posts

Aș vrea să nu te fi cunoscut

Nu vorbesc despre o persoană, ci despre un sentiment. Un sentiment pe care îl cunoaștem prea devreme și care ne schimbă radical. Un sentiment care ne sfășie, de care nu putem scăpa decât prin vindecare. Iar această vindecare se întâmplă odată cu trecerea timpului, nu când ne dorim noi. Însănătoșirea vine treptat, nu brusc. Și odată cu ea învățăm o lecție de viață. Învățăm ce anume trebuie să evităm pentru a nu ne mai îmbolnăvi atât de rău data viitoare.

Vorbesc despre durerea groaznică simÈ›ită de noi toÈ›i la un moment dat. Durerea de suflet care invadează trupul È™i te sufocă. O poÈ›i recunoaÈ™te dintr-o mie, fiindcă nimic nu se compară cu ea. Dar există ceva mai presus de decepÈ›ie: sentimentul de neputință. Acesta este cu adevărat greu de ”digerat”. E oribil să te vezi într-o situaÈ›ie precară, în care suferi după unul È™i altul È™i să nu poÈ›i face nimic, să nu te poÈ›i ajuta singur, să nu te poată ajuta nimeni, oricât ar încerca. Singurul lucru ce-l poÈ›i face este să aÈ™tepÈ›i să îți treacă durerea. Să aÈ™tepÈ›i timpul să-È›i ia greutatea de pe suflet cu el.

Și uneori rămâi fără răbdare, îți vine să urli de nervi fiindcă vrei să nu te mai doară, parcă uneori ai vrea să nu mai simți nimic, să fii incapabil de sentimente de iubire, că poate ar fi mai bine. Însă nu se întâmplă așa cum îți dorești. Și după un timp, te calmezi. Și alegi să aștepți, să vezi ce îți rezervă viitorul, cu speranța că într-o zi te vei face bine, că ți se vor vindeca rănile. Și la început nu înțelegi de ce ți se întâmplă ție toate astea dar după ce îți va trece durerea, vei realiza că nimic nu e întâmplător.

Orice suferință se abate asupra unui om puternic, care ar face față unei asemenea situații, oricât de urâtă ar fi. Orice suferință aduce cu sine niște învățăminte care îți formează caracterul și modul de a gândi de acum încolo. Vei învăța că lumea nu e roz, că nu se va întâmpla totul așa cum vrei tu, că viața e nedreaptă, că merită să iubești din nou, chiar dacă îți este teamă de un posibil eșec. Dar înfrângerea se produce în momentul în care te dai bătut și nu mai vrei să lupți pentru tine. Te oprești din a căuta fericirea pentru că îți e frică de ce s-ar putea întâmpla. Însă nu te gândești că totul ar putea merge bine, că poate de data asta e altfel și nu vei mai suferi. Că toate momentele prin care ai trecut au avut scopul de a te distrage de la adevăratul drum ce trebuie să îl faci, de la adevărata iubire pe care trebuie să o simți. Și dacă treci cu bine de situațiile nefericite, vei ajunge la capătul lor, unde vei cunoaște adevărata față a fericirii, nu măștile ei, precum ți s-a întâmplat până acum.

Aș vrea să nu te fi cunoscut dar totodată mă gândesc că datorită ție sunt cea de astăzi. Ai apărut în viața mea prin clasa a șaptea și de atunci te-ai jucat cu mine. Uneori jocul a fost mai dur, alteori te-am surprins, fiindcă nu ți-am permis să te mai cuibărești în sufletul meu, nu ți-am dat voie să mă faci să sufăr. Atâtea iubiri trecătoare m-au călit, la un moment dat chiar ajunsesem să nu mai simt nimic dar nici așa nu mi-a plăcut. E bine că nu ești o prezență constantă în viața mea, ci apari atunci când o iau pe o cale greșită, pentru că doar așa mă pot trezi la realitate, doar așa îmi pot da seama că e ceva în neregulă într-o anume situație. Aș putea spune că tu m-ai făcut să mă maturizez, să nu mă mai încred în oricine, să nu mă mai încred în vorbe aruncate în vânt.

Durerea te schimbă, te face să gândești mai rațional data viitoare. Durerea te ajută în a cerne oamenii care apar la orizontul vieții tale, chiar dacă pe moment ai impresia că ți se întâmplă o nedreptate. Durerea nu ține la nesfârșit, ci atât cât ai nevoie pentru a-ți da seama de anumite lucruri. Și atunci când ți-ai învățat lecția, aceasta dispare. Dar lecția se învață după ce te dai cu capul de pereți, după ce îți vine să îți smulgi inima din piept și să o arunci la câini, crezând că nu e bună de nimic decât pentru a te face să simți prin toți porii consecințele greșelilor comise.

Aș vrea să nu te fi cunoscut. Dar îți sunt recunoscătoare că m-ai transformat dintr-o persoană cu capul în nori într-una cu capul pe umeri.


Confesiunile unui îndrăgostit


Este 14 februarie, ziua îndrăgostiților. Tu te-ai trezit înaintea mea. Ți-ai pus papucii roz în picioare și ai ieșit tiptil din cameră, crezând că nu îți voi simți lipsa. Dar am făcut-o. O urmă de parfum te-a trădat. Îți iau perna călduță în brațe, nu îmi place că m-ai lasat singur în așternuturile albe. Dar știu că ai fugit în bucătărie fiindcă ai un plan de a face ziua asta cu adevărat specială.

Pentru noi nu contează că e ziua îndrăgostiților. Sărbătorim altceva. Mai frumos și mai profund decât toți ursuleții de pluș cumpărați în fiecare an de cuplurile amorezate. Este ziua noastră. Acum fix șase ani ne-am sărutat pentru prima dată. Și de atunci am rămas împreună. Nu îmi pot aminti exact cum era viața mea înainte să te cunosc. Totul e în ceață, într-o ceață gri plină de supărare și tristețe. Știu că m-ai salvat. De mine însumi și de toți cei care mă țineau ancorat în trecutul prăfuit. Mi-ai salvat inima. Ai îmblânzit piatra ce o acoperise și m-ai făcut să simt din nou. Deși la început nu te-am lăsat să mă vezi așa cum sunt, ai avut răbdare și m-ai cucerit treptat, sperând că într-o bună zi îți voi răspunde cu aceleași sentimente frumoase. Îți mulțumesc că m-ai așteptat. Știu că a fost greu să te lupți cu fantomele trecutului meu, cu rănile mele sângerânde. Ai răbdat și ai fost alături de mine, făcându-mă să îmi doresc să fiu mai bun. Pentru tine.

Ești cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. Și îmi demonstrezi asta zi de zi, de șase ani încoace. Sunt la fel de fericit și te iubesc tot mai mult, cu fiecare zâmbet inocent afișat în fiecare dimineață, printre ochii lipiți de somn. Iar astăzi, de ziua noastră, vom sărbători dragostea adevărată.

Poate crezi că nu ți-am pregătit nimic. Poate crezi că am uitat de aniversare și abia aștepți să mă tragi de urechi. Dar nu vei avea ocazia să faci asta. Nici nu ai idee ce te așteaptă. Cred că vei plânge de emoție, mai ales că tu ești mai sensibilă și ți se înmoaie picioarele repede. Norocul tău că sunt aici pentru a te prinde oricând ești pe cale să te prăbușești. Știu că nu există bărbat pe lumea asta care își dorește să fie motivul lacrimilor unei femei. Dar de data asta nu voi avea de ales. Chiar dacă nu îmi place ideea de a plânge din cauza mea, mă mulțumește gândul că vei plânge de fericire. Am pregătit totul până la cel mai mic amănunt iar tu vei rămâne impresionată, sunt convins de asta. Dar vei avea parte de surpriza mea mai spre seară. Momentan vreau să ne bucurăm împreună de ceea ce ai pregătit tu.