Doamne, uneori ți-aș spune că vreau să fug cu tine până la capătul lumii și înapoi! Uneori te-aș lua de mână și ți-aș pune-o în dreptul inimii mele, pentru că îmi doresc să simți ceea ce simt și eu. Bătăi regulate ce răsună în tot prezentul ăsta al nostru, bătăi ce împrăștie iubire și căldură spre toate zările și spre toate mările.

Oricâte poezii ți-aș dedica și oricâte tablouri ți-aș picta, parcă tot nu ai înțelege că sufletul meu vibrează doar pentru tine și că inima mea îți cântă cele mai frumoase melodii de dragoste. Nu sunt suficiente litere în alfabet pentru a-ți spune toate motivele pentru care tu ești EL, de la cele mai mărunte până la cele mai profunde.

Toate anotimpurile mele încep cu tine și toate stelele de pe cer îți poartă numele! Mai știi când îți spuneam că mi-ar plăcea să avem steaua noastră? Tu îmi oferi întreaga galaxie, așa că nu mai este nevoie să avem o singură stea în acte.

Uneori mi-e dor tot timpul și mi-ar plăcea să mă ții în brațe până la sfârșitul vieții, fără să-mi dai drumul nici măcar pentru o clipită.

Uneori...

Uneori ți-aș scrie romane, dar încă nu s-au inventat cuvintele care ar putea exprima cât însemni tu pentru mine.

Hai să fugim până ni se taie respirația. Să ne oprim într-o câmpie de maci, să ne întindem în mijlocul ei și să zâmbim! 

Să zâmbim fiindcă tu ești al meu și eu sunt a ta.