În trecut aveam dorința asta de a deveni mai bună, mai frumoasă, mai deșteaptă pentru alții. Pentru ca alții să mă placă, să mă iubească, să mă admire. Dar niciodată nu mă gândeam și la mine. Nu-mi doream să evoluez pentru mine. Nu mă gândeam că este important să mă iubesc EU, să mă plac EU, să mă admir EU. Mă puneam pe plan secund, căci nu aveam în minte decât ideea că fericirea mea depinde de ceilalți, de parcă eu nu aș fi fost în stare să mă fac singură fericită. Și încercam să-i fac fericiți pe alții, negândindu-mă că cea mai importantă din viața mea ar trebui să fiu eu și că cele mai importante nevoi sunt ale mele, nu ale altora.

Și mereu încercam să-i cunosc pe ceilalți, încercam să aflu toate detaliile superficiale sau profunde din viețile lor, încercam să mă autodepășesc pentru ei și pentru a le fi pe plac în mod constant. În loc să încerc să mă cunosc pe mine, în loc să descopăr cine sunt, eu mă tot evitam. Fericirea și iubirea ar fi trebuit să pornească din interiorul meu, nu să se bazeze pe cei din jur.

Dar apoi am conștientizat că nu este ok ce fac. Și am început să mă schimb. Ușor-ușor am decis să îmi acord mai multă atenție, să mă ascult, să mă iert pentru toate greșelile din trecut și să-mi acord o șansă. Merit să fiu cunoscută de mine însămi, merit să-mi iubesc toate calitățile, defectele și experiențele prin care am trecut, fiindcă toate acestea mă formează pe mine ca persoană.

Și mi-am dorit să mă descopăr, mi-am dorit să mă pot face singură fericită, să devin mai bună, mai frumoasă și mai deșteaptă pentru mine. Mi-am dorit să mă iubesc așa cum sunt, mi-am dorit fiu cea mai bună versiune a mea pentru mine, nu pentru alții.

Și uite așa am ajuns la concluzia că trebuie să ne iubim pe noi, să ne facem mândri pe noi, să ne admirăm noi, să ne facem fericiți pe noi... Abia mai apoi vom reuși să transmitem asta și celor din jur. Chiar nu cred că este posibil să îi faci fericiți pe ceilalți dacă nu ești fericit tu, în primul rând. Chiar nu cred că este posibil să te iubească ceilalți, dacă nu te iubești tu, în primul rând. 

Totul, dar absolut totul trebuie să pornească de la noi! Și sper că așa cum am înțeles eu, așa veți înțelege și voi.