Sunt atââât de norocoasă!

Sunday, February 28, 2016 8 Comments A+ a-

Uneori mă gândesc... Doamne, cât de norocoasă pot fi! Am atâția oameni cu suflet frumos în jurul meu, încât parcă mă simt overwhelmed. Dar în sensul cel mai bun și mai pozitiv cu putință!

Am o familie unită și deosebită, iar aici includ părinții, bunicii și pe toți cei care fac parte din familia noastră. Nu știu cum gândiți voi, dar pentru mine familia este foarte, FOARTE importantă. Cred că am demonstrat acest lucru și prin întoarcerea mea din America. De fapt, sunt convinsă că am demonstrat asta.

În plus, am niște prieteni de excepție pentru care aș băga mâna în foc! Ei, nu chiar. Dar le ofer încredere până în pânzele albe și știu că mă pot baza pe ei la orice oră din zi și din noapte!

Și uite așa stau și mă întreb ce am făcut pentru a fi atât de norocoasă. De fapt, ca să folosesc un cuvânt și mai mare, un cuvânt și mai semnificativ, aș putea spune că mă simt binecuvântată! Este minunat acest sentiment.

Pur și simplu te trezești într-o dimineață și realizezi că ai în jur numai oameni faini, numai suflete calde. Și te bucuri. Și le ești recunoscător acestor oameni pentru faptul că au intrat în viața ta și au rămas aici, chiar dacă v-ați confruntat cu diverse provocări. Și îți ești recunoscător ție, pentru că ai știut să faci diferența între cei ce merită să calce pragul sufletului tău și cei ce ar fi intrat încălțați, cu pantofii murdari.


Oare este adevărată expresia ”Atragi ceea ce ești”? Mie așa îmi place să cred.

Primul meu tatuaj

Sunday, February 28, 2016 19 Comments A+ a-

Mâine se împlinește o săptămână de când mi-am făcut tatuaaaaaj! Sunt atât de bucuroasă pentru că am reușit să îmi înving temerile și să fac ceea ce mi-am dorit de atât de mult timp! Vaiiii! Toată-s numai o încântare de când am acest tatuaj pe mână. 

Deși nu este ceea ce am zis inițial că va fi, cred că acest tatuaj mă reprezintă și mă motivează. Așa cum v-am mai spus și aici, mi-am dorit neapărat să am un citat motivațional inscripționat pe corp. Că trebuia să-l am la încheietură și de fapt nu e acolo, asta e altă mâncare de pește. Pe mine oricum nu mă deranjează locul în care se situează, fiindcă arată foarte bine și pe antebraț.

Astfel, lunea trecută am fost la un salon din Constanța (Candy Tattoo & Body Piercing - e vis a vis de Kaufland și vi-l recomand cu TOATĂ CĂLDURA), iar Andreea s-a ocupat de al meu tatuaj. Totul a decurs super bine. Nu m-a durut atât de tare precum mă așteptam (aș putea asemăna durererile simțite cu un fel de zgârieturi), ba chiar consider că doare mai tare epilatul cu aparatul.

Nu m-au luat amețelile, nu m-au apucat stările de căldură, nu a fost nevoie de pauze. Totul a decurs foarte, foarte bine. Și chiar dacă Andreea spunea că va dura maximum jumătate de oră, cred că procedeul a durat vreo 20 de minute, dacă nu chiar mai puțin.


Cam așa arăta tatuajul după câteva zeci de minute de la finalizare. Un pic roșu, dar cred că din cauza entuziasmului și bucuriei mele.


Așa arăta seara, după ce trecuseră câteva ore. Și dacă vă întrebați de ce pare strâmb, e din cauză că nu am ținut eu mâna bine atunci când a fost făcută poza. Nu, tatuajul nu e strâmb, de fapt, ci mâna nu a fost ținută drept.

De atunci mă tot spăl cu Protex (trebuie folosit un săpun antibacterian neapărat, iar eu îl folosesc pe acesta), mă dau cu Bepanthen Unguent și e totul ok. De puțin timp a început să îmi provoace mâncărimi, ceea ce înseamnă că sunt în proces de vindecare, iar asta-i bine. Mă mir că nu m-am urcat pe pereți până acum, dar mă bucură faptul că nu m-am scărpinat în zona cu pricina. Era cât pe ce, fiindcă uitasem că acolo am un tatuaj, dar m-am oprit la timp.

Andreea îmi dăduse și o foaie cu instrucțiunile de îngrijire și mi-am zis că este o idee bună să scriu detaliile și aici. Poate ajută pe cineva. Așadaaaaaar:

  • După aproximativ două ore de la terminarea tatuajului se scoate bandajul și se spală zona tatuată cu puțină apă călduță și săpun. Se usucă prin tamponare cu ceva ce nu lasă scame (eu folosesc șervețele de hârtie), se lasă la aer timp de 10-15 minute, după care se aplică un strat subțire de Bepanthen Unguent.
  • Din acel moment tatuajul nu se mai udă cu apă până la vindecarea totală - căderea cojițelor formate pe suprafața tatuajului (eu îl spăl zilnic, totuși, fiindcă părea super murdărel cu toate scamele negre și cu toată cerneala ieșită, chiar nu îl puteam lăsa așa și mi se pare mai ok să speli și să dezinfectezi zona, decât să aplici straturi de unguent peste straturi de unguent timp de atâtea zile, fără să cureți tatuajul).
  • Nu se va acoperi cu folie sau bandaj.
  • Se va aplica Bepanthen Unguent de trei până la cinci ori pe zi. Zona tatuată trebuie să fie permanent hidratată, folosind unguentul în strat subțire.
  • Atenție la hainele purtate peste zona tatuată, deoarece pot rupe cojițele formate.
  • Pe toată perioada vindecării trebuie renunțat la activități sportive, solar, expunere prelungită la soare sau consum de băuturi alcoolice în exces.
  • Nu trebuie ca zona să fie scărpinată (ca urmare a mâncărimilor cauzate de procesul de vindecare), pentru a înlătura pericolul ruperii cojițelor formate.
Eu, per total... sunt foarte mulțumită și exagerat de încântată. Mă surprind uitându-mă de cincizeci de milioane de ori pe zi la tatuajul meu frumos și inspirațional. Ideea e că de fiecare dată când îl privesc, acesta mă motivează și are un impact foarte mare asupra mea. Exact ce mi-am dorit!

Cam atât.

Pe curâââând! :) 

Cum să câștigi SuperBlog + alte sfaturi

Thursday, February 25, 2016 10 Comments A+ a-


  • Citește foarte bine enunțul și cerințele probei, pentru a te asigura că ai înțeles ce ți se cere! Dacă nu ai înțeles, pune întrebări (pe site sau pe grup) înainte de a scrie articolul!
  • Respectă cu sfințenie cerințele tehnice! Dacă sponsorul stabilește o limită de cuvinte, încadrează-te în acea limită. Dacă sponsorul vrea trei cuvinte-cheie și două link-uri, fii sigur că pui trei cuvinte-cheie și două link-uri. Dacă sponsorul spune că link-urile trebuie să fie pe anumite cuvinte-cheie, make sure to do so. De aceea este foarte important ca tu, dragă SuperBlogger, să citești foarte bine enunțul și cerințele tehnice ale fiecărei probe!

  • Nu te grăbi! Ai șapte zile la dispoziție pentru a găsi cea mai bună idee de articol! Chiar nu este nevoie să înregistrezi pe platformă din prima zi. Graba strică treabă. Mai gândește-te, poate peste trei zile îți vine o idee și mai bună!
  • Pune-ți imaginația la contribuție! Majoritatea sponsorilor nu vor să le faci reclamă pe față! Unii, însă, vor advertoriale pure. Pentru a-ți da seama care-i diferența dintre cele două tipuri de sponsori, trebuie să citești care sunt criteriile de jurizare ale fiecărei probe. În acest fel vei vedea pe ce se pune accent la fiecare probă și ce vrea sponsorul de la tine.
  • Urmărește emisiunile de pe RadioLynx, fiindcă poți afla informații importante și utile de la invitații speciali, adică de la... sponsori, bineînțeles! Dacă ești pe fază, le poți pune întrebări prin intermediul grupului de Facebook.
  • Nu te enerva atunci când primești un punctaj mai mic decât cel pe care îl așteptai, fiindcă nu rezolvi nimic în acest mod. Dacă ai nelămuriri, folosește-ți contestațiile. Acestea sunt cele prin care îți rezolvi problemele fără a face riduri. Dar folosește-ți contestațiile cu cap. Ele se termină mai repede decât crezi, așa că trebuie să știi când e momentul potrivit pentru a le scoate la înaintare.
  • Nu-ți vărsa năduful pe blog. Îți spun din proprie experiență, ai face o greșeală.
  • Străduiește-te să scrii cât mai corect! Contează enorm acest lucru! Eu, personal, nu i-aș acorda punctajul cel mai mare unui blogger care știe limba română, dar nu prea.
  • Nu rata deadline-urile! Punctele de penalizare te vor trage spre fundul clasamentului!
  • Ai încredere în tine și încearcă să îți depășești propriile limite și așteptări. Știu că poți scrie mai bine de atât. Și tu știi că poți scrie mai bine de atât. Important e să îți dai interesul și să profiți cât poți de mult de latura ta creativă.

  • Enjoy the ride! Bucură-te de experiență, împrietenește-te cu ceilalți SuperBloggeri, scrie articole din suflet! După ce se vor termina probele, vei duce dorul competiției, te asigur.
  • Dacă la final nu vei fi pe primul loc, e ok. Tot câștigător SuperBlog te vei numi, fiindcă până în acel moment tu deja vei fi câștigat câțiva prieteni pe viață!
  • Vino la Gală! După atâta scris, meriți un weekend plin de distracție alături de oamenii faini din spatele monitoarelor! Te asigur că îți va face plăcere să îi cunoști pe ceilalți și vei simți că faci parte dintr-o SuperFamilie mare și unită! Creează-ți amintiri alături de ei! Alături de noi!
Îți urez SUCCES!

Susțin Spring SuperBlog 2016!

Thursday, February 25, 2016 7 Comments A+ a-

Data de 1 martie îi duce pe bloggeri cu gândul la începerea competiției SuperBlog, abia mai apoi realizează că tot atunci este marcată și venirea primăverii!

Da, mai sunt câteva zile până la lansarea primei probe, iar eu sunt mai entuziasmată ca niciodată, de parcă nu stau pe margine, ci chiar particip! Însă... bineînțeles că nu particip, fiindcă este rândul colegilor mei să se dueleze în creativitate și tastaturi. 

Observ că în acest an sunt foarte mulți bloggeri ce își doresc să câștige, dar fie vorba între noi... ei nu au habar cât de GREU este doar să privești, fără să îți storci creierul pentru a găsi cele mai faine idei, nu știu cât de ciudată e viața fără deadline-uri, fără stresul introducerii pe platformă a articolelor la ora 23:58, fără entuziasmul abuzării tastei F5! Toată lumea vrea să câștige, dar nimeni nu se gândește la repercusiuni! E destul de dificil să stai pe tușă, vă garantez!


Dar vă înțeleg... Și eu mi-am dorit să trec prima linia de Finish, ba chiar am stat cu sufletul la gură atunci când mă simțeam amenințată de cei din Top 3. Totul a ieșit bine, până la urmă. Am fost declarată câștigătoare acum aproximativ doi ani, iar de atunci... tot stau. Și tot privesc. Și tot stau! Să nu aveți impresia că nu sunteți invidiați! În sensul bun, desigur. Știu sigur că eu și Daniel Botea am vrea să mai fim în locul vostru. Măcar o dată.

Pentru că nu se poate... Susținem concursul nostru de suflet în calitate de Bloggeri Parteneri alături de Cornelia Crina Popa, Cristina Lincu, Dana Lalici, Christian Hertzug, Robin Molnar, Manuel Cheța, ArenaIT.net, Raluca Gabriela Cincu, Mirela Șurghie și Dumitru Stoica.

Totodată, țin să vă spun că organizatorii concursului, dragii noștri Claudia și Albert ne-au surprins cu niște noutăți! Prima noutate... Ieri, pe 24 februarie (adică de Dragobete ) au dat startul înscrierilor, chiar dacă prima probă va apărea marți. Iar cea de-a doua noutate este că această ediție va dura mai mult (până pe 11 aprilie), ceea ce înseamnă că vor fi mai multe probe și mai multe premii!

Așadar, vreau să vă urez tuturor mult succes și multă inspirație! #fieca cel mai bun să câștige!

Interviu cu Zig Zag prin România

Monday, February 22, 2016 4 Comments A+ a-

Călătoritul te lasă fără cuvinte, iar ulterior te transformă într-un povestitor. - Ibn Battuta


Sunt oameni tineri, oameni faini, de care eu sunt pur și simplu fascinată! Au avut curajul de a pleca la un drum foarte lung (drum care durează cel puțin cinci ani!) pentru a gusta din frumusețea fiecărui județ din România. Petrecându-și aproximativ o lună și jumătate în fiecare dintre cele patruzeci și unu de județe, ajung să cunoască în profunzime diferitele tipuri de oameni, tradiții, obiceiuri și locuri minunate.

Cei zece fantastici (Marian, Cosmina, Florin, Cristian, Adelina, Ștefăniță, Laura, Dumitru, Radu și Mihai) formează echipa Zig Zag prin România, reprezentându-ne atât pe plan național, cât și pe plan internațional, practic. Acest proiect este una dintre cărțile de vizită ale României, fiindcă echipa promovează valorile țării noastre, demonstrându-ne că expresia ”România e o țară frumoasă, păcat că-i locuită” nu își are rostul. România este o țară frumoasă, are oameni frumoși și tradiții intacte, în pofida trecerii timpului.

Avem o țară ce merită descoperită și prețuită, iar Zig Zag prin România se bucură de tot ceea ce ne înconjoară. Zi de zi. Ce poate fi mai frumos de atât?

Cu ocazia acestui interviu vreau să le transmit celor zece prieteni faptul că munca le este apreciată. Dragilor, voi sunteți o emblemă a țării și ne faceți mândri că suntem români. Mai mândri decât eram. Pentru mine, cel puțin, reprezentați și o sursă de inspirație. Mă bucur că v-am descoperit și abia vă aștept la malul mării! :)

P.S. Mulțumesc, Ștefan, pentru timpul acordat și pentru răspunsurile detaliate! :)


1. Care este povestea voastră? Cum a început totul? Cum a venit ideea proiectului Zig Zag și cum v-ați convins că ceea ce vreți să faceți este realizabil și că merită să vă dedicați trup și suflet călătoriilor pe teritoriul țării noastre?

În primul rând, salutare Bianca, ție și tuturor cititorilor! Zig Zag prin România apreciază invitația ta la comunicare. :))

Povestea începe așa...

Unde-s mulți puterea crește și povestea nu se-oprește! Această vorbă exprimă profunzimea răspunsului la întrebarea ”Care este povestea noastră”. Totuși, haideți să vă detaliem. 

Totul a început în România, în orașul Iași începând cu anul 2012. Mai mulți tineri am alcătuit o viziune comună și o dată fixă care a dat startul numărătorii inverse: o călătorie în jurul României timp de 5 ani, cu plecarea în data de 16 august 2014! Nu eram complet convinși că vom reuși, însă ne-am spus visurile, ne-am deschis ochii și am început să le trăim. Acest fapt face totul posibil și am învățat că nimic nu este întâmplător când faci ceea ce-ți place cel mai mult.


2. Ce anume v-a inspirat în denumirea proiectul Zig Zag?

Grupul de minți strălucite, cum ne place nouă să-l numim. Totul se întâmplă datorită unirii minților și iarăși duce la vorba: Unde-s mulți puterea crește și povestea nu se-oprește!

Prin obiceiul de a ne strânge toți în vila unui scriitor din Iași am creat aceste ședințe de brainstorming, iar acolo s-a conturat botezul: Zig Zag Prin România.

3. Cine vă finanțează? Care sunt demersurile găsirii unui loc de cazare pentru o lună și jumătate în fiecare județ, de exemplu?

Noi, printr-un spirit de echipă, provocator totuși. :)  

După 18 luni de călătorie în care am reușit să dăm viață la sute de parteneriate (ne apropiem de o mie) pe plan local, credem în primul parteneriat la nivel național, pentru România. Demersul cel mai important e că povestim, povestim, povestim... 

Fără nici o modestie, avem o echipă de poveste! 

Avem poate cel mai bun excavator de informații din țară: Adelina. Găsește informațiile necesare cu o ușurință deosebită. Acestea sunt date mai departe la departamentul de planificare și departamentul de vânzări unde se completează cu research-ul lor și informațiile de pe teren. Aici, abilitățile lui Cristian, Marian și Dumitru dau naștere parteneriatelor. Provocarea de a asigura întregii echipe nevoile fiziologice îi îndrumă spre îmbunătățirea abilităților de antreprenor inovativ (comunicare, ascultare activă, inovare, flexibilitate, adaptabilitate, vânzare etc.).

Mai departe, ei reușesc să transmită mesajul #ZigZagPrinRomania și datorită: materialelor foto-video create de Mihai - videograf-ul nostru (e și graphic-designer, adaugă el); datorită materialelor de conținut însușite de Radu - intervievator și scrib-ul nostru drag; datorită scrierii și implementare proiecte de către Cosmina (manager de proiect cu acte în regulă și studii, adaugă ea); datorită plăcerii de a construi a lui Florin - web developer-ul & web designer-ul nostru; datorită experiențelor creionate de Laura - bloggeriță (recită ea modestă).

Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la... ei, mă simt recunoscător pentru că îi rePRezint și PRomovez non-stop, atât pe online cât și pe offline. Semnat Ștefăniță - PR Zig Zag prin România.


4. Ați avut rețineri atunci când a trebuit să renunțați la joburile pe care le aveați pentru a vă urma visurile? Mulți oameni nu au curajul de a face asta, însă voi nu vă încadrați în această categorie. Ați ieșit din zona de confort și ați plecat la drum cu toată încrederea că totul va ieși așa cum trebuie. De unde izvorăște această determinare?

Povesteam și cântam de bucurie că în sfârșit deveneam liberi! Dacă știam prin ce urma să trecem, nu făceam pasul curajos, așa că spiritul aventurii și al călătoriei ne-a bătătorit traseul până în Olt, al 11-lea județ deosebit. Am promovat Botoșani, Suceava, Maramureș, Satu Mare, Bihor, Arad, Timiș, Caraș-Severin, Mehedinți, Dolj și ne aflăm în Olt pentru aproximativ 30 de zile și vom continua cu cele 30 de județe conform traseului în zigzag. 


Determinarea vine din interior: cum soarele răsare pentru a oferi căldură și lumină Pâmântului și nu numai așa noi, ca români, călătorim Zig Zag prin România, pentru a promova valorile românești.

5. De profesie... turiști! Cât de mult vă place ceea ce faceți, în comparație cu ceea ce făceați înainte de a lua naștere Zig Zag?

Omului, ce-i place și face. :))

De un an și jumătate promovăm județele din periplul nostru, începând de dimineața și nu pot băga mâna în foc că ne oprim seara în somn. :)) Statul între patru pereți timp de 8-10 ore pierde detașat la capitolul plăcere, mai ales atunci când nu faci ce-ți place.


6. Dintre toate județele vizitate până acum v-a încântat vreunul atât de tare, încât să vă treacă prin minte gândul de a vă muta acolo definitiv?

Avem 10 județe parcurse la activ și fiecare dintre ele are specificul și frumusețile sale. Avem o Românie minunată și aici "m-aș muta" definitiv. :))

7. Ce v-a determinat să prelungiți durata șederilor? Știu că la început ați vrut să vă petreceți câte o lună în fiecare județ, dar acum timpul acesta s-a prelungit un pic, ajungând la aproximativ o lună și jumătate.

Potențialul județului din punct de vedere turistic și din punct de vedere educațional. Avem un standard reprezentativ pentru fiecare județ și trebuie să-l atingem.


8. În ce fel v-au schimbat acești doi ani petrecuți călătorind prin România?

Aproximativ doi ani, mai exact 18 luni. În bine, credem noi. Eu unul cred că mă purifică. Mai întâi mă ajută să depășesc toate miturile și convingerile despre români și despre locuri, apoi reușesc să găsesc esența lucrurilor. Este de neprețuit continuarea educației de acasă și a-ți cunoaște în profunzime propriul neam.

9. Care este cea mai bună învățătură dobândită în urma acestui proiect?

Uau! Foarte bună întrebarea :)

Dedicându-ne pe turism și educație am descoperit pe partea turistică faptul că avem o țară minunată și suntem mândri că putem deveni una dintre cele mai interesante cărți de vizită a României.

Iar pe educație cred că această "cea mai bună învățătură dobândită în urma proiectului" o alcătuim cu ajutorul oamenilor de succes despre care scriem poveștile lor pe site, blog și în cărțile noastre. Deci, haideți să descoperim împreună!


10. Consider că voi colecționați mai mult momente, decât fotografii. Drept urmare, care este una dintre cele mai frumoase amintiri câștigate datorită proiectului Zig Zag?

Ai dreptate :)

Cel mai frumos moment câștigat datorită proiectului Zig Zag prin România este acela de a fi împreună și a uni din ce în ce mai mulți români. Spre exemplu, la fiecare final de județ organizăm evenimentul Zig Zag prin respectivul județ, unde personalitățile de seamă, partenerii noștri, prietenii locali, fanii și, mai nou, prieteni din toată România, vin cu intenția de unitate și de a savura momente de poveste: cărțile lansate și clipul promoțional creat. Mulțumim tuturor pe această cale!

11. Deși îmi place să văd doar partea plină a paharului, nu mă pot abține, așa că voi pune și un alt fel de întrebare. Presupun că ați avut parte și de provocări (poate chiar dificultăți în adevăratul sens al cuvântului?) mai mici sau mai mari pe tot parcursul călătoriilor voastre. Cum ați reușit să treceți peste ele fără a vă pierde răbdarea și speranța?

Cu sare și piper, gustarea devine mai delicioasă. :))

Am devenit conștienți că drumul spre succes este în zig zag - format din suișuri și coborâșuri. Răspunsul simplu este: prin povești. :) Ne aducem aminte de povestea unui om de succes și descoperim cum se procedează în cel mai eficient mod.


12. Există ceva în legătură cu experiențele din trecutul Zig Zag, pe care v-ați dori să-l fi făcut în mod diferit?

Zig Zag prin România are o călătorie predestinată, frumoasă și unică în același timp. Ne dorim să o păstrăm astfel. :)

13. Am citit pe site-ul vostru faptul că oricine se poate implica  în proiectul acesta, fie că își dorește să fie voluntar, fie că își dorește să fie sponsor, partener sau colaborator. Dar dacă există persoane care vor să se alăture echipei Zig Zag și să călătorească împreună cu voi de acum încolo? Există această posibilitate sau vă rezumați la ceea ce am enumerat mai sus?

Nimic nu este mai puternic decât o idee căreia i-a venit vremea. Astfel ne-a venit nouă vremea, astfel îți poate veni și ție, cititorule, vremea. Și omul are foarte multe idei... M-am făcut destul de clar? :)


14. Știu că voi aveți și niște cărți pentru fiecare județ prin care treceți. Unde pot fi găsite și cum pot fi achiziționate ghidurile turistice Zig Zag?

Oferim gratuit o mini-colecție pe site-ul nostru, pe baza abonării cu numele, orașul și e-mail. În altă ordine de idei, variantele sunt în funcție de cum le este mai comod doritorilor: contactându-ne pe www.zigzagprinromania.com sau la evenimentele din fiecare județ și pregătim surprize pe partea asta, deci urmăriți-ne cu drag.

15. De câte ori pe an reușiți să ajungeți acasă și cum vă descurcați cu această distanță fizică dintre voi și părinți sau prieteni?

Familia este foarte importantă pentru noi. În călătorie ne-am format ca a doua familie. Ne-am propus ca de sărbători, la Paște și la Crăciun să fim turiști la mama și tata acasă. :))

Într-adevăr, nu este ușor să stai departe de locurile natale, familie, prieteni și cunoscuți. Tehnologia ne ajută și cu ocazia asta facem apel la toate companiile de telefonie cu internet rapid din România pentru Zig Zag prin România. :)


16. Da, mai este mult până atunci, dar mă întreb dacă v-ați pus problema astfel: v-ați gândit până acum la ceea ce veți face după ce veți bifa și ultimul județ vizitat din România?

Da, de 10 ori. :)) Aici vorbim de o viziune care duce educația și turismul din România la cel puțin un nivel superior. Suntem antreprenori inovativi și vom transforma România într-un Rai real. Stați aproape!

17. Dacă moneda națională a țării noastre ar fi fericirea, cât de bogați ați fi?

Suntem foarte fericiți că avem acest privilegiu de a călători prin România, a învăța de la oamenii de succes și frumoși, de a străbate și admira locațiile turistice și non-turistice ale pământurilor noastre.
Cred că fiecare om în care bate o inimă de român își dorește un tur minim, gen Zig Zag prin România. Haideți să-l creăm împreună.

Dacă ar fi această monedă, bogăția noastră ar fi fericirea românilor de pretutindeni. Așa că vă întrebăm: sunteți fericiți?


18. Ce sfaturi aveți pentru cei care își doresc să vă calce pe urme, dar cărora le este teamă să pășească în afara zonei de confort și să își urmeze adevărata cale?

Cum ne sunt dragi unele vorbe, v-o redăm pe cea după care ne ghidăm și noi: "Dacă vrei să mergi repede, mergi singur. Dacă vrei să ajungi departe, mergi cu echipa!


Mulțumim din suflet, Bianca, pentru întrebările minunate și pentru oportunitatea de a le comunica tuturor românilor că SE POATE!

O zi de poveste tuturor! :)

Mâine îmi fac tatuaj!

Sunday, February 21, 2016 8 Comments A+ a-

Vine ziua cea mareeeee! Mâine am programare la un salon de tatuaje! Yupiiiii! :)

După cum probabil NU vă așteptați, tatuajul va fi puțin mai altfel față de cum am specificat în articolul anterior. Încă nu vă arăt despre ce schimbare este vorba, așa că va trebui să citiți postarea ce va apărea în zilele următoare. Am de gând să pun poze!

Asta e ultima noapte fără tatuaj și sunt super emoționată! În sensul bun, desigur. Dumnezeu știe cât mi-am dorit să fac acest pas, iar acum iată că îl voi face. Finally!

Ce-i drept, îmi e puțin frică de durerea aceea însă Andreea, fata care mă va tatua, a spus că nu mă va durea așa de tare, însă oricum vom lua pauze dacă este cazul, mai ales ținând cont de faptul că e primul meu tatuaj. Dacă nu luăm pauze, tot procedeul va dura aproximativ jumătate de oră. Apoi vor urma zece zile în care nu mă voi putea spăla în zona tatuată decât cu niște chestii speciale despre care voi afla mâine.


Abia așteeept! Sper să decurgă totul bine și să iasă așa cum trebuie.

When you thought I wasn't looking...

Sunday, February 21, 2016 0 Comments A+ a-

Când credeai că nu mă uit la tine, eu priveam în adâncul sufletului tău de fapt, descoperind acolo comori neprețuite. Nu palate și nici diamante, ci ceva mai grandios de atât: bunătate, compasiune, înțelegere și răbdare. Cu toate astea, am rămas profund impresionat de flacăra ce arde în interiorul tău. O dorință puternică de a face lucruri frumoase și de a vedea bunătatea din ochii celorlalții, nu paiele înfipte de necazuri și răutăți.

Când credeai că nu mă uit la tine, eu te analizam atent de fapt, descoperind sufletul din spatele trupului atât de bine conturat. Ești exact genul de femeie lângă care aș putea sta în tăcere, doar pentru a te admira pentru ceea ce ești. Dezbrăcată de secrete și lipsită de măști. Ai un suflet deosebit, atât de bun și de cald! Ceva întâlnit de mine atât de rar în această călătorie denumită pur și simplu... viață!

Când credeai că nu mă uit la tine, eu îți admiram capacitatea de a fi pozitivă tot timpul și mă gândeam că așa sunt și eu...

Mă regăsesc în felul tău de a fi, iar asta îmi perturbă pacea mentală, însă e atât de frumos sentimentul! Și atât de ciudat, deopotrivă.

Și eu sunt bun la suflet. Și eu sunt înțelegător. Numai cu răbdarea stau cam prost, doar știi...


Pillowtalk

Saturday, February 20, 2016 2 Comments A+ a-

Ea: - Știi ce îmi place cel mai mult la noi?
El: - Ce anume?
Ea: - Faptul că atunci când par a ni se termina subiectele de discuție, liniștea care intervine este confortabilă și liniștitoare. Niciodată nu m-am simțit ciudat în momentele în care ne-am pus cuvintele deoparte și am făcut loc tăcerii.
El: - Știu. Cred că este un semn bun dacă doi oameni se simt confortabil unul cu celălalt atât atunci când vorbesc, dar și atunci când nu au ce să-și spună. Are și tăcerea asta farmecul ei. Eu cred că ne apropie mai mult.
Ea: - Sunt de acord.
El: - Liniștea-i bună uneori. De exemplu... acum ar fi ideală.
Ea: - Ești glumeț. Știi, nu?
El: - Știu, dar te rog cât se poate de serios, nu mai fi needucată.
Ea: - Am doar șase ani de acasă, ce vrei. În al șaptelea an te-am cunoscut pe tine și s-a dus educația mea pe apa sâmbetei.
El: - Observ că și tu ai un simț al umorului foarte dezvoltat!
Ea: - Îți mulțumesc. Cred că e prima dată când recunoști asta!
El: - Haide, gata. Nu e frumos să vorbești în același timp cu altă persoană. Vreau să aud ce zice Johnny Depp în film.
Ea: - Bine, tac. Însă doar pentru a mă bucura de prezența iubitului meu pe micul ecran, nu pentru că mi-ai zis tu.
El: - Perfect!

Și-au zâmbit, s-au sărutat și au continuat vizionarea filmului. În liniște, desigur.

Impresii după prima săptămână de cursuri - Art Et Beaute by Parisax

Saturday, February 20, 2016 0 Comments A+ a-

Am început cursurile de makeup! Chiar dacă acestea au loc doar de două ori pe săptămână (în fiecare marți și miercuri, câte patru ore pe zi), am aflat destule lucruri noi și interesante! Alina Drăghici - formatoarea noastră are grijă să ne împărtășească toate cunoștințele și secretele ei, iar Irina Gromoșteanu, owner-ul Art Et Beaute face tot posibilul pentru ca aceste cursuri să se desfășoare cât mai bine și cât mai lin cu putință. Fetele astea două sunt profesioniste și niște persoane foarte, foarte de treabă, iar colegele mele (în total suntem 16 novice) sunt extrem de drăguțe și de prietenoase ceea ce, consider eu, contează extrem de mult, întrucât învățăm meserie de drag într-un mediu atât de plăcut.

Revenind la cursurile în sine...

În prima lună vom face numai teorie, iar asta mi se pare foarte ok, în condițiile în care trebuie să avem o bază înainte de a începe practica. Apoi, timp de trei luni de zile vom machia, vom machia și iarăși vom machia. Sinceră să fiu, sunt nerăbdătoare să punem mâna la treabă, dar până atunci vreau să mă bucur de informațiile pe care le primesc și să le absorb în totalitate, fiindcă sunt lucruri tare faine și totodată, importante.


Astfel, în prima zi am aflat ce anume trebuie să aibă un Makeup Artist în propria trusă, iar apoi am învățat toate tipurile de pensule (cu tot cu numere, denumiri și moduri de utilizare). A doua zi am intrat în pâine, ca să zic așa și am scris pagini întregi din istoria Makeup-ului, aflând de la ce foloseau cei din Egiptul Antic, până la ce foloseau româncele noastre. Foarte interesant!

Sunt tare curioasă ce urmează să învățăm săptămâna viitoare! Abia aștept. :)

La mulți ani de ”Ziua Independenței”!

Sunday, February 14, 2016 0 Comments A+ a-

La mulți ani tuturor îndrăgostiților ce sărbătoresc astăzi Valentine's Day și La Mulți Ani tuturor persoanelor singure ce sărbătoresc Ziua Independenței! Eu mă încadrez la a doua categorie și chiar me gusta mucho statutul ăsta de fată singură și fără obligații!

Am avut o zi foarte frumoasă, mi-am făcut câteva cadouri, dar am și primit câte ceva din partea surorilor mele! Nu m-am simțit absolut deloc singură, chiar dacă planul sentimental este în stare latentă. Încă nu am găsit omul care să-și dorească să se zbată din răsputeri pentru a-mi resuscita inima, așa că am sărbătorit 14 februarie alături de prietenele mele. It feels good to be single! Zău!

Azi am văzut atâtea cupluri, atâtea inimioare de pluș, atâtea dulcegării, încât am crezut ca nu voi mai comanda desert la restaurantul la care am fost. Însă, ținând cont de faptul că acolo am dat peste o pereche ce abia a schimbat câteva vorbe în timpul pe care cei doi l-au petrecut împreună, parcă mi-a venit să mănânc ceva dulce doar în cinstea lipsei de afecțiune dintre ei. Luând în considerare și privirele pierdute, care erau când aruncate în smartphone-uri, când aruncate pe pereți, am realizat că îmi este extraordinar de bine singură, decât să fiu într-o relație de acest fel.

Dar... trecând peste dramele sau siropoșeniile celorlalți, să vă arăt ce am primit eu de Valentine's Day! Pardon, de Ziua Independenței. O voi lua în ordinea primirii cadourilor, ca să nu fie cu supărare.

De la sora mea, Alina, am primit un tricou pe care este imprimat nici mai mult, nici mai puțin decât marea mea iubire, Harry Styles. Despre relația noastră amoroaso-imaginară am scris ieri, aici.


De la cealaltă soră, Elena, am primit o cutie super draguță în care îmi voi pune paletele de makeup, o ramă foto în care voi pune cea mai frumoasă poză cu noi, o cană pe care scrie, după bine vedeți, ”Cea mai bună prietenă” și niște bombonele de ciocolată pe care le-am cedat părinților mei (câtă voință și generozitate, incredibil).


După cum spuneam mai sus, mi-am făcut și eu niște cadouri, adică o pereche de pantaloni la care îmi stătea gândul de ceva vreme și niște inele aurii, finuțe și drăguțe.

În rest... nimic interesant. L-am văzut azi pe Dorian Popa în mall, dar asta intră tot la categoria ”nimic interesant”. :)

Sper că și voi ați avut o zi de duminică frumoasă. La mulți ani (sau la mulțean?! haha) încă o dată!

Sunt îndrăgostită de două persoane...

Saturday, February 13, 2016 12 Comments A+ a-

Sunt genul de fată cu capul pe umeri, dar care o ia ușor razna din când în când. Astfel, cei din jurul meu ajung să creadă că sunt matură... puțin spre deloc. Adevărul este pe undeva la mijloc. Am perioade (destul de rare, ce-i drept) când mi se pune pata pe câte un băiat și nu mi-l pot scoate din cap destul de mult timp (chiar luni de zile, aș putea spune), iar chestia asta mă enervează cât se poate de tare.

De ce? Fiindcă aproape toate crush-urile mele trăiesc în altă țară și lucrează în domeniul muzicii sau actoriei. Evident, sunt extrem (dar EXTREM) de cunoscuți și eventualele noastre povești de dragoste sunt practic... imposibile.

O bună perioadă de timp am fost îndrăgostită până peste cap de Ian Somerhalder (da, actorul acela superb din The Vampire Diaries) și mi se scurgeau ochii după el de fiecare dată când îl vedeam în serial. Între timp, s-a rupt lanțul de iubire și am luat o pauză de la astfel de relații platonice... până de curând.

De data asta mi s-a pus pata rău de tot și, într-un fel, mă simt ca o mică pedofilă, fiindcă cel la care visez cu ochii deschiși este domnul Harry Styles (aha, chiar el). De când am descoperit că muzica formației One Direction nu este chiar atât de rea (să nu vă aud!), mi-am dat seama că Harry (22 de anișori) îmi place FOARTE mult, din toate punctele de vedere. Într-un timp extraordinar de scurt am devenit cea mai mare fană a lui și a cântecelor formației din care face parte (serios, ultimul album semnat One Direction sună foarte bine și trebuie să recunosc că știu pe de rost versurile melodiilor Drag Me Down și Perfect - aș spune că știu versurile tuturor melodiilor de pe albumul Made In The A.M., dar nu vreau să fiu pusă la un loc cu puștoaicele leșinate după această formație).

Problema este că m-am trezit târziu, tocmai când 1D a luat o pauză luuuungă, de vreun an și jumătate, așa că nu voi putea merge prea curând la unul dintre concertele lor. Chiar și așa. la anul mi-am propus să îi văd cântând live și să îmi întâlnesc preferatul!

Uitați cât de frumos e Harry! :)


Nu se lasă mai prejos nici colegul lui de trupă - Liam Payne, tocmai de aceea am specificat în titlul articolului faptul că sunt îndrăgostită de două persoane! Liam, din punctul meu de vedere, este membrul One Direction care cântă cel mai bine. Are o voce absolut senzațională și mi se face pielea de găină ori de câte ori îi aud notele înalte. Aici e una dintre dovezi:


Pe lângă faptul că este foarte talentat, mai este și frumos!


Ar trebui să fie declarate ilegale astfel de zâmbete... Și astfel de brațe...

Eh, păi și concluzia care este? Hai să o iau la modul superficial: dacă este vreun român care arată ca Harry sau Liam, îl rog să mă contacteze! În caz contrar, mă văd nevoită să plec în cucerirea amândurora. Deși, mai degrabă cred că îl voi alege pe Liam, fiindcă... în legătură cu Harry sunt puțin pusă pe gânduri. Am auzit că nu i-ar plăcea femeile, dar nu sunt sigură de aceste zvonuri... :)

Voi ce celebrity crush-uri aveți? :)

Makeup SOS: Ziua în care am folosit concealer în loc de fond de ten

Friday, February 12, 2016 0 Comments A+ a-


Nu știu dacă vi s-a întâmplat vreodată să rămâneți fără picătură de fond de ten și să vă amintiți asta exact în ziua în care trebuie să ieșiți în lume. Ei bine, eu am pățit-o și adevărul este că m-am panicat pentru câteva secunde, fiindcă nu îmi place să dau ochii cu orașul aglomerat fără să folosesc fond de ten.

Norocul meu e că sunt inventivă și aruncând o privire kilogramelor de makeup pe care le posed, am realizat că nu ar fi rău să încerc a înlocui pentru o zi fondul de ten cu concealer-ul, căci altă soluție nu aveam, iar eu fără ceva pe față nu aș fi ieșit din casă. Astfel, ținând câte un concealer diferit în fiecare mână, m-am pus pe treabă. M-am simțit ca un pictor care nu avea habar ce face dar speram, în sufletul meu, să îmi reușească noua schemă.

My all-time favorite drugstore concealer este cel de la Oriflame - The One Everlasting Concealer, însă nu l-am folosit pe acesta în loc de fond de ten, fiindcă este puțin mai deschis decât culoarea pielii mele, așa că l-am utilizat ca întotdeauna, doar pentru a ilumina zona de sub ochi și pentru a-mi ascunde câte o imperfecțiune, două.


Cel care mi-a devenit foundation pentru o zi este cel pe care l-am primit de Crăciun, de la prietena mea Oana - Rimmel London - Wake Me Up Anti-Fatigue Effect + Radiant Glow Concealer. Deși știam că nu este la fel de bun ca cel de la Oriflame (nu oferă strălucirea cu care sunt obișnuită și nu are acoperire mare), ca fond de ten a oferit rezultate surprinzător de bune.

Este evident că nu se comportă ca un fond de ten, concealer-ul de la Rimmel având o consistență mai lichidă (cel de la Oriflame nu este atât de apos), dar se întinde bine și oferă o acoperire bunicică. După ce l-am folosit pe toată fața a urmat aplicarea concealer-ului The One în zona de sub ochi, iar rezultatul a fost mai bun decât mă așteptam, pot spune că mi-au fost întrecute așteptările.

Nu arăta ca și cum am o mască pe față, aveam tenul mai radiant decât atunci când foloseam fondul de ten, iar după ce am aplicat bronzer și blush (nu am mai folosit pudră iluminatoare), toate produsele au ajuns a se complimenta unele pe celelalte, neputând spune că e ceva în neregulă cu mine și că am folosit altceva în loc de fond de ten.

După câteva ore însă, tenul a început să-mi lucească puțin (în special în zona T, dar asta cam e ceva normal pentru mine) și m-am gândit că e din cauza primer-ului pe care îl folosisem înaintea concealer-ului de la Rimmel. Spun asta fiindcă am observat în decursul mai multor zile faptul că atunci când am folosit un primer înaintea fondului de ten, fața a început să-mi lucească după câteva ore, însă atunci când am aplicat fondul de ten fără a folosi vreun primer în prealabil, fața nu mi-a lucit absolut deloc. Probabil tenul meu este vinovat, iar primerele pe care le am nu sunt bune pentru tipul meu de ten (mixt), însă cu cât voi încerca mai multe (poate primerele high-end vor da rezultate bune în cazul meu), cu atât voi fi mai aproape de o concluzie mai mult sau mai puțin favorabilă acestora.

De asemenea, citisem pe Marie Claire, dacă nu mă înșel, că dacă ai rămas fără primer pentru ochi, poți folosi puțin concealer și nu vei avea probleme întreaga zi, dar eu nu sunt de acord cu această afirmație. Probabil că acele concealere de marcă au acest efect, însă cu siguranță cel de la Rimmel nu este bun de nimic atunci când îl folosești ca bază pentru fardul de pleoape. Până am ajuns să aplic mascara, pleoapele deja îmi deveniseră uleioase, așa că dacă acest concealer e un bun înlocuitor al fondului de ten, pe partea cealaltă are un big NO-NO din partea mea.

Voi ați făcut vreodată astfel de experimente?

Inimile noastre și alte găuri negre

Sunday, February 07, 2016 5 Comments A+ a-

Am simțit cândva nevoia unei iubiri înflăcărate
Neștiind că îmi va face
Sufletul scrum.
Mi-am aruncat demnitatea la gunoi
Fiindcă la dracu, nu am nevoie de ea atunci când iubesc!
Așa că te-am lăsat să-mi iscodești ființa
Crezând că tu nu ești un oarecare.
Știam că ești un demon mai atipic
Și că te-ai zbătut în cea mai neagră 
Putină cu smoală.
Știam că te-ai cățărat cu mâinile crăpate
De speranțele amantelor din altă viață
Și ai fugit din iadul pe care
Ți-l clădisei singur.

Ai murit o dată,
Dar ai înviat.
Și ți-ai oferit pielea pârlită
În schimbul celor mai frumoși ochi negri
Ca să se asorteze
Cu inima plină de răutate și păcat.
După un timp
Mi-ai apărut în cale,
Făcând-o pe domnul misterios.
Însă ți-am spus că nu îmi plac secretele
Și că trebuie să lași garda jos.
Mi-am dorit să îți cunosc
Cotloanele îndepărtate ale minții,
Să îți arăt partea frumoasă a vieții
Și să-ți transform sufletul incinerat
În ceva viu,
Capabil să nutrească iubire.


Însă doar te-ai prefăcut că vrei.
M-ai prins în mrejele tale
Și m-ai hrănit doar cu otravă.
Ai vrut să mă iubești,
Dar nu ai reușit.
Ai spus că singura soluție
Ar fi să mă transformi în ce nu vreau să fiu
Și că otrava va juca un rol important
De acum încolo.
Să mi-o injectez de trei ori pe zi,
Până voi ajunge ca tine.
Diabolică și rece,
Ușoară la mânie, dar greu de îmblânzit.
Mi-ai promis că doar așa mă vei iubi.

Ți-am dat crezare și ascultare
Și m-am lăsat dusă
De valurile de venin,
Până am devenit varianta ta feminină.
Cu sufletul urât,
Dar frumoasă la vedere.
Și într-un timp atât de scurt
M-ai privit și admirat,
Până ai ajuns să mă iubești.
Și mi-ai dat voie să îți mănânc restul zilelor
Cu condiția de a-ți permite
Să-mi faci inima scrum,
Pentru a o arunca în mare.
Și te-am lăsat.
Iar acum eu, cea fără simțire
Îți mănânc zilele, iar tu mă iubești așa,
Nebună de legat.

Îmi voi cumpãra o vacã Milka

Saturday, February 06, 2016 6 Comments A+ a-

De fiecare dată când mama decide să cumpere prăjituri, mă sună și ajungem să ne certăm. Bineînțeles că nu e vorba de certuri adevărate, ci mai mult mă cert cu mine însămi și mă alint, fiindcă încerc să mă las de chestii delicioase, care conțin multă ciocolată. Oh, mă doare sufletul când spun asta! În același timp o cert și pe mama, fiindcă ce fel de mamă e aceea care își sună copilul intrat recent la cură de slăbire, pentru a-l întreba daca i-ar plăcea o prăjitură?

Se dau războaie în mintea mea, deoarece de câte ori mi se oferă ocazia de a mânca ceva bun, tot de atâtea ori îmi vine să cedez și să arunc dieta la gunoi, pentru că nu este normal ca în anul 2016 să nu poți devora kilometri întregi de ciocolată fără a se depune pe copănele și burtă, ținând cont cât de mult a avansat tehnologia! Nu-i normal să îți fie interzis zahărul mult, mult, cât mai mult și nu este omenește posibil a te reține de la prăjituri și ciocolate cu biscuiți.


Vreau să dau jos câteva kile (nu vă gândiți că aș fi vreo obeză, încă mă încap pantalonii pe care îi am, numai că trebuie să îmi țin puțin respirația atunci când mă închei la nasturi) nefăcând eforturi prea mari și dacă e posibil să mă descotorosesc de colăcelul de salvare în timp ce mănânc ciocolată, vă rog să îmi dați de știre.

Sunt o persoană chinuită și nu e corect să sufăr din pricina glicemiei scăzute. Fac apel la toți poptămașii existenți! Am nevoie de susținere psihică și de poze cu mesaje motivaționale, întrucât sunt pe cale de a-mi vinde mobila din casă pentru a putea cumpăra o văcuță Milka!

Nu vreau să fac un gest necugetat, dar situația este cât se poate de serioasă și de periculoasă. 

Lipsa din sânge a zahărului în cantități industriale poate conduce la halucinații, stări de nervozitate și discutat lucruri nepotrivite. Cea mai dezastruoasă dovadă a intrării in sevraj este aceea că persoana în cauză devine capabilă de a-și amaneta tinichelele toate pentru a face rost de banii necesari cumpărării întregii ciocolate de pe teritoriul României.


Solicit întăriri, fiindcă nu mai pot lupta de una singură împotriva curentului bogat în zaharuri, în condițiile în care propria mamă (pe care o iubesc de nu mai pot, apropo) complotează împotriva subțierii coapselor mele!

Aștept cu mare entuziasm sfaturile voastre și teoriile "radufconstantinesciene", întrucat merit să fiu salvată!

#UnitiSalvămToataMobila
#ToatăCiocolataSăVinăLaMine
#BaNuSpuneNuCiocolatei

Jurnalul unui tată cu Alzheimer | După doi ani de prizonierat

Friday, February 05, 2016 4 Comments A+ a-

05.02.2016

Au trecut doi ani de când am vorbit despre asta. Doi ani de când mi s-a spus că am Alzheimer. În timpul ăsta boala a avansat. Știu asta. Simt asta. Deși cu fiecare zi ce trece mă simt tot mai captiv în propriul creier, mai am și momente de luciditate.

Dar în cea mai mare parte a timpului... nu știu cine sunt. Nu știu cine am fost, nu știu de ce sunt aici. Petrec ore în șir stând în pat, uitându-mă pe pereți. Am analizat tavanul dormitorului de atâtea ori, sperând că voi afla ce mi se înâmplă. Știu câ sunt bătrân, știu că sunt bolnav, dar nu înțeleg de ce mi se întâmplă mie toate astea. Aș vrea ca zgomotul ăsta infernal pe care îl aud tot timpul să înceteze. Mă înnebunește. Din cauza lui nu sunt atent atunci când mi se vorbește, nici măcar nu găsesc vreun rost cuvintelor care îmi sunt adresate. E frustrantă situația în care mă aflu, dar nici putere să mă enervez nu mai am. Acum doi ani eram mai agresiv, mă puteam certa din orice, fiindcă totul mi se părea suspect. Credeam că familia îmi vrea răul, voiam să plec de acasă...

Dar acum nu mai am astfel de gânduri. Boala m-a potolit. Boala mi-a liniștit creierul ce cândva se revolta, dar parcă a făcut-o prea repede și fără milă. Uneori nu-mi amintesc numele propriilor copii sau nepoți. Uneori ies din casă fără să știu de ce. Alteori mă duc în altă cameră cu un scop anume, dar până ajung acolo uit motivul pentru care m-am ridicat din pat.


Într-o noapte, când toată lumea dormea am vrut să văd dacă mai am papucii afară, în fața ușii. După ce am verificat, am uitat să o închid și a stat deschisă până spre dimineață. Se făcuse frig pe hol, fiindcă e frig în fiecare decembrie, dar nu mi-a trecut prin cap că odată ce am deschis ușa ar fi trebuit să o închid în urma mea. Însă nu sunt eu vinovat. Alzheimer-ul ăsta nenorocit mi-a luat puterea de a gândi! Și nu de puține ori am căzut din cauza amețelilor. Cred că tot atrofierea creierului îmi provoacă senzațiile astea ciudate, altfel nu-mi explic de ce cad brusc din picioare...

Am obosit. Am obosit să mă lupt cu boala asta necruțătoare. Am obosit să lupt, am obosit să fiu un străin chiar și pentru mine însumi. Nu mai vreau să am demență! Dar știu că nu am scăpare... Am fost un om ce a iubit și a fost iubit timp de 80 de ani, iar acum nici nu-mi amintesc de vremurile alea. Nu-mi amintesc nici măcar când am mâncat ultima dată, așa de rău am ajuns. Eu nu-mi mai aparțin. De acum aparțin doar bolii și deși am fost și încă sunt tratat, boala face în continuare ceea ce vrea cu mine. Nu eu sunt cel care ia decizii, nu eu sunt cel pe care îl vede toată lumea și despre care vorbește toată lumea. 

Eu am fost... Dar nu mai sunt și nici nu voi mai fi.

Și sper că familia mea va înțelege aceste lucruri, dar nu atunci când va fi prea târziu. Dacă multe s-au schimbat în ultimii doi ani, un lucru știu sigur că a rămas la fel - copiii mei nu vor să înțeleagă faptul că deși boala a pus stăpânire pe mine, eu încă sunt soț, tată, bunic. Încă sunt o persoană, cu toate că sunt prizonier în închisoarea propriei minți.

Câteodată, atunci când văd că nimeni nu-mi oferă înțelegere, îmi vine să plâng. Mă simt foarte singur și neputincios, nimeni nu îmi este alături, chiar dacă tânjesc după alinare și o vorbă bună. Mi se rupe sufletul și simt că acesta se ofilește odată cu al meu creier în momentele în care copiii țipă la mine din cele mai nesemnificative motive. Ei sunt conștienți de gravitatea Alzheimer-ului, dar parcă se așteaptă ca eu să gândesc și să reacționez ca un om normal și sănătos. Nu știu de ce nu mă înțeleg... Nu știu de ce nu mai au răbdare cu mine. Uneori ei fac haz de necaz, însă nu e nimic amuzant în a-ți pierde mințile. Oricui i se poate întâmpla asta. Nu eu am ales boala, ci ea m-a ales pe mine...


Am nevoie de familia mea. De copiii și nepoții pe care i-am crescut cu tot dragul. Am nevoie de înțelegerea și dragostea lor într-o lume pe care o cunosc doar eu și în care sunt mai singur și mai neajutorat ca niciodată. 

Am nevoie să știu că este cineva aici pentru mine. Acum, când îmi este cel mai greu... am nevoie de familia mea.


Acest filmuleț este despre un experiment prin intermediul căruia poți vedea cum este să ai Alzheimer. Pe mine, nepoata celui despre care am scris, m-a făcut să mă îngrozesc și să îmi pară mult mai rău pentru bunicul meu, cel care trece prin așa ceva în fiecare zi.