Recunoștință...

Monday, November 17, 2014 10 Comments A+ a-

Fii recunoscător pentru tot ceea ce ai și vei avea mai mult. Dacă te concentrezi pe ce nu ai, nu vei avea niciodată destul. - Oprah Winfrey


Sunt fericită!

Nu s-a întâmplat nimic special în ultima vreme, dar mă simt împlinită sufletește! Mă bucur din tot sufletul de oamenii pe care îi am alături de mine (la propriu sau la figurat, căci unii nu locuiesc în Constanța), mă mulțumește ENORM faptul că am ajuns să-mi îndeplinesc unul dintre cele mai mari visuri, acela de a ajunge în America... Iar asta reprezintă principalul motiv al încrederii mele, al independenței mele, al dezvoltării mele pe toate planurile! O experiență ca asta te învață să prețuiești oamenii, prietenia, amintirile, momentele frumoase, viața! Cred că fiecare ar trebui să își depășească limitele, la un moment dat, pentru că acest lucru ajută extraordinar de mult la formarea unui om bun!

Dar nu despre America vreau să vorbesc acum... DeÈ™i este inevitabil, fiindcă reprezintă o parte din mine tot ceea ce s-a întâmplat în această vară! Vreau să vorbesc despre sentimentul minunat pe care îl am în suflet! Sunt mulÈ›umită de mine însămi, după multă vreme! Sunt mulÈ›umită de alegerile făcute atât în trecutul îndepărtat, cât È™i în cel apropiat, sunt mulÈ›umită de familiile mele (cea din România + cea de la Cedar Point), de prietenii mei.

Sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce am realizat, sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce mi s-a întâmplat, pentru oamenii buni care mă înconjoară, pentru amintirile cu care mă mândresc. Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu, pentru faptul că m-a ajutat să trec peste greutăți, peste obstacole, că m-a făcut un om bun la suflet (și spun asta cu toată modestia din lume), optimist, generos, care știe să vorbească frumos cu ceilalți, care știe să păstreze o relație de prietenie cu oamenii de valoare, cu cei care merită respectați, întrucât mă respectă, la rândul lor, pe mine.

Sunt fericită! Așa că vreau să le mulțumesc tuturor celor care fac parte din viața mea, dar, nu în ultimul rând, vreau să le mulțumesc celor care au făcut parte din viața mea, deoarece datorită lor sunt persoana care sunt! Am învățat din toate greșelile și am realizat, cu fiecare om pierdut pe drum, că toți cei care fac parte, la un moment dat, din viețile noastre, au rolul de a ne învăța o lecție. Astfel, ajungem să vedem de la cine putem lua exemplu sau ca cine nu vrem să fim.

Pentru toate aceste ”lucruri”... mulÈ›umesc!


Experiența (mea) în USA | Vara unui housekeeper

Sunday, November 16, 2014 15 Comments A+ a-

1. Înainte să pleci în Statele Unite...


2. Până ajungi în statul în care trebuie, ai de zburat cu avionul câteva ore (interminabile), poate chiar să călătorești cu autocarul sau trenul, alte câteva ore... Și în loc să ajungi fericit, cu chef de distracție...


3. În aeroportul din America... observi că bagajul tău nu apare!


4. Completezi niÈ™te formulare, apoi îți iei tălpășiÈ›a din aeroport. Mergi cu metroul 358 de ani, cobori în inima Times Square-ului, dar eÈ™ti atât de obosit È™i de nervos, încât nu te poÈ›i bucura de nimic. Te întrebi doar... ”Ce caut eu aici, singur printre străini? Cine m-a pus să vin la mama naibii? De ce nu mi-am pus niÈ™te haine de rezervă în bagajul de mână? De ce mi-am băgat încărcătorul telefonului în bagajul de cală?!!! Oare unde găsesc wifi? Vreau acasă, nu îmi place America!!”. Apoi faci câteva poze È™i te pui pe plâns, fiindcă nu îți poÈ›i suna părinÈ›ii, nu te poÈ›i conecta la net, îți este foame È™i sete, totul e scump în New York È™i mai ai de aÈ™teptat vreo 10 ore, până te poÈ›i îmbarca în autocarul ce duce spre Sandusky, Ohio.


5. ÃŽntr-un final, trece timpul. Trec È™i cele 16 ore de mers cu autocarul... È™i ajungi la Cedar Point. Te ocupi puÈ›in de acte, deÈ™i nu îți mai aminteÈ™ti cum te cheamă, fiindcă eÈ™ti frânt. Te cazezi într-o cameră cu 2 americance È™i te bucuri că-s curate. Te duci la Walmart, pentru că nu ai cu ce să te speli, nu ai cu ce să te È™tergi, nu ai pe ce să dormi, din cauză că... bagajul tău este întârziat È™i nu ai nici pernă, nici pătură. Cumperi ce trebuie, apoi te întorci la cămin, ca să-È›i cauÈ›i prietenii români. Măcar ei să-È›i mai aducă zâmbetul pe buze, pentru că... în rest, toate merg aiurea. 

Nu realizezi că totul îți pare mai rău (de 100 de ori) decât este în realitate, din cauza oboselii acumulate, din cauza stresului și a altor factori negativi, așa că, pe moment ai tendința să exagerezi: totul e urât. Ba că e prea multă gălăgie pe holurile căminelor, ba că tu stai în clădirea cea mai nașpa, ba că o să cadă cerul pe tine și nu o să-ți mai primești bagajul... în veci! Dar (aproape) toate momentele grele trec, după un somn bun și odihnitor...


6. Dacă reușești să dormi, pentru că ale tale colege de cameră sunt absolut disperate după aerul condiționat, așa că îl țin pornit tot timpul, la maximum. Cum ar putea dormi o persoană (normală)... într-un congelator? Învelită cu două pături (după venirea bagajului), îmbrăcată cu 2-3 hanorace și pantaloni lungi, cât mai lungi...


7. Dar ajungi să te obișnuiești cu gerul. Și ajungi să te obișnuiești și cu americanii, cu ceilalți internaționali, cu românașii... Îți faci prieteni și devine o plăcere să îți petreci timpul împreună cu ei. Numai cu mâncarea nu te poți obișnui... Te aștepți ca fast food-ul din SUA să fie minunat, apoi constați că te-ai înșelat. Cea mai proastă mâncare din lume... aici e.


8. După ce ai înțeles că nu mai e mămica lângă tine, pentru a-ți face ciorbă de perișoare și sarmale cu mămăligă, mănânci fără probleme pizza asezonată cu un burger, sau cartofi prăjiți.

Trecând și peste asta, vine timpul te pregătești de muncă! Ai făcut training, ai primit uniforma, deci... gata! La treabă cu tine! În prima zi de serviciu... ai de gând să te duci super aranjată, ca să faci impresie...


9. Dar, din nefericire, nu ți-a sunat alarma la timp, așa că... Te duci cum poți, de frică să nu întârzii.


10. BineînÈ›eles, văzând ce job È›i-ai ales... È™i ce trebuie să faci, îți vine să o iei la fugă È™i te gândeÈ™ti că ai luat o decizie foarte proastă. Șefii nu îți plac, È›i se pare super greu să fii housekeeper, nu crezi că vei putea face față. ”Chiar nu! Păi, ce? Eu am venit să mă înjosesc?” Din prinÈ›esa care nu era obiÈ™nuită cu munca, ajunsesem o Cenușăreasă. Frecam căzi, chiuvete È™i wc-uri, îmi rupeam mâinile È™i picioarele făcând paturi, măturam podele, È™tergeam praful... Toate astea într-un anumit interval de timp. Este evident că la început eram supeeeer înceată È™i neîndemânatică, dar nimeni nu se naÈ™te învățat, aÈ™a că...


11. Până la urmă, te acomodezi. Nu ai încotro. Eu m-am străduit să fiu fată serioasă și să fac treaba cum trebuie, cu toate că, uneori, îmi venea sa țip la ai mei șefi, mai ales când mă întorceau înapoi din drum, din cauză că nu făcusem curat așa de bine, sau atunci când mă puneau să fac ceva ce nu intra în îndatoririle job-ului meu.


12. Și ce nervi aveam când vreun supervisor se ducea să verifice camerele înainte, iar apoi nu mai găseam tips pe nicăieri!


13. Dar mă bucuram atunci când găseam bănuți, chiar dacă erau puțini... 1-2-3 $...


14. Și ce nervi mă apucau (din nou!), când vreun oaspete îmi cerea luna de pe cer, de parcă aÈ™ fi putut eu repara o toaletă stricată, sau aÈ™ fi putut ”scăpa de la distrugere” o cameră în care se găseau niÈ™te furnici sau, mai rău, păianjeni... Hell no! Mi-e frică de păianjeni!


15. Sau atunci când oaspeții ar fi trebuit să fie plecați din cameră... definitiv. Dar ei sunt tot acolo și tu trebuie să astepți să plece, deși timpul li s-a scurs! Și trebuie să le zâmbești, să le spui că nu este vreo problemă, chiar nu te deranjează faptul că ei te încetinesc... Nuuu, absolut deloc! :)


16. Dar iubeai oaspeții care mai lăsau câte ceva în urmă...


17. Și începeai să mănânci, deși nu aveai voie să te oprești din ceea ce ai de făcut, iar supervisor-ul te prindea în fapt: stând pe canapea, relaxat, uitându-te la televizor și mâncând...




18. Iar din cauza faptului că pierdeai timpul... stând, nu prea mai puteai face curățenie aÈ™a cum ar fi trebuit, aÈ™a că alegeai să nu dai cu mopul, de exemplu! Și tare mândru mai erai, atunci când nu își dădea seama nimeni... de ceea ce NU ai făcut tu! :D


19. Dar roata se întorcea, așa că ori găseai vreun păianjen imens într-un pat pe care trebuia să-l faci...


20. Ori trebuia să cureți o cameră mizerabilă și dezgustătoare, plină de gunoi...


21. Iar dacă nu ți se întâmpla așa ceva, măcar te lua vântul, în zilele mai urâte. Situate chiar lângă lacul Erie, căbănuțele de la Lighthouse Point erau în mijlocul curenților...


22. Dar dacă nici vântul nu te lua, cu siguranță îți puneai cartul cu prosoape... pe degetele de la picioare, sau mai rău!


23. Iar la final de zi, ori erai distrus de oboseală...


24. Ori aveai super multă energie!


25. Dacă nu cumva... șeful te anunța că astăzi ai night shift, fiind nevoie să stai până la 12 noaptea... la muncă! Yeeey...


26. ÃŽnsă, când aflai că trebuie să stai în tură de noapte cu alÈ›i români, te bucurai! 


27. Și, pe lângă toată munca, iată că mai aveai timp È™i de ieÈ™it în ”club”, unde, la început, te uitai cam strâmb la stilul de dans al americanilor...



28. Dar te-ai obișnuit, pe parcurs... Și ți se pare chiar funny! Unele fete chiar se pricep la twerking, numai tu nu ai nici cea mai vagă idee, cum ai putea face asta. Așa că dansezi cum poți, pe lângă prietenii tăi!



29. Din cauză că muzica și dansul trebuie să se încheie la ora 2, alegi să mai petreci câteva ore cu românașii. Se face ora 3, se face ora 4... și realizezi că mâine te duci la muncă! La ora 7 trebuie să te trezești! E timpul să dormi, nu? Problema este că nu poți, fiindcă îți stă gândul la prietenii pe care i-ai lăsat afară. Ei încă mai rezistă, fiindcă mâine au zi liberă...


30. Iar a doua zi... ești zombie! Oricum nu te înveți minte! Toată vara ai procedat la fel. Distracție multă, muncă multă, somn cam puțin! Dar nu îți pasă! Vrei să profiți de aceste momente, nu să dormi! :D



31. PărinÈ›ii te mai întreabă dacă eÈ™ti odihnită... Te întreabă la ce oră te-ai culcat È™i te sfătuiesc să dormi mai mult, ca să ai putere de muncă. ”Eu? Eu mă culc zilnic pe la 12, cel târziu! Nu pierd vremea deloc! FiÈ›i convinÈ™i că aleg să dorm, nu să petrec!


32. Bineînțeles, uneori simți nevoia mai multor ore de somn.. și cazi lat, indiferent dacă vine Justin Timberlake în concert, la Cedar Point...


33. Cu viteza luminii, trece vara... Te trezești cu sufletul la gură, fiindcă nu mai ai mult timp de stat în America, iar tu nu ai apucat să vezi mare lucru. Ce faci? Te pui pe vizitat! Faci multe pozeeeee, pe verticală, pe orizontală, stând după un copac, hai, uite o poză și cu clădirea asta, hai și cu cealaltă, că scrie TRUMP pe ea... Numai că, uneori, te cam enervezi. Nu poți face o ședință foto, pentru că toată populația Americii se găsește să treacă prin cadru, exact când îți este lumea mai dragă!


34. Dar poți sta liniștită! Dintre alea 5 miliarde de poze, sigur jumătate au ieșit bine! Bineînțeles, ele trebuie puse pe Facebook! Neapărat! Prietenii și rudele abia așteaptă să le vadă! Și nici nu e de mirare. Ai cu ce te mândri. :)


35. Na, că diseară ai avion. Ai tăi sunt fericiÈ›i că vii acasă, iar tu eÈ™ti în depresie. ”De ce trebuie să treacă timpul atât de repede? De ce trebuie să mă despart de prietenii mei? Până È™i la muncă aÈ™ mai vrea, numai în România nu!” :(


36. Cu toate astea, peste câteva ore te trezeÈ™ti pe Otopeni. EÈ™ti bucuros că îți vezi părinÈ›ii, dar nu prea te simÈ›i ca acasă. ÃŽÈ›i vine să plângi cu vorbe, te-ai urca în primul avion care duce spre SUA, ai face ceva, numai în țăriÈ™oara ta să nu rămâi! ”DaÈ›i timpul înapoi, încă nu sunt pregătită să mă întorc acasă!


37.Ieri eram pe Brooklyn Bridge, azi sunt pe podul de la Cernavodă...


38. ÃŽntre timp, te acomodezi cu adevăratul termen de ”acasă”, deÈ™i, jumătate din tine a rămas în America. EÈ™ti conÈ™tient de faptul că te-ai schimbat. Te-ai maturizat, ai învățat ce înseamnă să fii independent, pe banii tăi È™i pe barba ta, ai pornit de la 0, chiar dacă a fost vorba despre o vară, nu despre o viață întreagă. Și eÈ™ti SUPER MÂNDRU de ceea ce ai reuÈ™it să faci! Te-ai descurcat printre străini, pe alt continent, fără părinÈ›ii cu care erai obiÈ™nuit să-È›i sară în ajutor. Èši-ai făcut prieteni noi, pe care îi iubeÈ™ti din tot sufletul, de care te simÈ›i mai apropiat ca niciodată. Ei te înÈ›eleg perfect, È›i-au fost alături la bine È™i la greu, aÈ›i trecut peste obstacole... ÃŽMPREUNÄ‚! 

Tot ce vă rămâne de făcut este să păstraÈ›i legătura, să preÈ›uiÈ›i prietenia dintre voi È™i să vă întoarceÈ›i tot împreună... la Cedar Point. Când? Vara viitoare, desigur! Și peste două veri! Și peste trei veri! Tot aÈ™a, până la 29 de ani, când puteÈ›i pleca în SUA pentru ultima dată. Important este să rămâneÈ›i prieteni... pentru totdeauna! 

Și... credeți-mă! La sfârșit de sezon, banii contează prea puțin. Ceea ce contează cu adevărat... sunt amintirile, sentimentele frumoase, prietenia, fericirea... Nimic mai mult.


PS: Concluzia acestui articol este următoarea: Mi-a plăcut ENORM totul. Nu umblă câinii cu covrigii în coadă pe acolo, dar este altceva... față de România. Nu regret absolut nimic! Sunt încântată de tot ce mi s-a întâmplat, experiențele frumoase le întrec (detașat) pe cele mai puțin plăcute și mă bucur din suflet de prietenii pe care mi i-am făcut acolo. Work and Travel este ceva de neuitat și de încercat!