Acum doi ani și ceva am făcut această rubricuță și abia astăzi m-am trezit din visare, așa că în sfârșit scot articolul din draft, pentru a-l da spre publicare! Prima parte poate fi găsită AICI, dar să știți că lucrurile s-au mai schimbat între timp, că doar trecură peste 24 de luni de atunci!


26. Seria mea preferată de cărți este Divergent.

27. Băutura mea preferată este... apa!

28. Dacă înainte nu-i suportam pe Justin Bieber și pe cei din One Direction, acum recunosc că unele dintre melodiile lor sunt preferatele mele.

29. În luna septembrie a acestui an se vor împlini 3 ani de când sunt blogger.

30. Sunt destul de timidă atunci când vorbesc live pentru prima dată cu cineva, dar după ce mă obișnuiesc cu persoana respectivă, devin EU în cel mai bun sens posibil.

31. Singura mâncare de care nu m-aș putea sătura este reprezentată de paste.

32. Cred cu tărie în Legea Atracției.

33. Sunt o romantică incurabilă.

34. Pe cât de sensibil mi-e sufletul, pe atât de puternică sunt.

35. Nu prea îmi place să fac shopping...

36. Ador mirosul de naftalină!

37. Mă pricep foarte, foarte bine la a da sfaturi altora.

38. Sunt o persoană prietenoasă, sufletistă și sinceră.

39. Vorbesc foarte repede atunci când sunt entuziasmată.

40. Nu-mi place să vorbesc despre chestii negative, probleme, dificultăți.

41. Sunt un mic grammar nazi și dacă nu te corectez atunci când greșești, te asigur că te-am corectat în gând, cu inima cât se poate de strânsă și cu respirația tăiată.

42. Deși înainte eram totally în love with America, acum am devenit mai patrioată.

43. Dacă înainte nu eram matinală, am început ușor-ușor să mă trezesc mai devreme.

44. Pot asculta aceeași melodie de un infinit de ori timp de un anotimp, că tot nu mă satur de ea. Însă odată ce a ajuns la saturație, la revedere! N-o mai pot asculta nici măcar o dată.

45. Mi-e dor de munte, mi-e dor să mă reconectez cu natura și am de gând să fac asta cât mai curând, atât de puternic simt nevoia aceasta.

46. Unul dintre filmele mele preferate este P.S. I love you.

47. Nu pot urmări filme de groază, fiindcă mă sperie foarte tare. Nu contează dacă sunt singură sau cu o gașcă de oameni, tot rămân nedormită pentru câteva zile.

48. Cred în destin, cred că ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla, fie că ne dorim, fie că nu. Însă toate se întâmplă la timpul lor.

49. Luna mea preferată este decembrie și recunosc că mi-ar fi plăcut să mă nasc atunci. Însă dacă n-a fost să fie așa, august (luna nașterii mele) este cea de-a doua lună pe care o prefer.

50. Cred că iubirea adevărată există.

Nu voi începe cu #fieca, însă vreau să vă urez un Paște luminos, plin de iubire, înțelegere și pace!

Și mai vreau să vă spun că ar fi bine să vă așezați la masă cu cei dragi mai des, nu doar la sărbători importante.

Și mai vreau să vă spun că ar fi bine să nu exagerați cu mâncarea.

Și mai vreau să vă spun că ar fi minunat dacă am săvârși fapte bune și am fi mai înțelegători și mai iubitori tot timpul, nu doar în Săptămâna Mare.

Paște fericit alături de cei dragi!

Uneori ai tendința de a uita de dorințele tale în favoarea dorințelor altor persoane, iar asta nu mi se pare deloc ok. Până la urmă fiecare dintre noi este cea mai importantă persoană din viața sa (cel puțin așa ar trebui), iar dorințele reprezintă una dintre cele mai de preț comori ale omului.

Și da, vorbesc despre dorințele acelea venite din suflet, pe care speri cu ardoare să le îndeplinești. Dorințele la care te gândești tot timpul, în jurul cărora gravitează ființa ta. De ele nu ar trebui să uiți, la ele nu ar trebui să renunți, fiindcă ele izvorăsc din inima ta și dacă renunți ar însemna să-ți trădezi inima, să te trădezi pe tine.

Atâta timp cât nu faci rău cuiva, urmează-ți dorințele și visurile! Fă ceea ce simți că ar fi bine să faci, fă ceea ce îți bucură sufletul și universul interior! Nimeni nu știe ce e mai bine pentru tine decât știi tu. Nimeni nu simte ce e mai bine pentru tine decât simți tu. Urmează-ți intuiția și te asigur că totul va decurge exact așa cum trebuie. 

Lasă-ți sufletul să înflorească,

Numai în tine poți să te regăsești.

Permite-i inimii să îți șoptească,

Fiindcă-i important să știi ce îți dorești.

În dimineața zilei de vineri mă îndreptam spre București, cu emoții și sufletul cât casa, știind că urmează să mă întâlnesc cu unele dintre cele mai faine persoane din viața mea. Stabilisem ca punct de întâlnire Hotel Taco, cel care avea să ne găzduiască pentru o noapte în inima capitalei.

Poziționat în partea sud-estică a Bucureștiului (pe strada Fizicienilor, nr.38), Hotel Taco se mândrește cu o locație ușor accesibilă, preferată atât de turiști, cât și de oamenii de afaceri care vor să se odihnească într-un mediu curat și prietenos.

Noi am ajuns în București pe la ora prânzului și nu ne-am făcut griji în privința Check-in-ului, deoarece la Hotel Taco acesta poate fi făcut începând cu ora 11:00, ceea ce mi se pare un foarte mare avantaj.

Încă de când am pășit în interiorul clădirii am fost întâmpinați de managerul hotelului, domnul Marius Constantin Macarie, un domn extraordinar de ospitalier, cu care ne-am conectat foarte repede! Mai apoi am cunoscut-o pe soția dumnealui, o doamnă foarte caldă și drăguță. Cei doi ne-au făcut să ne simțim ca acasă și ne-au stat la dispoziție pe tot parcursul șederii.


Deoarece am vrut să ne bucurăm cât mai în amănunt de tot ceea ce ține de Hotel Taco, domnul Macarie ne-a făcut turul acestuia.


Am descoperit o oază de liniște în mijlocul nenumăratelor opere de artă (tablouri făcute în tehnica picturii în cuțit, tablouri cu diverse peisaje, obiecte interesante și atât de valoroase) și a plantelor ce dau viață stilului modern în care este decorat întregul hotel.

Suntem o familie de câștigători, domnule! Acum doi ani eu am câștigat Spring-ul, iar de data asta i-a venit rândul surorii mele (Alina Gheorghe)!!! Mă așteptam să câștige, fiindcă știu cât a muncit și cât s-a zbătut pentru articolele cu care a participat!

În spatele fiecărei probe SuperBlog se află o muncă titanică, deoarece ți se cere să te documentezi, să fii creativ, să ai o imaginație de milioane și să dai tot ce e mai bun din tine. Atât pentru știutori, cât și pentru neștiutori, vreau să spun că Alina exact asta a făcut. S-a documentat, s-a stresat în timp ce căuta cele mai faine idei, cele mai bune abordări, cele mai interesante exprimări. Pentru a câștiga această competiție consider că nu e suficient să aloci o oră, două scrierii fiecărui articol. Eu mă chinuiam o zi întreagă (dacă nu mai multe) pentru a scrie cea mai bună variantă de articol, iar Alina a procedat la fel. Și nu pentru că i-am zis eu, ci pentru că așa procedează un ”elev silitor”. Ea oricum avea stofă de câștigătoare, deja știa cam ce are de făcut și iată că a câștigat!

Așa cum s-a mai spus și pe grupul SuperBlog, Alina este dovada vie că dacă ești perseverent vei deveni câștigător! După șase ediții în care ba a fost pe podium, ba mai jos, ea a ajuns pe locul I și acolo a rămas până la sfârșitul concursului din această primăvară!

Sunt foarte, foarte, foarte bucuroasă pentru soră-mea, căci știu că merită din plin marele trofeu, chiar dacă unii nu-s de acord cu mine. Apropo de asta. Și atunci când am câștigat eu au existat nemulțumiți și nemulțumiri, fiindcă... na. Așa-i în fotbal blogging. Important e să fii nepăsător. Este normal să nu se bucure toată lumea pentru succesul tău, dar este și mai normal ca tu să nu-ți bați capul cu opiniile celorlalți. Atâta timp cât tu știi că ai câștigat pe merit, nu mai contează ce spun alții. Serios. Nu are rost să-ți strici momentul de glorie părându-ți rău că X-ulescu nu te mai are la inimă sau că X-uleasca zice pe la toată lumea că tu nu meritai să fii pe primul loc. Eh, asta-i bună. De-aia nu mai plouă afară.

În trecut aveam dorința asta de a deveni mai bună, mai frumoasă, mai deșteaptă pentru alții. Pentru ca alții să mă placă, să mă iubească, să mă admire. Dar niciodată nu mă gândeam și la mine. Nu-mi doream să evoluez pentru mine. Nu mă gândeam că este important să mă iubesc EU, să mă plac EU, să mă admir EU. Mă puneam pe plan secund, căci nu aveam în minte decât ideea că fericirea mea depinde de ceilalți, de parcă eu nu aș fi fost în stare să mă fac singură fericită. Și încercam să-i fac fericiți pe alții, negândindu-mă că cea mai importantă din viața mea ar trebui să fiu eu și că cele mai importante nevoi sunt ale mele, nu ale altora.

Și mereu încercam să-i cunosc pe ceilalți, încercam să aflu toate detaliile superficiale sau profunde din viețile lor, încercam să mă autodepășesc pentru ei și pentru a le fi pe plac în mod constant. În loc să încerc să mă cunosc pe mine, în loc să descopăr cine sunt, eu mă tot evitam. Fericirea și iubirea ar fi trebuit să pornească din interiorul meu, nu să se bazeze pe cei din jur.

Dar apoi am conștientizat că nu este ok ce fac. Și am început să mă schimb. Ușor-ușor am decis să îmi acord mai multă atenție, să mă ascult, să mă iert pentru toate greșelile din trecut și să-mi acord o șansă. Merit să fiu cunoscută de mine însămi, merit să-mi iubesc toate calitățile, defectele și experiențele prin care am trecut, fiindcă toate acestea mă formează pe mine ca persoană.

Și mi-am dorit să mă descopăr, mi-am dorit să mă pot face singură fericită, să devin mai bună, mai frumoasă și mai deșteaptă pentru mine. Mi-am dorit să mă iubesc așa cum sunt, mi-am dorit fiu cea mai bună versiune a mea pentru mine, nu pentru alții.

Și uite așa am ajuns la concluzia că trebuie să ne iubim pe noi, să ne facem mândri pe noi, să ne admirăm noi, să ne facem fericiți pe noi... Abia mai apoi vom reuși să transmitem asta și celor din jur. Chiar nu cred că este posibil să îi faci fericiți pe ceilalți dacă nu ești fericit tu, în primul rând. Chiar nu cred că este posibil să te iubească ceilalți, dacă nu te iubești tu, în primul rând. 

Totul, dar absolut totul trebuie să pornească de la noi! Și sper că așa cum am înțeles eu, așa veți înțelege și voi.

Cinci lucruri ador pe lumea asta: să scriu, să citesc, să machiez, să fac sport și să călătoresc. Mi se par cele mai frumoase activități de pe pământ, aș putea jura cu mâna pe inimă!

Astăzi am constatat DIN NOU că sunt pe calea cea bună și că lucrurile frumoase se întâmplă oamenilor deschiși, pasionați și optimiști. Doamne, ce zi am avut! 

La Școala de Makeup am făcut un smokey cu negru, verde închis și verde mai deschis, iar acesta mi-a ieșit absolut superb! Nu văd rostul modestiei în cazul de față și chiar sunt extraordinar de mândră de faptul că am reușit să-l fac foarte frumos! Oricum, eu sunt mândră mai mereu la cursuri: atunci când îmi iese dunga de tuș bună din prima, când machiajul ochilor este corect și frumos realizat, când conturez bine sprâncenele și buzele... Observ că devin din ce în ce mai pricepută, iar asta mă încântă! Și chiar dacă poate la prima vedere chestiile astea nu par cine-știe-ce, părerea mea e că trebuie să ne bucure și pașii ăștia mici pe care îi facem într-o direcție precisă. Iar pe mine mă motivează toate reușitele, fie ele mici sau mari! :)

În timp ce eram la cursuri am primit o propunere de colaborare, iar asta m-a urcat pe cele mai înalte culmi! Veți vedea despre ce este vorba, dar în viitorul apropiat!

După ce am plecat de la școală am dat o tură de mall cu prietena mea, iar apoi am primit un voucher pentru o zi gratuită la sala mea de fitness PREFERATĂ (Jatomi Fitness - Pure România), lucru ce a depășit limitele fericirii mele! :)

Și dacă acesta tot este un articol cu vești bune, nu pot omite faptul că ieri am trimis confirmarea participării mele la Gala de Premiere Spring SuperBlog 2016! Abia aștept să îmi reîntâlnesc vechii prieteni și să fac cunoștință cu noii prieteni! A mai rămas puțiiiiiin! :)

Să mai zic și că party-ul va fi în Berăria H, unde va concerta din nou Daniel Max Dragomir?! Mi se pare coincidența anului, fiindcă și la Gala din decembrie tot pe el l-am prins în concert în H. Eu sunt super încântată fiindcă tipul are voce, are talent, face atmosferă și îmi este dator cu o poză!

În rest... ce să vă mai spun? Noutăți nu mai am (sau...), așa că vă lansez o provocare! Încercați ca de acum înainte să vă bucurați de tot! De toate veștile bune, de toate lucrușoarele mărunte, dar minunate ce vi se întâmplă! Vă asigur că veți observa niște super-schimbări în viețile voastre. VĂ ASIGUR!

Apoi vă aștept cu impresiile...

Nu este prima dată când vorbesc despre epilare, căci acum doi ani și ceva am adus în atenția tuturor acest subiect de discuție, însă sub formă unui pamflet - Fetele se epilează doar vara. A venit momentul să vorbesc despre epilare la modul serios, fiindcă am gustat destul gluma conform căreia noi am promova împăduririle.

Fetele sunt cele care ar face orice pentru a fi mai frumoase și mai finuțe - pentru ele, în primul rând, abia apoi pentru ceilalți: se coafează, se machiază, se epilează, se pensează, își fac sprâncenele cu vopsea sprâncene și așa mai departe. Dar astăzi vom vorbi doar despre epilare. Și nu despre orice fel de epilare, ci despre epilarea cu ceară de unică folosință.

Acum aproape trei săptămâni am primit spre testare Kit-ul de epilare Home de la EpilatPRO, iar până în prezent am avut grijă să mă bucur de el și să-mi dezvolt o nouă abilitate - aceea de a mă epila cu ceară caldă în confortul propriei case. Până acum nu mă mai epilasem singură cu ceară, fiindcă sunt destul de comodă și îmi imaginam că voi eșua în încercarea de a deveni fină că o bebelușă. Însă kit-ul Home mi-a demonstrat contrariul. 

Pe lângă acest kit, cei de la EpilatPRO s-au gândit să mă răsfețe și cu un săpun 100% natural din lapte de capră și drojdie de bere. Acesta este bio, făcut manual și este recomandat pentru regenerarea pielii, pentru un ten frumos și radiant. De când am început să-l folosesc, am observat câteva schimbări în bine asupra tenului meu. La început am fost destul de sceptică în privința acestuia, mai ales din pricina mirosului, fiindcă eram absolut convinsă că mirosul săpunului mi se va părea deranjant, însă mi s-a demonstrat că aveam o părere greșită. Mirosul este unul subtil, ce nici nu-ți place, dar nici nu-ți displace. Din punctul meu de vedere, cel puțin. 

Drojdia de bere este recomandată în cazurile tenurilor pătate, iritate, cu pori dilatați, erupții și acnee, deoarece reglează secreția de sebum, conducând la ameliorarea și tratarea coșurilor. Totodată, drojdia de bere încetinește procesul de îmbătrânire al pielii. 

Laptele de capră are proprietăți antibacteriene și antialergice, astfel încât ajută la tratarea acneei. De asemenea, hidratează extrem de bine, previne îmbătrânirea prematură a pielii, conferă strălucire tenului și ajută la îndepărtarea petelor de pe piele atunci când este folosit pe o perioadă mai lungă de timp. 

Dar să revenim la oile caprele noastre, adică la kit-ul de epilare cu ceară de unică folosință. Acesta este foarte simplu și rapid de utilizat, întrucât nu trebuie decât să introducem rezerva cu ceară în încălzitor, să așteptăm în jur de 25-30 de minute până se încălzește, apoi să ne apucăm de treabă. 

Înainte de a o folosi, este esențial să facem o probă pe o mică porțiune a pielii, pentru a ne asigura că nu este prea fierbinte ceara. Dacă în urma testului vom constata că aceasta este numai bună de folosit (NU o folosiți dacă vi se pare că este mult prea fierbinte, fiindcă există toate șansele să vă ardeți pielea), o aplicăm pe zona dorită în sensul creșterii firului de păr, dar cu ajutorul rezervei. Punem o bandă de hârtie deasupra, după care ceara se îndepărtează în sensul invers creșterii firelor de păr. Tragem rapid și fără milă, iar în cazul în care nu avem pielea prea sensibilă și au mai rămas niște fire rebele de păr, repetăm procesul în aceeași zonă și-l continuăm cu celelalte porțiuni pe care vrem să le epilăm. 

Toate rezervele de ceară pot fi folosite atât în cazul epilării picioarelor, mâinilor, axilelor, precum și pentru zona inghinală. Veți fi foarte mulțumite de rezultate, întrucât ceara se consumă foarte greu, părul este bine îndepărtat (chiar dacă uneori este nevoie de puțină insistență pe anumite porțiuni), durerea este mai suportabilă față de cea a epilării cu aparatul și veți aștepta chiar și până la trei săptămâni până la următoarea epilare. Totul se întâmplă în confortul propriei case! E ca și cum aduceți salonul de cosmetică la voi în baie! 

În același timp, o ședință de epilare cu ceară de unică folosință la voi acasă vă va costa mult mai puțin față o ședință la cosmeticiană. De exemplu, Kit-ul Home, cel pe care l-am folosit eu (pe lângă celelalte N tipuri de kit-uri) poate fi achiziționat de pe site-ul EpilatPRO cu 84 de lei, în timp ce rezervele pot fi găsite la prețul de 5 lei fiecare. Mie mi se pare o super afacere, fiindcă odată ce ai și încălzitorul, numai trebuie decât să înlocuiești rezervele ce se termină. 

Pe site puteți găsi tot felul de produse. De la decantoare ceară, până la ceară elastică, pastă de zahăr, parafină pentru tratamente sau produse pentru frizerie și coafor. 

În concluzie, cam tot ce își dorește o femeie poate fi găsit pe acest site. Eu m-am îndrăgostit de ideea că mă pot epila singură acasă, având costuri mult mai scăzute, dar aceleași beneficii de durată. 

Voi ce părere aveți despre epilatul cu ceară de unică folosință? Ați încercat vreodată să vă epilați cu ceară acasă?

Eu fac parte din categoria aceea de oameni care sunt 70% ciocolată, restul procentelor fiind reprezentate de apă. Orice desert trebuie să fie cu ciocolată (ciocolata albă este excepția de la regulă, însă), fiindcă altfel nu-mi va face cu ochiul absolut deloc.

În obsesia mea de #ChocoholicăDeclarată am descoperit cea mai simplă și mai rapidă rețetă de prăjitură cu ciocolată. Arată ca un ștrudel, dar gustul e provenit din Rai. Bineînțeles că asta diferă de la caz la caz, fiindcă poate cineva dorește să folosească o marcă diferită de ciocolată, nu pe cea folosită de mine. Păcat, mare păcat că în România nu avem Cadburry. Aia este the best, vă jur cu mâna pe inimă. Dar pentru că românul e descurcăreț, în lipsă de Cadburry am folosit ciocolată Milka.

Ingrediente:

- două ciocolate Milka cu lapte

- un aluat de foietaj

- un ou bătut (sau molestat, cum zice soră-mea)

Mod de preparare:

Preîncălzim cuptorul la 200 de grade Celsius. Între timp, împărțim aluatul în jumătate și punem ciocolatele în centrul fiecărei jumătăți din foietaj.

Facem franjuri Tăiem marginile exterioare în fâșii oblice (mai subțiri sau mai groase, depinde de preferințele fiecăruia) de dimensiuni egale.

Apoi tăiem aluatul ca în imaginea de mai sus (nu știu să explic această parte a procesului, așa că mă bazez pe vizibilitatea voastră).

Pentru că fâșiile erau prea late, am decis să le înjumătățesc, pentru că altfel s-ar fi adunat prea mult aluat deasupra ciocolatei. La capete am mai lăsat câțiva centimetri de aluat pentru a îmbrăca ciocolata așa cum trebuie, ca și cum ar fi un ger năpraznic în cuptor.

Învelim ciocolata prin împletirea tuturor fâșiilor, apoi sigilăm cocuța (Milka) și la margini. Totuși, cred că ar fi arătat mai bine dacă începeam cu sigilarea capetelor și abia apoi continuam cu împletirea fâșiilor.

După ce am îmbrăcat ciocolatele, le punem într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Batem bine un ou (ca și cum ne-a făcut cel mai mare rău posibil), apoi ungem operele de artă.

Le dăm la cuptor pentru aproximativ 30 de minute sau pânâ ce foietajul devine auriu.

Se servesc calde, dar să știți că sunt bune și reci. Cei cărora le place ciocolata nu fac mofturi. Nu contează dacă-i caldă sau rece, important e să fie ciocolată!

Poftă bună!

Toți prietenii știu că sunt absolut înnebunită după paste. Aș mânca dimineața, la prânz, seara și între mese numai paste! Iar ca să mai diversific meniul, uneori aș înlocui pastele cu simpla noastră pâine caldă, pufoasă și bună. Da, oricum ar fi, iubirea mea de toate zilele este reprezentată de carbohidrați. 

Așa cum scriam și pe Facebook, cred că în altă viață am fost o pâine sau, eventual, un pachet de tagliatelle. Sau poate m-am născut în Italia, cine știe. Deși după pizza nu mă omor, pentru paste aș face crimă! Eh, exagerez. Dar se înțelege care-i ideea de bază.

Pentru că nu mai mâncasem de mult niște paste gustoase, așa cum numai eu știu să fac, ieri am decis să stau la cratiță și să încerc o rețetă nouă - Paste cu fructe de mare. Sincer vă spun, au ieșit absolut delicioase și numai când mă gândesc la ele, parcă îmi plouă în gură. Deoarece o consider a fi o rețetă reușită, m-am gândit că ar fi bine să o dau mai departe. Astfel, articolul de astăzi este cu și despre pastele cu fructe de mare!

Spor la gătit!

Ingrediente:

- un pachet de spaghetti fără ou (sau orice fel de paste)
- mix de fructe de mare congelate - 200g
- un borcan de sos Olive & Basilico de la Panzani - 400g
- jumătate de cănuță de vin alb
- doi căței de usturoi
- câteva linguri de ulei de măsline
- sare și piper

Mod de preparare:

Într-o tigaie nici prea mică, nici prea mare punem la încălzit câteva linguri de ulei de măsline, apoi adăugăm cei doi căței de usturoi pe care i-am tocat mărunt. În rețeta pe care am avut-o ca inspirație era recomandată aruncarea usturoiului după ce a dat gust uleiului de măsline, însă eu nu am procedat așa, fiindcă îmi place usturoiul.

După ce a devenit auriu, peste usturoi am pus fructele de mare pe care le decongelasem în prealabil, apoi am turnat vinul alb. Am lăsat să fiarbă pentru câteva minute (vreo cinci, cam așa), timp în care am pus pastele la fiert. De la o vreme fierb pastele într-o tigaie mai adâncă, pentru că este mai ușor și mai rapid acest mod, decât atunci când folosesc ditamai oala.

După ce au trecut cele aproximativ cinci minute, am scurs vinul rămas în tigăița cu fructe de mare, iar peste acestea am turnat sosul cu măsline și busuioc. Am mai condimentat cu ceea ce am crezut de cuviință, respectiv cu sare și piper și am mai lăsat puțin la fiert, pentru a se lega întreaga compoziție.

După ce au fiert pastele, le-am scurs de apă, desigur. Le-am transferat înapoi în tigaia adâncă și am turnat sosul peste ele. Am amestecat și iarăși am amestecat, până când a ieșit o minunăție de mâncare! Șiiii masa-i gata!

Vă recomand cu tot dragul această rețetă!

Sfat: A se mânca atunci când sunt calde. Dacă vă rămân și peste noapte, le puteți reîncălzi pe aragaz, în aceeași tigaie și pentru a nu fi uscate, le mai puteți pune niște sos de roșii. Nu le reîncălziți la cuptorul cu microunde, fiindcă vor fi oribile. Vă spun din proprie experiență.

Poftă bună!