Despre dragoste și dorințe
Ea este o visătoare și a recunoscut de atâtea ori. Speră că viața asta îi va oferi momente frumoase, prieteni adevărați și dragoste infinită. Nu își dorește ceva ieșit din comun, nu palate, nici diamante. Vrea doar să fie fericită alături de cele mai dragi persoane din viața ei. Pe unele probabil nici nu le-a cunoscut încă. Dar are răbdare și speranță că vor veni la timpul potrivit.
Așteaptă momentul în care va găsi dragostea adevărată. Cred că pentru asta trăiește. Ăsta este scopul suprem, momentul la care visează, după care tânjește. Poate este un clișeu, însă crede în iubiri de poveste, trainice și sincere. Nu e naivă, nici nu îl așteaptă pe Făt Frumos. Crede cu tărie că va veni și ziua în care nu va mai fi rănită, pentru că știe că nu merită să fie tratată urât. Nu își face scenarii, nici nu are un carnețel secret în care să spună ce calități trebuie să aibă EL. Vrea doar să fie înțeleasă și iubită, Așa cum este ea.
Nu caută perfecțiunea, deoarece știe că exact micile imperfecțiuni fac un om special. Oare e posibil să găsești pe cineva pe sufletul tău, care să te dorească pentru ce ești, fără să încerce să te schimbe? Și chiar dacă te schimbă, să o facă în bine, să o facă fără să îți dai seama, să te miri de ceea ce ai ajuns și să rămâi plăcut surprins. Căci ea asta vrea. asta caută. O persoană care scoate ce este mai bun din ea, care îi aduce zâmbetul pe buze din motive mici, dar atât de semnificative. O persoană care să nu o judece, ci să o înțeleagă, să o ajute, să o aline...
Vrea ca el să fie mândru că o are și să îi fie frică să nu o piardă. Să o iubească indiferent de ce se întâmplă și să îi rămână alături chiar și când greșește. Vrea ca el să fie motivul din spatele zâmbetelor, nu lacrimilor ei...
Vrea un băiat care să își dorească să alerge împreună cu ea în aceeași direcție. Să fie fericiți, chiar dacă nu au pasiuni comune. Să facă haz de necaz în situațiile neplăcute, fiindcă doar așa poți trece mai ușor de hopurile din viață. Ținându-te de mână cu persoana iubită și râzând până te dor obrajii.
Vrea pe cineva care să o respecte și să aibă încredere în ea. Să fie gelos doar când este cazul, fiindcă e chiar drăguț să îl vezi pe cel iubit cum se agită atunci când un alt bărbat încearcă să o facă pe cuceritorul. Ea nu ar compromite niciodată relația cu cel pe care îl iubește, iar el trebuie să fie conștient de asta și să procedeze la fel. Vrea pe cineva care să fie fidel cu sufletul și cu trupul, fiindcă vorba aia, toți mai păcătuim cu ochii.
Vrea pe cineva care să nu arunce cu vorbele la întâmplare, să nu facă din țânțar armăsar, să nu caute ceartă în orice propoziție formulată greșit. Vrea pe cineva căruia să îi pese de sentimentele ei. Să nu pună mai presus de ea nici orgoliul, nici resentimentele. Să aibă o relație normală, formată din doi oameni care se adoră, nu din doi oameni îndrăgostiți plus prietenii cei mai buni și purcelul. Să conteze ce simt ei, ce vor ei, fără să se mai bage altcineva în oală. Să se simtă în siguranță atât împreună, cât și separat. Să se completeze reciproc, să îi unească lucrurile care îi diferențiază și iubirea care și-o poartă.
Își dorește mult să fie fericită și nici nu știe ce să facă. Parcă așteaptă de prea mult timp, dar nici să se dea bătută nu îi convine. E ca și cum ar fi cerut imposibilul, chiar dacă ei i se pare că vrea simplitate. Poate simplitatea asta nu se găsește la orice colț, poate băieții buni nu mai există sau poate EL s-a rătăcit prin lumea largă, căutând-o pe ea. Dar el nu știe că ea îl așteaptă. Nu știe că are nevoie de el, de îmbrățișarea lui. Sau poate pe EL l-a întâlnit deja, însă nu și-au dat încă seama că sunt făcuți unul pentru celălalt.
Poate nu a venit momentul lor, poate va fi mâine sau peste trei luni. Ea îl așteaptă... S-a oprit din alergat. Stă pe loc, uitându-se în jur. Nu vrea să mai alerge după fericire, fiindcă poate și fericirea o caută pe ea. Probabil până acum au alergat în cerc, tocmai ăsta fiind motivul neîmplinirii sufletești. Dacă stă și așteaptă, o să fie găsită, nu? Asta e varianta cea mai plauzibilă. Sau cel puțin...așa crede ea. Speranța nu moare niciodată, asta-i clar...
Nu caută perfecțiunea, deoarece știe că exact micile imperfecțiuni fac un om special. Oare e posibil să găsești pe cineva pe sufletul tău, care să te dorească pentru ce ești, fără să încerce să te schimbe? Și chiar dacă te schimbă, să o facă în bine, să o facă fără să îți dai seama, să te miri de ceea ce ai ajuns și să rămâi plăcut surprins. Căci ea asta vrea. asta caută. O persoană care scoate ce este mai bun din ea, care îi aduce zâmbetul pe buze din motive mici, dar atât de semnificative. O persoană care să nu o judece, ci să o înțeleagă, să o ajute, să o aline...
Vrea ca el să fie mândru că o are și să îi fie frică să nu o piardă. Să o iubească indiferent de ce se întâmplă și să îi rămână alături chiar și când greșește. Vrea ca el să fie motivul din spatele zâmbetelor, nu lacrimilor ei...
Vrea un băiat care să își dorească să alerge împreună cu ea în aceeași direcție. Să fie fericiți, chiar dacă nu au pasiuni comune. Să facă haz de necaz în situațiile neplăcute, fiindcă doar așa poți trece mai ușor de hopurile din viață. Ținându-te de mână cu persoana iubită și râzând până te dor obrajii.
Vrea pe cineva care să o respecte și să aibă încredere în ea. Să fie gelos doar când este cazul, fiindcă e chiar drăguț să îl vezi pe cel iubit cum se agită atunci când un alt bărbat încearcă să o facă pe cuceritorul. Ea nu ar compromite niciodată relația cu cel pe care îl iubește, iar el trebuie să fie conștient de asta și să procedeze la fel. Vrea pe cineva care să fie fidel cu sufletul și cu trupul, fiindcă vorba aia, toți mai păcătuim cu ochii.
Vrea pe cineva care să nu arunce cu vorbele la întâmplare, să nu facă din țânțar armăsar, să nu caute ceartă în orice propoziție formulată greșit. Vrea pe cineva căruia să îi pese de sentimentele ei. Să nu pună mai presus de ea nici orgoliul, nici resentimentele. Să aibă o relație normală, formată din doi oameni care se adoră, nu din doi oameni îndrăgostiți plus prietenii cei mai buni și purcelul. Să conteze ce simt ei, ce vor ei, fără să se mai bage altcineva în oală. Să se simtă în siguranță atât împreună, cât și separat. Să se completeze reciproc, să îi unească lucrurile care îi diferențiază și iubirea care și-o poartă.
Își dorește mult să fie fericită și nici nu știe ce să facă. Parcă așteaptă de prea mult timp, dar nici să se dea bătută nu îi convine. E ca și cum ar fi cerut imposibilul, chiar dacă ei i se pare că vrea simplitate. Poate simplitatea asta nu se găsește la orice colț, poate băieții buni nu mai există sau poate EL s-a rătăcit prin lumea largă, căutând-o pe ea. Dar el nu știe că ea îl așteaptă. Nu știe că are nevoie de el, de îmbrățișarea lui. Sau poate pe EL l-a întâlnit deja, însă nu și-au dat încă seama că sunt făcuți unul pentru celălalt.
Poate nu a venit momentul lor, poate va fi mâine sau peste trei luni. Ea îl așteaptă... S-a oprit din alergat. Stă pe loc, uitându-se în jur. Nu vrea să mai alerge după fericire, fiindcă poate și fericirea o caută pe ea. Probabil până acum au alergat în cerc, tocmai ăsta fiind motivul neîmplinirii sufletești. Dacă stă și așteaptă, o să fie găsită, nu? Asta e varianta cea mai plauzibilă. Sau cel puțin...așa crede ea. Speranța nu moare niciodată, asta-i clar...
17 comentarii
Write comentariiOff, fericirea asta... E atât de complicată în simplitatea ei! :)
ReplyDa... Chiar este! :D
Replytoate vin la timpul lor :)
Reply..prin ce ganduri m-ai aruncat cu acest post...dar nu intru in detalii...mi-am promis sa fiu RoboCop...stiu eu de ce..am explicat la mine notiunea...Ideea e ca daca alegi sa astepti e important sa o faci ca si cand ai alerga in zeci de directii, ca si cand nu-ti pasa, tocmai pentru a putea pastra momentul mai mult timp...Asteptarea statica duce la deziluzii..trust me...Trebuie sa invatam sa asteptam activ... PS: ghici cine!? unul in blugi, marinar de ocazie pe o goeleta:)))
ReplyAsa este... :D
ReplyIti dau dreptate. Nimeni nu cred ca asteapta sa ii cada din cer... :)
ReplyVrea asa si-asa si-asa :) E bine ca stie ce vrea :) Spor!
ReplyCorect :))
ReplySper ca nu vrea prea multe...:))
Frumos articol. Felicitari! :)
ReplyEști o zeiță! Deci ador cum scrii! Jur! Articolul e bun de un scenariu. Keep it up, darling! :)
ReplyCel mai frumos comentariu primit! Multumeeeesc! :D
ReplyȘtii ce e mai aiurea? Că deși toată lumea își dorește ce ai scris tu mai su, (personal eu tot asta îmi doresc), ne e așa greu să oferim ceea ce așteptăm de al celălalt. Nu știu cum se întâmplă, dar am observat lucrul ăsta.
ReplyAsa este dar vine un moment in viata cand te maturizezi si esti dispus sa oferi exact ceea ce iti doresti de la celalalt. Cel putin...asa gandesc eu. :D
Reply:* Si cand o sa oferi ... si o sa fie cel care trebuie...
ReplyDragostea vindeca totul.. :*
Si cred ca asta ne face fericiti.. sa fim vindecati si impacati.
Nici eu nu puteam spune mai bine... :*
ReplyAs inclina sa ii dau dreptate lui Creve. Una este ce ne dorim si ce ne propunem sa facem pentru a gusta fericirea, si alta este ce oferim de fapt atunci cand este nevoie. Acaparati de griji, probleme, de graba cu care trece viata, uitam ca trebuie sa oferim, ca nu este suficient sa vrem sa primim.
ReplyUn mare like si pentru articolul care are comentariile inchise.
Multumesc, draga mea. Sunt de acord cu voi, insa eu nu cred ca as lasa problemele sa ma opreasca din a oferi ceea ce sunt dispusa sa primesc... :D
Reply