De ce m-am apucat de blogging?

Saturday, May 03, 2014 17 Comments A+ a-

Înainte să mă apuc de blogging viața mea nu era prea interesantă. Terminasem facultatea, mă înscrisesem la master, nu aveam un job și trecusem prin mai multe schimbări. Viața era lipsită de provocări, nu făceam altceva decât să pierd vremea pe internet și să ies în oraș. Aceleași lucruri MEREU.

În același timp eram obsedată de blogurile de beauty și de Youtube. Citeam zilnic ceea ce postau bloggerițele românce și îi urmăream pe vloggerii americani. Privind ce fac alți oameni și cât de interesante sunt viețile lor, cum se distrează și cât de fericiți sunt, cum își fac prieteni din întreaga lume, ajungând să fie cunoscuți datorită pasiunilor (scris sau filmat) și având o mulțime de cititori sau subscribers, am rămas un pic pe gânduri. Un pic mai mult. 

Sunt mulți oameni care fac din blogging / vlogging cariere în adevăratul sens al cuvântului. Își valorifică pasiunile, evoluează frumos, publică în mod constant un conținut de calitate, menit să atragă publicul larg și, chiar dacă succesul nu vine peste noapte, ei luptă pentru a-și îndeplini visurile. 

Astfel, în perioada aia am ajuns să îmi pun singură anumite întrebări, atât referitoare la viitorul meu, cât și la alte lucruri. Răspunsurile nu au venit atât de repede, însă știam doar că vreau să ies din zona mea de confort, vreau să fac ceva diferit, care să îmi placă la nebunie. Să îmi clădesc un viitor frumos, să am parte de succese, de recunoașterea meritelor și a talentelor cu care am fost înzestrată.

Nu că ar fi ceva rău, dar scopul meu în viață nu este să muncesc la Carrefour, pe un salariu de nimic. Nu vreau ca viața mea să fie plictisitoare, să mă enervez din cauza șefilor nesimțiți, să mă stresez pentru a umple buzunarele altora, iar eu să fiu un fel de sclavă pe plantație. 

Eu îmi doresc să bat sistemul, nu să fiu un simplu om de rând. Vreau să ajung CINEVA. Și urmărind atât persoanele cu bloguri, cât și pe acelea prezente pe Youtube, mi-am dat seama că un prim pas către un stil de viață pe gustul meu ar fi să mă îndrept către aceste domenii.

Deși îmi propusesem să îmi fac blog imediat după ce dădeam licența, am reușit să trec de la vorbe la fapte abia pe 11 septembrie 2013. Am vrut să mă ocup și de vlogging, însă nu am avut curajul de a mă filma, de a mă expune în văzul tuturor. Eu mă pricep mai bine la scris decât la vorbit, dar sunt convinsă că într-o bună zi voi reuși să mă strecor și în cadrul Youtube-ului, fiindcă îmi place foarte mult. FOARTE mult.

Abia în luna octombrie blogul meu a început să prindă contur, să postez mai des și să îmi pun mintea la contribuție, aceste lucruri datorându-se competiției SuperBlog. Cu toate că la început, am vrut să scriu doar despre subiecte legate de beauty, am ajuns să jonglez cu toate domeniile. Da, ați ghicit, tot datorită acestui concurs. 

SuperBlog a reprezentat o rampă de lansare, sinceră să fiu. Acolo am cunoscut o grămadă de oameni mișto, ne-am împrietenit, ne-am susținut unul pe celălalt, ne-am întâlnit, ne-am distrat, ne-am pozat, ne-am bucurat. Într-un fel, am devenit o familie, iar asta a reprezentat prima împlinire sufletească... Prima, de pe urma blogului. 

Am ajuns să câștig o tabletă și un voucher de la editura Nemira. Dacă au mai fost și alte premii, îmi pare rău, dar chiar nu îmi amintesc. Am vizitat stațiunea Straja, am apărut live la radio, am acordat un interviu.

Aveam parte de lucruri faine. Tot în perioada aia m-am înscris la Work and Travel, pentru că visul meu cel mai mare era să văd America. Iată că a trecut timpul, luna viitoare o să fiu în SUA, voi vedea New York-ul din prima, fiindcă avionul aterizează pe JFK.

Ceea ce vreau să spun, în primul rând, este că dacă vrei, poți. Dacă vrei să te deosebești de restul lumii, dacă ai un vis sau mai multe trebuie să faci ceva pentru a ți le îndeplini. Trebuie să faci ceva pentru sufletul tău, pentru a fi mândru de tine. TREBUIE să îți îmbrățișezi pasiunile, fiindcă doar așa vei ajunge acolo unde îți dorești: muncind pentru viitorul tău, punând LUMEA (nu doar țara) la cale.

Important e să crezi în tine, să faci pași mici, dar siguri, spre o viață mai bună. Eu nu înțeleg de ce majoritatea oamenilor aleg să își ocupe timpul cu ce nu le face plăcere, de ce își aleg niște joburi care le dăunează psihic sau fizic. Într-adevăr, unii nu au de ales, dar ceilalți? 

Eu sunt convinsă că orice schimbare pornește de la tine. Dacă nu ești mulțumit cu ce ai, dacă tu alegi să îți trăiești singura viață pe care o ai, măi omule, făcând ceva NAȘPA, îmi pare rău pentru tine. Îmi pare rău pentru visurile tale, cele care se duc pe apa sâmbetei. De ce să faci parte dintr-o turmă de oi condusă de un guvern cretin, când poți fii tu însuți, când ai dreptul de a trăi așa cum vrei tu, nu cum au chef alții?

De ce să îți fie rușine de talentul tău? De ce să-ți fie frică de reacțiile celor din jur? Și mie îmi era rușine la început, evitam să îmi distribui articolele pe pagina de Facebook, pentru că mă gândeam că voi fi judecată de prietenii din listă, în special de aceia din mediul offline. Și atunci m-am gândit că nu trebuie să mă ascund, nu trebuie să ascund ceea ce sunt doar din cauză că unora le este mult prea greu să gândească în afara cutiei. Știu că bloggingul / vloggingul nu sunt niște lucruri pe care le agreează toată lumea, nu toți se pricep la asta, nu toți le consideră niște joburi, ci niște tâmpenii. Ceva la modă, prin care unii își pierd vremea, punându-și ideile pe o foaie virtuală, uite așa, de amorul artei.

Dar treburile stau altfel! Bloggingul poate fi un job, vloggingul poate fi un job. De fapt, ele pot fi CARIERE. Știu, e neobișnuit, dar nu mai suntem în epoca de piatră. Fiecare alege să facă ce dorește, ce îi place. Dacă eu vreau să fiu bloggeriță de profesie, asta voi deveni indiferent de ce spun unii sau alții. Dacă mie îmi place să scriu, dacă sunt o persoană foarte creativă, încrezătoare și sociabilă, pot să mut munții din loc. Dar, cel mai important, voi avea o carieră clădită pe una dintre pasiunile mele - scrisul.

Și chiar dacă pare greu de crezut pentru unii, nu e prima dată când cochetez cu scrisul. Începusem o carte, voiam să o public la 18 ani, dar am lăsat baltă acele planuri. Dupa câțiva ani buni, mi-am făcut blog, mi-am redescoperit pasiunea, dragostea cea dintâi.

Trebuie să vă spun că eu sunt fericită atunci când scriu, sunt fericită când lumea mă citește, când se bucură pentru mine, când mă încurajează, mă aplaudă, mă sfătuiește. Bloggingul se face din plăcere, iar eu am ajuns să mă cunosc mai bine, am devenit o altă persoană, am evoluat, m-am maturizat. Cu fiecare lună care trece văd cum cresc odată cu blogul, iar asta mă face mândră. Mândră că am făcut o alegere bună, că sunt destul de deșteaptă încât să scot, de cele mai multe ori, apă din piatră seacă.

Așa cum aminteam mai sus, în iarnă am apărut la radio pentru prima dată și tot atunci am câștigat primele lucrușoare de pe urma blogului. Ei bine, în această primăvară am participat din nou la SuperBlog, propunându-mi din start să ajung pe primul loc, să câștig această competiție. Rezultatul faptului că am avut încredere în mine și că mi-am pus mintea la contribuție? Am ajuns pe locul mult dorit, am câștigat multe alte premii pe care vi le voi prezenta într-un alt articol, dar și frumoase colaborări.


Ideea principală a postului e că m-am apucat de blogging fiindcă am știut că asta e o portiță către ceea ce îmi doresc să fiu. Având o pasiune, mi-am urmat-o, tocmai pentru a ajunge CINEVA. Fiindcă nu cred că își dorește vreun om să fie no name... 

Astfel, pot spune (fără modestie) că sunt cunoscută în blogosferă, dar voi deveni și mai și datorită proiectelor care urmează, datorită visurilor pe care am de gând să mi le îndeplinesc. Începând, desigur, cu American Dream și continuând cu bloggingul și / sau Youtube-ul.



Voi faceți ceva pentru suflețelele voastre, vă urmați pasiunile, sau așteptați să vă pice din cer vreo oportunitate pentru a ieși din zona de confort? 

Ați decis să vă angajați pentru a le îndeplini altora visurile? Sau sunteți proprii voștri angajați, cu scopul de a realiza ceea ce VOI v-ați propus? 

Vreți să ajungeți să trăiți viața mult visată? Ori ați decis că cel mai bun lucru este să vă pierdeți anii, fiind simpli figuranți în viețile altora, ajutând la îndeplinirea visurilor lor?


17 comentarii

Write comentarii
Lamiita
AUTHOR
Sunday, May 04, 2014 delete

Felicitari pentru curajul si perseverenta de a-ti urma visul . Ai fost in gara atunci cand a oprit trenul, nu ai asteptat nehotarata un alt tren ,ai stiut incotro vrei sa te indrepti Bravo si mult succes si satisfactii pe viitor , oricum , suntem cu ochii pe tine ptr ca ne placi .

Reply
avatar
Radu Tuglea
AUTHOR
Sunday, May 04, 2014 delete

Ar fi interesant să vedem şi acea carte! Publicată.

Reply
avatar
Vero
AUTHOR
Sunday, May 04, 2014 delete

E unul dintre puţinele articole lungi pe care le-am citit cu atenţie. Fiindcă mi-a plăcut! :)
Succes!!!

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Sunday, May 04, 2014 delete

Multumesc din tot sufletul, draga mea! Comentariul tau mi-a facut ziua mai buna. :*

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Sunday, May 04, 2014 delete

Nu cred ca se va intampla acest lucru. Poate..alta carte. :)

Reply
avatar
Doman Daniel
AUTHOR
Sunday, May 04, 2014 delete

You're my hero! :D Cu siguranță vei reuși să ajungi acel CINEVA! Sunt sigur! Fără urmă de îndoială! Și sincer, ar trebui să te apuci de vlogging! E mai bine văzut decât blogging-ul.. La un blog, cititorului îi e greu să citească tot, pe când la un vlog, mai vedem și o fată frumoasă și totul e altfel. :D

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Sunday, May 04, 2014 delete

Multumesc! :*
Sincera sa fiu... Si eu eram (si inca sunt) atrasa mai mult de vlogging. Desi citesc multe bloguri, Youtube-ul este principala placere vinovata, ca sa zic si asa. :)) Poate ma apuc...in America. :))

Reply
avatar
Alina
AUTHOR
Sunday, May 04, 2014 delete

felicitari pentru ce-ai realizat pana acum :).


si eu m-am apucat de blogging dupa ce mi-am petrecut luni intregi citind alte fete. initial ma gandeam ca n-am ce cauta pe aici, dupa care mi-am amintit ca-s pasionata de scris si de cosmetice :). si eu incerc sa abordez si alte subiecte, dar tot spre beauty ma intorc. uneori e mai simplu.

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Sunday, May 04, 2014 delete

Multumesc mult! :)
Eu mi-am petrecut cativa ani (1 sau 2) citind bloguri, dar am asteptat sa termin facultatea pentru a-mi face blog. :)) Si eu as scrie despre cosmetice non stop, dar...cred ca e mai bine sa abordez cat mai multe subiecte, ca sa nu se plictiseasca lumea. :))

Reply
avatar
Mikyangel
AUTHOR
Monday, May 05, 2014 delete

Felicitari Pinky, pentru felul cum gandesti si iti doresc sa iti indeplinesti visurile. Eu m-am apucat de blogging de plictiseala, pentru ca eram in concediu maternal si pe parcurs am descoperit ca asta e ceea ce vreau sa fac :)

Reply
avatar
Bianca Badea
AUTHOR
Tuesday, May 06, 2014 delete

Eu o sa traiesc o viata intreaga probabil facand ceva ce nu ma va satisface si nu am cum sa schimb asta. Noroc ca am blogul:)

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Tuesday, May 06, 2014 delete

Multumesc frumos! :) Ma bucur ca ai descoperit ca asta e ce vrei sa faci, bloggingul chiar e frumos. :)

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Tuesday, May 06, 2014 delete

Nu imi place ce spui... :(

Reply
avatar
mamicamariei
AUTHOR
Monday, September 26, 2016 delete

Felicitari pentru tot ce ai realizat! Pentru curaj si pentru curajul de a imparti lumii curajul tau! :) urmeaza-ti visele cu perseverenta de cercetator si nu te abate de la drumul tau!
Succes! Te pup

Reply
avatar
Monday, September 26, 2016 delete

Felicitari pentru tot ce ai realizat! Pentru curaj si pentru curajul de a imparti lumii curajul tau! :) urmeaza-ti visele cu perseverenta de cercetator si nu te abate de la drumul tau!
Succes! Te pup

Reply
avatar