Gala SuperBlog 2014 văzută prin ochii unui Partener Media

Saturday, December 27, 2014 17 Comments A+ a-

Iată că a mai trecut o ediție SuperBlog, numai că de data asta a fost diferită pentru mine. De data asta nu am mai participat, fiind câștigătoarea Spring-ului. La început nu m-a afectat statul pe margine, fiindcă atunci când s-a dat startul, eu încă eram în America. Dar când m-am întors acasă, am avut un sentiment destul de ciudat, întrucât era prima dată când nu participam. Vă dați seama? Prima dată când nu trăiam emoțiile aflării notelor, când nu mă mai întindeam la discuții nocturne cu SuperBloggerii! Am încercat să mă obișnuiesc cu noul statut de ”privitor”, deși mi-a fost extrem, extrem de greu. Uneori mă gândeam că aș putea scrie și eu pentru proba X, chiar dacă nu aș fi primit vreun punctaj. Dar nu am făcut-o, că altfel cred că m-aș fi pus pe scris la toate probele și asta ar fi însemnat că eu chiar nu am toate țiglele pe casă!

Dar acest articol nu e despre mine (deși... să fim serioși, mă mândresc de numa'-numa' cu statutul de Partener Media, cu toate că nu mi-am făcut datoria... decât uneori și îmi pare tare rău, dar lipsa de timp și-a cam spus cuvântul!). Articolul în cauză e despre SuperBloggeri, SuperOrganizatori, SuperSponsori, SuperParteneri Media șiiiii SuperOameni!

Scriu despre unele dintre cele mai dragi persoane ale sufletului meu, despre niște oameni frumoși, inimoși, talentați. Despre oamenii pe care abia i-am cunoscut (sau revăzut), despre oamenii de care îmi este foarte, foarte, FOARTE dor, deși nu i-am văzut de doar două săptămâni. În acest articol vorbesc despre oamenii de calitate cu care aș vrea să mă înconjor tot mai des, despre sufletele minunate(.eu) pe care le iubesc.

Da, acest articol este despre voi, Claudia și Albert. Dacă nu era SuperBlog, eu nu m-aș fi putut bucura de prietenia voastră și a celorlalți. Dacă nu erați voi... căile vieților noastre probabil că nu s-ar fi intersectat. Vreau să vă mulțumesc pentru absolut tot. Pentru SuperBlog, concursul care unește inimi, care leagă prietenii adevărate. Vreau să vă mulțumesc pentru răbdarea de care dați dovadă în fiecare clipă, pentru cuvintele frumoase spuse la momentul potrivit, pentru încurajările și respectul cu care tratați pe oricine dorește să intre în hora SuperBlogosferică. Sunteți niște organizatori de nota 100, niște oameni de nota 200 și niște suflete de nota 300. Fără să exagerez. :)

Acest articol este despre tine, Alina! Ești una dintre cele mai bune prietene pe care le am, ești sora mea de suflet, ești partenera mea de hlizeală! M-am bucurat atât de mult să te revăd, deși în loc să mă saluți, tu mi-ai spus că m-am îngrășat! :)) Dacă te mai prind că lipsești de la vreo Gală, nu știu ce îți fac! Ești atât de nebună și atât de mișto, încât mi se pare absolut normal faptul că ne înțelegem atât de bine! Ne-am găsit! Două zăpăcite! Tu ești conștientă că te iubesc și mă bucur din suflet că am ajuns să te cunosc prin intermediul SuperBlog-ului! :)

Da, Nașă (Agurița / Primărița de la Cremoșani). Acest articol este despre tine! Dacă nu erai tu, nu cred că îmi făceam curajul de a pleca (din nou!) până la Straja. Mi se părea atât de departe, atât de... peste mână, încât am fost nehotărâtă până în ultima clipă. De fapt, până când mi-ai spus că vrei să mergi! Că vrei să mergem! Și am făcut nebunia asta! Ne-am ținut companie în tren, în cameră, la petrecere! Cred că datorită ție... am dansat și mai mult! M-am simțit mai... ca acasă, mai ca în familie (doar îmi ești Nașă)! Ești o persoană atââât de faină, de sufletistă și de frumoasă! E o plăcere să stau prin preajma ta și mă bucur extraordinar de tare că suntem rude! Ești Nașa pe care o iubesc cel mai mult! Asta-i clar! :)

Daniel, acum e momentul să scriu despre tine! Ești atât de Natural! Sufletul petrecerii, mai ceva ca argintul viu! Tu ne ții uniți pe toți și îmi e mai mare dragul să te revăd de fiecare dată. Mi-ar plăcea să ne întâlnim mai des, să mă dansezi mai des (am dat jos 3 kg la party, datorită ție, evident), să bem vișinată sau Metaxa mai des! Ești unul dintre oamenii ăia pe care ai vrea să-i ai în preajmă tot timpul. Iar atunci când cunosc oameni ca tine, parcă începe să-mi pară rău de faptul că nu locuiesc în Craiova. Și vorbesc cât se poate de serios.

Pentru tine este articolul acesta, Dan! Pentru tine și capra ta! Dumnezeule, cât de mișto poți să fii! Câtă energie poți avea! Ești unul dintre cei mai tari oameni pe care i-am cunoscut până la această vârstă și crede-mă pe cuvânt, ăsta e adevărul! Tu și Daniel ați făcut o atmosferă atât de plăcută, încât nu aș fi vrut să se mai termine petrecerea! Ești un dansator desăvârșit și țin să te anunț că bancul pe care ni l-ai ARĂTAT este foaaarte mișto. Nu îl voi uita prea curând, te asigur!

Da, Emil! Acest articol minunat îți este dedicat! Nici nu ai idee cât de tare mă bucur că ne-am revăzut și că ne-am împăcat! Nu-mi place tensiunea, nu-mi place supărarea și chiar îmi făceam griji în privința ta. Trăiam cu impresia că mă vei ignora sau, în cel mai rău caz, îmi vei spune ceva de dulce! Am răsuflat ușurată, văzând că nu (mai) ai nimic cu mine și că am revenit la relații mai bune. Ai rămas la fel de minunat și la fel de miștocar, ceea ce este de bine, stai liniștit! Știi ce? Îmi pare rău că nu ai dansat cu mine, deși îmi promiseseși! Și nici din praz nu mi-ai dat să gust, dar îți mulțumesc pentru pișcot! Ai fost generos și mi-a făcut o plăcere mare, mare (mai mare decât tine) să te revăd!

Pishky! Constat că asta e singura poză în care apărem una lângă alta! Știi de ce? Păi știi, normal că știi. Nu e nevoie să îți mai reamintesc, fiindcă am promis! Data viitoare aduc o pereche de cătușe, chit că vei adormi lângă mine! Am zis! Dar trecând peste asta, trebuie să îți spun că mă supeeer bucur că ne-am reîntâlnit! Cred că ai observat acest lucru, din momentul în care ți-am sărit în brațe. În tren. Bine, adevărul e că mă și feream de ușa criminală, care era (cât pe ce!) să mă turtească! Dar motivul principal care stă în spatele aruncării mele, este bucuria de a te revedea! Mi-ar fi plăcut să fii în tren cu noi pe tot parcursul drumului, nu doar o oră! Nu am putut vorbi prea multe, dar ai avut tu timp destul să ne spui despre cât de tare iubești ciocolata! Dacă ești copil cuminte (sau ren cuminte... sau pișcoțel cuminte), promit că data viitoare îți aduc o ciocolată! :)

Ianolia, articolul îl scriu pentru tine! Ești o scumpă și o frumoasă! Chiar dacă a fost pentru prima dată când te-am întâlnit, iată că a fost un click între noi și ai devenit, deja, sora mea! Din câte am ajuns să te cunosc, ai un suflet atât de fain! Iar eu mă împrietenesc doar cu oameni de calitate superioară, dovada fiind chiar tu! Și nu, nu spun chestiile astea doar ca să fiu amabilă, ci chiar așa gândesc! Mă bucur nespus că te-am cunoscut și trebuie să știi că nu mai pot de dorul tău! :)

Guess what, Mihnea! Acum scriu despre și pentru tine! Dar, înainte de toate, vreau să te întreb ceva. Domnule, chiar toți craiovenii sunt așa buni dansatori? Măi, tu, Daniel și Dan ați fost demențiali! Dacă nu m-ați dansat (aproape) o noapte întreagă, de am rămas fără răsuflare! Serios, voi urmați vreo școală de dans pe acolo, pe la voi? Ori așa sunt oltenii, în general - dansatori din naștere? Lăsând asta deoparte, vreau să îți spun că ești un tip super mișto! Ai întreținut atmosfera în tren, chiar dacă nu mai puteam de somn și am mâncat cei mai buni pufuleți EVER datorită ție! Dar, consider că cel mai tare m-ai surprins atunci când te-ai oferit să ții pancarta Nașei, ca să nu îmi înghețe mie mâinile. Pe bune, ai făcut un gest foarte drăguț și țin să-ți mulțumesc pentru asta! :)

Aniela! Articolul ăsta e despre tine! Ești mai frumoasă și mai de treabă în realitate! Pe net îmi păreai tupeistă și insistentă (scuzeee!!), dar mi-ai lăsat o impresie super bună după ce te-am întâlnit! Îmi pare rău că am stat de vorbă destul de puțin, nici nu am apucat să te văd dansând prea des, dar m-am bucurat de compania ta... atât cât a fost posibil. Sper să ne revedem cât de curând! :)

Acum a venit rândul să vorbesc despre tine, Nina! Ești un copil frumos și dulce, exact cum mi-am imaginat! Știu, știu că teoretic nu mai ești chiar un copilaș, dar văzându-te micuță și inocentă, chiar mi-ai dat impresia că ai fi o persoană ocolită de griji puternice și răutate, reușind să îți păstrezi sufletul frumos și senin! Îmi pare bine că te-am cunoscut, că am reușit să schimb câteva vorbe cu tine, că am stat la aceeași masă și că ne-am distrat de minune! Totodată, vreau să te mai felicit încă o dată pentru locul II și să te încurajez! Trebuie să mai participi la SuperBlog, concursul are nevoie de oameni talentați - așa cum ești tu - și chiar ar fi drăguț să ne reîntâlnim cu ocazia altei Gale! :)

Mă bucur că am avut ocazia să îi revăd pe Diana și pe Raul, un cuplu căruia îi place să danseze, din câte am observat! Dar, ca de obicei, din cauza chefului de a petrece, nu prea am avut timp să vorbesc cu ei, dar măcar ne-am intersectat pe ringul de dans! :)

Mi-a făcut mare plăcere să port o mini-discuție despre SUA cu doamna Cristina Popescu, pe care nu o mai văzusem din primăvară! Dânsa și domnul Gheorghe Chifu au dansat, s-au simțit bine, iar eu m-am bucurat că i-am reîntâlnit, fiindcă îmi sunt foarte dragi!

Nicușor, acest articol este și pentru tine! Mi se pare că ești un băiat matur, căruia îi place să se distreze, dar ești un pic timid! Te-am tot surprins uitându-te la mine, m-am gândit că poate voiai să dansăm (maybe?!), dar nu ai îndrăznit. Să știi că nu-s fată rea, nici figurantă, așa că de acum înainte poți intra mai des în discuție, nu doar înainte de a face o poză! :) Oricum, ești foarte de treabă și mi-a plăcut că ai dansat în majoritatea timpului!

Acest articol este pentru voi! Chiar dacă nu am scris detaliat despre toți, vreau să știți că fiecare aveți un loc special în inima mea! Mă bucur că i-am revăzut pe Christian Hertzug (iar nu am stat de vorbă atât cât mi-aș fi dorit), pe Laurențiu, pe Iulia de la Vacanțe Speciale, pe Silvia Iordache (un om cu totul și cu totul special), Raluca UluiteanuAndrew (nici nu știi cât de rău îmi pare că nu am prea comunicat!!!), pe Andreea Vraja, dar, totodată, mi-a făcut mare plăcere să îi cunosc pe Ramona (ești un adevărat exemplu de voință și putere, iar pentru asta vreau să te felicit și să îți spun că îți port un respect enorm!), pe Rudia (ești superbăăă!!!), Loredana (mult mai frumoasă decât în poze!), Andrei, Cristina Lincu (a noastră frumoasă câștigătoare - vreau să te felicit din inimă, draga mea și sper că data viitoare vom apuca să și vorbim), pe Andra noastră majoră (mi se pare foarte tare faptul că ai ales să-ți faci majoratul în tren, cu noi), pe Cătălin de la Vacanțe Speciale, Cristina Gabriela, Raluca Andreea, Eugen. Aș fi vrut să vorbesc despre toți, dar am ales să îi menționez doar pe aceia cu care am schimbat măcar două-trei vorbe. Poate că la următoarea Gală voi reuși să interacționez cu toată lumea (ar fi ideal), dar de data asta mi-a venit puțin mai greu, întrucât pe unii nu îi cunoșteam absolut deloc.


Aș vrea să vorbesc puțin despre drum, Gală și petrecere, sperând că nu mă veți certa pentru interminabilul articol. Dar știți cum sunt eu... Scriu ultima, dar cu lux de amănunte, ca să puteți retrăi acel weekend perfect, doar că, de data asta, prin ochii mei.
Drumul mi s-a părut incredibil de luuuuung! Până au urcat unii dintre cei mai faini craioveni! Era prima dată când ne întâlneam, dar ne-am împrietenit imediat! Și noi de treabă (așa-s de modeste constănțencele), dar și ei de treabă. Am vorbit, am râs, am făcut poze, ne-a făcut și Nașul poze... Ce să mai! Ne-a sărit tot somnul, cu așa companie frumoasă!

De la Târgu Jiu au urcat un ren și prietenul său (e ceva de genul... Moș Crăciun și prietenii săi, dar de fapt era Pishky a noastră și Daniel, iubitul ei) și iar ne-am pus pe taină. Aproape că aș mai fi stat în tren câteva ore, numai să mă pot bucura așa cum trebuie de prezența SuperBloggerilor...

Dar nu s-a putut, așa că la Petroșani ne-am dat jos din tren, am înghețat puțin prin gară, apoi am înghețat puțin în drum spre microbuz, apoi am înghețat puțin în microbuz și iată-ne sosiți în Lupeni! De acolo ne-a preluat Albert (îți mulțumim mult, mult de tot!!!) cu o SuperMașină, ne-a dat căldurica la maxim (eram ca niște înghețate scoase din congelator) și am ajuns la Vila Alpin. Finally! La ora 8 dimineața am ajuns (noi fiind plecate de acasă... de la ora 8 seara, că ne-am dus mai devreme la gară, bineînțeles). 

Ce puteam să facem, din moment ce am ajuns la destinație? Ne-am pus pe băut! Dar ciocolată caldă, nu altceva! Răilor! Repede, v-ați gândit la alcool! :)

După ce am mai stat de vorbă, după ce am mai văzut un banc, ne-am cărat în camerele noastre, pentru un pui de somn. Nici nu am apucat să ne obișnuim bine cu confortul unui pat (stând o noapte întreagă pe scaun), că Daniel a vrut să ne invite la o plimbare prin împrejurimi. Culmea, constănțencele l-au refuzat, că prea dragoste mare se înfiripase între ele și pernele (cam prea moi).

După ce ne-am revenit în simțiri (da' de unde, ne-am pus 2 alarme să sune, că altfel ne mai trezeam după petrecere), ne-am spălat, ne-am aranjat și am coborât să mâncăm și să îi așteptam pe ceilalți SuperBloggeri, care încă erau pe drum.

Când ne-am strâns toți, a început și Gala! 

Spre surprinderea mea, nu am mai avut chiar atât de multe emoții (în ceea ce privește vorbitul la microfon), nici nu mi-a mai fost foame. Acum nu am mai fugit din fața voastră, nu m-am mai bâlbâit ca în alte dăți, dar nici nu m-am uitat pe înregistrare, de frică să nu descopăr vreo chestie care să mă rușineze. Ori mi se potrivește mai bine titlul de Blogger Partener, ori m-a călit și mi-a dat încredere America! Dumnezeu știe!

Câte unul, câte unul, toți am fost scoși în fața ”clasei”, le-am mulțumit familiilor, fanilor, divinității, ne-am aplaudat unii pe alții și apoi gata! Bebelușilor, dans!!








Când luam pauză de la dans, ne mai pozam...




Și am ținut-o așa toată noaptea! Să nu uit! Trebuie să ne lăudăm cu tortul delicios, ce a reprezentat o mare surpriză!

Iar pe la ora 3 dimineața s-a spart gașca. Sunt convinsă că dacă nu eram atât (dar ATÂT) de obosiți, am fi petrecut până răsărea soarele. Cu toate astea, am reușit să dormim vreo 2-3 ore, apoi a trebuit să ne echipăm și să plecăm acasă! Un moment trist, fiindcă nu-mi plac despărțirile absolut deloc și faptul că lăsam în urmă niște oameni somnoroși (majoritatea încă dormeau) și frumoși, mă făcea să sufăr. Dar am trecut peste, fiindcă și de data asta îi aveam colegi de vagon pe Ianolia, Mihnea, Loredana și Andrei, astfel că ne-au ținut de urât până la Craiova.


Până atunci am râs, am povestit, ne-am bucurat unul de compania altuia (chiar dacă o doamnă în vârstă i-a luat locul Ianoliei, ea nemaiputând sta lângă noi) și când a venit timpul să se ducă ai noștri la casele lor, aproape că ne venea să mergem cu ei. Nu știu cum să spun, dar chiar mi se rupea sufletul, știind că trebuie să ne luăm la revedere și să ne vedem de viețile noastre, fără să ne mai întâlnim până în aprilie. Repet, nu îmi plac despărțirile, iar faptul că omuleții ăștia frumoși ne lăsau baltă, mă dispera. Dar ne-am luat în brațe (group hug!!!  ) și ne-am promis că vom păstra legătura.

După ce am rămas singurele (eu, Nașa și Andra), aproape că am intrat în depresie, jur. Poate pare că exagerez, dar vă pot confirma fetele... cât de triste eram! Nu pot găsi o explicație dorului de niște oameni abia cunoscuți, care coborâseră din tren cu 10 minute în urmă. Atât de bine ne-am înțeles, așa de repede am ajuns să ținem unii la alții (nu știu dacă ei simt la fel, eu vorbesc din punctul meu de vedere), încât nu prea înțelegeam de ce trebuie să ne despărțim!

Restul drumului până la Constanța mi s-a părut că a durat o săptămână. Eram obosite, nemâncate (pe tren am trăit doar cu pufuleți), deprimate... Ce să mai! Era o plăcere să stai lângă noi, așa de ”bine” ne era! Dar am mai vorbit una-alta (legat de oameni frumoși, gală, petrecere, despărțiri de craioveni faini, stiluri de dans (cel puțin) interesante), așa că a mai trecut timpul, cât de cât.

Și ca să realizați cât de tare m-a putut afecta lipsa de somn, trebuie să vă spun că la un moment dat, deși nu ajunsesem la București, am întrebat-o pe Nașa dacă am trecut de stația de taxare de pe autostrada București-Constanța. Nu mai realizam că încă nu am schimbat trenul, că pe mine mă cheamă Bianca și că trăiesc pe planeta Pământ.

Dar, într-un final, am ajuns și în orașul nostru mult iubit, fiind ușurate că am scăpat de un asemenea drum interminabil. Chiar dacă am făcut enșpe mii de ore până la Straja și înapoi, să știți că a meritat TOT efortul și tot nedormitul. Să fiu alături de voi a contat mai mult decât orice și aș lua-o de la capăt încă o dată și încă o dată, tocmai pentru a vă revedea, căci atât de dragi îmi sunteți toți! :)

Abia aștept să vină primăvara! Îmi este dor de toată lumea, de această minunată comunitate care s-a format datorită competiției SuperBlog și de petrecerile de neuitat pe care doar noi știm să le facem!

Vreau să îi mulțumesc și doamnei Camelia (de la Vila Alpin) fiindcă a fost foarte drăguță cu mine și chiar m-a impresionat faptul că m-a ținut minte de data trecută și că s-a bucurat să mă reîntâlnească! Și mie mi-a făcut plăcere să revin la Vila Alpin și să vă găsesc la fel de frumoasă și de amabilă, doamnă!


Vă pupăcesc pe toți, pe toți, pe toți șiiii sper să ne revedem cu bine... la anul! :)

17 comentarii

Write comentarii
Saturday, December 27, 2014 delete

Deci îmi pare rău că avem doar o singură poză. Recuperăm noi. Facem cu miile în primăvară! Și da.. să iei cătușe! Și să mă legi de tine :)). Și să adormim împreună :)):

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Sunday, December 28, 2014 delete

Avem două, acum am descoperit. Dar tot prea puține poze înseamnă! Și mă bucur că ești de acord cu mine. Gata, la anul.. cătușe, domnișoară! :)) Și ciocolată!

Reply
avatar
aditza
AUTHOR
Sunday, December 28, 2014 delete

Nu zici ca-ti dadeam suta de puncte daca ar fi fost cu jurizare articolul asta? E complet! Complet frumos!

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Sunday, December 28, 2014 delete

:)) Multumesc, Nicusor! :)

Reply
avatar
Natural
AUTHOR
Sunday, December 28, 2014 delete

Mai Sf. Pinguin, visinata si Metaxa sunt special pentru Straja, nu au acelasi farmec in fiecare zi :) Dar de reintalnit ne mai vedem noi, cu sau fara visinata :) Ai ajuns tu in America, asa ca in Craiova e mult mai usor de ajuns. Si da, si eu si Geordan am fost la cursuri de dans la Katamis. Daca vii in Craiova iti promit ca te duc si pe tine, daca nu, poate ajungem noi la Constanta cu clubul de dans, fiind clubul la care este inscrisa Daria. Oricum, prin Bucuresti ajungem mai des, asa ca fiind la mijlocul distantei poate dai o fuga si facem un super-blog-meet la un concurs de dans :) Spor!

Reply
avatar
Aniela
AUTHOR
Sunday, December 28, 2014 delete

Azi sunt emotiva. In online sunt mult prea obosita... si cand e vb de mine, si de ceea ce imi doresc, obtin :D Sa stii ca am dansat :)) cand nu mai era nimeni pe ring.

Reply
avatar
rudia
AUTHOR
Sunday, December 28, 2014 delete

Băi, deci nu se îndură nimeni să-mi ARATE bancul ăla? Sau nu e pentru moldoveni??
În altă ordine de idei, subscriu la tot ce ai spus aici (nu am fost în tren cu voi, dar îmi imaginez că a fost maxim!). Treaba asta cu „ești superbă” mă face să și cred, deci eu zic să nu mă mai lauzi atât că mi se urcă la cap, adunat cu complimentul nașei despre ochii mei minunați. Noroc că nu mi se vede mintea prea tare! :-)))
Nu știu cum s-a făcut, dar când m-am pomenit în fața ta, parcă Alina ți-a zis o vorbă despre mine și erai toată un zâmbet, de ca și cum era cazul să ne vedem odată! Te-am simțit așa...familiară :-)
Să ne fie de bine petrecerea și să ne mai adunăm și cu alte ocazii. :-)

Reply
avatar
Sunday, December 28, 2014 delete

Sis, iti multumesc ca m-ai pus cap de lista, in primavara am fost putin retinute, dar acum... ne-am hlizit fara retineri. :)))
Si eu te iubesc de mor si nu contenesc sa ma uimesc de cat semanam! :))
Chiar ca suntem 2 nebune si 2 zapacite!
Ne-am cautat pana ne-am gasit! :))
Abia astept sa ne revedem. :)

Reply
avatar
Natural
AUTHOR
Sunday, December 28, 2014 delete

Confirm, erau doua personaje care interpretau dansul lu' Baloo :)

Reply
avatar
Monday, December 29, 2014 delete

F frumos articol Pinky. Ma bucur ca de data asta nu sunt eu ultima cu postarile, ca de multe alte dati. :) Tot ai inregsitrat! Asa-i ca dorul e altfel cand esti la mile departare? Si eu am prins drag de aceasta comunitate si niciodata pana acum nu mi s-a mai intamplat sa fie asa de dor de voi. Eu zic sa facem si editia de vara a Super Blog ca sa ne revedem de 3 ori pe an. :)

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Monday, December 29, 2014 delete

Ar fi frumos! Chiar nu stiam ca ati urmat cursuri de dans! Foarte tare! :)

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Monday, December 29, 2014 delete

Te-am vazut de vreo doua ori dansand! Data viitoare trebuie sa fii mai mult pe ring. :D

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Monday, December 29, 2014 delete

Cineva spunea ca bancul a fost filmat, dar eu nu am pus mana pe el, noroc ca l-am vazut la Straja.

Da, Alina mi-a spus atunci ca tu esti Rudia, fiindca eu nu stiam cum arati si... mi-a parut bine sa te cunosc, de aceea eram toata un zambet. :D

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Monday, December 29, 2014 delete

Pai am fost retinute, ca doar la Gala ne-am prezentat. Daca mergeam si la party, cred ca faceam ca acum. :)) Si eu abia astept sa ne revedem si sa mai incingem o petrecere de neuitat!! <3

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Monday, December 29, 2014 delete

Lasa, lasa! Fara editii de vara, ca asta ar insemna sa va distrati fara mine si nu e corect! :P

Reply
avatar
rudia
AUTHOR
Wednesday, December 31, 2014 delete

:-D
Petrecere frumoasă și un an nou minunat! :-)

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Thursday, January 01, 2015 delete

Multumesc la fel, Rudia! La multi ani! :* Sper ca ai avut parte de o petrecere minunata! :)

Reply
avatar