Mă întreb de ce îți calci pe suflet și nu faci absolut NIMIC pentru a-ți îndeplini visurile.

Mă întreb de ce te plângi de job-ul pe care le ai, când în definitiv tu ai fost cel care și-a luat angajamentul de a construi visul altuia.

Mă întreb de ce îți este frică de eșec, când de fapt renunțarea la propriile valori și dorințe reprezintă cel mai mare eșec.

Mă întreb de ce îți este teamă de părerile celor din jur, atâta timp cât părerea ta ar trebui să fie cea mai importantă pentru tine?

Mă întreb de ce te lași condus de frică și de ce iei în calcul toate motivele pentru care ceva nu va merge bine, în loc să te motiveze chiar și un simplu motiv pentru care totul va merge bine.

Mă întreb de ce aștepți aprobări, sfaturi și păreri din partea celorlalți, din moment ce ăsta este visul tău și trebuie să fie înțeles și adorat doar de tine.

Mă întreb de ce nu faci ceea ce îți place și te complaci în situația în care ești prins în prezent.

Mă întreb de ce te afunzi în starea generală de nemulțumire și nu iei atitudine chiar în acest moment.

Mă întreb de ce vorbești, aștepți, speri, dar nu faci.

Mă întreb care este visul tău și de ce îi pui întruna piedici, astfel încât nu este îndeplinit nici în prezent, deși acum ceva timp ți-ai promis că îi vei acorda creditul și importanța necesară.

Mă întreb de ce îți tot cauți scuze și aștepți la nesfârșit ziua de mâine.

Da, mă tot întreb...