Acum câteva zile vorbeam cu Daniel Botea despre ultima probă din cadrul competiției SuperBlog și am ajuns la concluzia că ar trebui să ”participăm” și noi cu câte un articol la această probă, fiindcă... vorba aia, el promovează un stil de viață sănătos de când îl știu, iar eu încerc să îi calc pe urme.

A trecut ceva timp de când am descoperit că îmi place la nebunie să fac sport, lucru ce m-a determinat, totodată, să am grijă și de alimentația mea, fiindcă cele două merg mână în mână, evident. Nu pot spune că înainte nu aveam grijă la ceea ce mâncam, dar de când am început să frecventez sala, am conștientizat că ar trebui să mănânc mult mai sănătos. De exemplu, obișnuiam să mai am câte un cheat meal o dată pe săptămână și să mănânc la McDonald's sau la Kfc, dar am decis să tai răul de la rădăcină și să nu mai cumpăr absolut nimic de la fast food-uri, oricât de mare fană a cartofilor prăjiți aș fi.

De asemenea, am renunțat la tot ceea ce înseamnă dulciuri, am călcat în picioare iubirea pe care o am pentru ciocolată și am aruncat la gunoi orice sentiment avut pentru pâinea proaspătă și caldă. Dar știam că va veni o zi în care aș ceda, fiindcă eu sunt înnebunită după toate chestioarele dulci și nesănătoase, așa că singura soluție de a-i face pe plac sufletului meu pofticios a fost să apelez la batoanele proteice. Mi-am spus în sinea mea că dacă voi simți că glicemia e la cote alarmant de scăzute, mai bine mănânc un baton cu aromă de banane (că-i preferatul meu), decât să devorez o ciocolată întreagă. Omul disperat e în stare de orice și aveam antecedente, știam că sunt în stare să mănânc chiar și două ciocolate într-o situație de criză, așa că am complotat cu mine însămi și m-am aprovizionat cu multe, multe batoane energizante. Trecând peste faptul că acestea oferă energie pentru momentele în care se depune efort, sunt și bune la gust, adică nu sunt genul ăla de batoane pe care abia-abia le mănânci, din cauză că sunt groaznice.

Totul a mers ca pe roate. Până am plecat în America, bineînțeles. Mi-am luat zborul în luna iunie, cărând după mine multă ambiție de a-mi trăi viața în stilul sănătos cu care mă obișnuisem, dar problema era că acolo nu se mănâncă sănătos. Și știam asta, că doar mai fusesem plecată o dată. Însă speram că acum va fi altfel. Că eu voi fi altfel și că voi supraviețui timp de patru luni numai cu legume și fructe. Dar problema era (și încă este, de fapt) că toate astea sunt scumpe în America. Mâncarea sănătoasă, în general, este scumpă acolo și spun asta cu cel mai mare regret. De-aia se luptă americanii cu obezitatea... Fast food-ul e ieftin (1$ felia de pizza, 1$ porția de cartofi prăjiți - la Cedar Point, în campus), iar ce e sănătos, e scump (caserola cu diverse fructe era vreo 3$ la Cedar Point, dacă nu mă înșel, iar o caserolă mai mică, umplută cu afine, era 3$ sau mai mult, în Walmart).

Deși aveam multă ambiție, mi-am pierdut-o pe parcurs și ajunsesem să mănânc numai tâmpenii și să beau Cola zilnic, ceea ce a condus la creșterea mea în greutate. M-am întors cu câteva kilograme în plus, de care am de gând să scap cât mai repede, fiindcă nu mă simt bine în pielea mea. Nu mai radiez a sănătate și asta mă deranjează. Trebuie să-mi reintru în ritm, să revin la alimentația sănătoasă pe care o promovam înainte de a pleca peste ocean și să-mi reînnoiesc abonamentul la sală.

Îmi amintesc de momentele când mergeam cu entuziasm la sală, dar mai ales de ziua în care am observat că am un început de six-pack abs (pătrățele). Dragile de ele s-au dus pe apa sâmbetei, că așa se întâmplă când nu mai ai grijă de propria alimentație, de propriul corp.

Acestea fiind spuse, am decis să iau măsurile necesare pentru a reveni (cel puțin) la starea inițială, însă mi-ar plăcea foarte mult să mai ia și alți oameni parte la inițiativa mea. Știu că aș putea concepe o campanie împreună cu bloggerul partener menționat mai sus, fiindcă Daniel este cea mai potrivită persoană pe care aș putea-o alege pentru a dezvolta așa ceva. 

O campanie de informare și conștientizare a populației, cu privire la beneficiile aduse de sport și de o alimentație echilibrată și sănătoasă, cred că ar avea mare succes. Românii au nevoie de așa ceva, au nevoie să audă cât este de important sportul și cât este de ușor să te apuci de un lucru, important e numai să vrei, să îți dorești să faci o schimbare în bine. Românii au puterea de a face multe, problema e că sunt comozi, le este greu să iasă din rutina zilnică, spun că nu au timp să meargă la sală, dar au timp să se uite la Vocea României în direct și în reluare. Românii se plâng că nu au timp liber, dar aleg să și-l piardă în fața televizorului, urmărind emisiuni care nu îi ajută în a se dezvolta pe vreun plan.

O astfel de campanie ar trebui făcută cunoscută, atât la radio, cât și pe internet, dar și la televizor. Ar trebui să începem să promovăm sportul, în toate formele lui și să oferim exemple de ”așa DA”. Să promovăm mersul pe jos, urcatul și coborâtul pe scări (în defavoarea urcatului/coborâtului cu liftul), să organizăm întâlniri (blogosferice sau nu) în cadrul cărora să se prezinte avantajele unui stil de viață sănătos, să se ofere goodie bag-uri (așa cum se obișnuiește la evenimentele de beauty), dar cu fructe, legume și poate free entry-uri la Kangoo Jumps, Zumba (și altele) de această dată, pentru oamenii ce vor să vadă cum e la astfel de cursuri, înainte de a-și face abonament. 

Campania noastră ar face cunoscut faptul că exercițiile efectuate zilnic sunt benefice, atât pe plan fizic, cât și psihic, spre deosebire de statul în fața televizorului, unde se promovează incultura și noile meniuri de la Mc. Totodată, am arăta că revenirea la origini (adică la bătutul mingii în fața porții) este mult mai ok (pe toate planurile) pentru noi, decât așteptarea cu sufletul la gură a ultimei versiuni de Fifa.

Astfel, cu ajutorul lui Daniel, aș arăta lumii cât este de fain să faci sport, cât este de fain să bei suc de portocale, nu Cola, cât este de fain să fii sănătos și activ, nu stresat, suferind și dependent de mâncăruri și activități nesănătoase.

Articol scris în afara competiției SuperBlog 2015.