Tulips and Sparkles

După cum se poate observa, zilele astea am doar musafiri unul și unul pe blogul meu. De ce spun asta? Fiindcă a venit rândul lui Vlad să ne încânte cu un articol scris în stilul lui caracteristic - super frumos! L-am invitat în casa mea, l-am poftit să ia loc pe fotoliul ROZ și sclipicios și i-am dat subiect de gândire. Știam că orice l-aș pune să scrie, o va face într-un mare fel. Nu știu de ce consideră că de cele mai multe ori aberează, pentru că nu este așa. Are el o chestie care te atrage și te face să aștepți nerăbdător fiecare articol în parte. Scrie lejer (ceea ce ador) și exact așa cum trebuie, astfel încât parcă ți-ai dori ca postările lui să nu aibă final, să citești tot mai mult.... 

  

Apropo, pe el tot la Straja l-am cunoscut, tot cu ocazia SuperBlogului. Nu numai că este un blogger foarte tare, dar este și un super băiat! Sinceră să fiu, dacă s-ar lăsa vreodată de blogging, cred că aș fi prima care l-ar lua la palme! Are un viitor strălucit și roz, așa presimt eu... :) Îl puteți găsi la Aberații pe diverse teme (nu știu de ce dar eu întotdeauna spun invers... Aberații pe teme diverse). De asemenea, dacă vreți să aflați cum trebuie să fie o fată pentru a-l face să se îndrăgostească de ea, vă invit să citiți în continuare. Și chiar dacă nu vreți să faceți coadă la ușa acestui burlac, invitația rămâne valabilă. Vă asigur că o să vă îndrăgostiți VOI de felul lui de a transforma gândurile în cuvinte...

  

ATENȚIE! PERICOL DE ÎNEC! Are niște ochi albaștri... :)

La invitația Biancăi - adică bloggerița roz cunoscută în blogosferă sub numele de Pinky (parcă era și un curcubeu pe acolo), voi scrie despre cum ar trebui să fie o fată pentru a mă face să mă îndrăgostesc de ea.  

Sincer? Una dintre cele mai grele întrebări la care am fost rugat să răspund. De ce? Pentru că sunt sigur că nu există o rețetă standard în acest sens. Deoarece experiența m-a învățat că nu pot face comparație de la o femeie la alta, fiindcă ce m-a atras la una dintre femei, clar nu am apreciat la cealaltă.  

Mă întreabă Pinky succint, lăsându-mă pe mine să dezvolt: cum ar trebui să se poarte o femeie, ce calități ar trebui să aibă, pentru a mă cuceri și a mă face să mă îndrăgostesc de ea? Repet: nu am nici cea mai vagă idee. Apreciez ca și calități generale inteligența, spontaneitatea, aspectul. Și le voi defini după cum urmează:  

1. Aspectul: clar este primul lucru care ne atrage atenția atunci când cunoaștem o persoană nouă. Și deși eu mă încadrez clar în categoria "barbat puțin mai frumos ca dracul -€“ nu cu mult”, recunosc faptul că aspectul este cel care de cele mai multe ori îmi atrage atenția. Deși datorită meseriei, aș putea menționa că o dată am fost impresionat prima oara de voce. Nu aș putea spune că sunt atras de "vampe”, dar clar - iar asta îmi va atrage multe injurii - îmi place ca o femeie să aibă un aspect echilibrat din toate punctele de vedere.  

2. Spontaneitatea: un lucru foarte important în cadrul primei discuții și în general. Pentru că măsura în care o femeie este spontană, probabil mă va face să mă simt atras sau nu de ea. Deoarece consider că pot accepta mult mai ușor un eventual răspuns negativ €“spontan, decât unul studiat. Un răspuns spontan clar îmi va da de gândit, pe când cel studiat mă va face să plec mai departe zâmbind, știind că nu este o persoană care mă poate atrage. Iar spontaneitatea are directă legătură cu următorul punct:  

3. Inteligența. Nu am fost atras niciodată de femei cu o inteligență redusă (ca să nu spun altfel), mai mult de 5 minute. Deși am cunoscut multe. Stând să mă gândesc la relațiile anterioare sau la femeile de care am fost îndrăgostit, cred că este elemntul principal. Am nevoie ca fata care mă face să mă îndrăgostesc de ea, să mă provoace, de la început până la final. Să mă facă să îmi pun întrebări pentru care nu am un răspuns. Să îmi testeze limitele.  

Referitor la întrebările roz, mă simt obligat să mă uit în trecut, la cele care mi-au marcat într-un fel sau altul viața, relații reușite, nereușite, sau doar fete de care pur și simplu m-am îndrăgostit  - și atât. Cu riscul (asumat) de a mă repetă, voi spune că nu știu cum trebuie să se poarte. M-am îndrăgostit de femei la care m-am uitat chiorâș la prima întâlnire, până la femei pe care din  prima clipă le-am simțit într-un fel. Calitățile, precum și defectele lor, le-am aflat pe parcurs. Fiecare fată, fiecare om, are stilul lui de a fi, de a se comporta, de a se face plăcut sau nu. De aceea spun că pentru ca o femeie să mă facă să mă îndrăgostesc de ea, nu există o rețetă.  Deși trebuie să existe un "quelque chose”.

Astăzi (12 ianuarie 2014)... am o lene de mă doare. Aș vrea să scriu mai multe articole pentru blog însă nu știu dacă se va întâmpla asta. Mă ia somnul numai când mă gândesc la așa ceva...

Afară... este soare, parcă a venit primăvara. Vremea e bună de plimbat pe plajă. Dar lenea e prea mare.

În grădină... au apărut ghioceii. Mi se par atât de frumoși și de inocenți... Sper să nu vină gerul (întârziat al Bobotezei) ca să îi ”rănească”...

În casă... e cald și bine. Deși a trecut Crăciunul, luminițele albastre din camera mea încă funcționează. Fie zi, fie noapte. Ele mă încălzesc mai mult decât o fac caloriferele.

În bucătărie... nu e nimeni. După ce am mâncat, fiecare s-a retras la casa (camera) lui...

Sunt îmbrăcată cu... pantaloni negri și hanorac albastru.

Ce muzică ascult... o melodie descoperită adineauri pe Facebook.

Ce citesc zilele astea... mai arunc un ochi pe cursuri, un ochi pe bloguri și din când în când, pe cartea ”P.S. Te iubesc” de Cecelia Ahern.

Un lucru plănuit pentru săptămâna viitoare... să încep și să finalizez un proiect pentru facultate. Să citesc mai des cursurile, fiindcă mai e puțin și vin examenele...

Sunt recunoscătoare... lui Eddie, care m-a ajutat să transform blogul. Dacă nu era el, ar fi fost un dezastru total pe aici, fiindcă mă dau peste cap codurile HTML...

Vreau... să vină mai repede luna iunie. Nu mai am răbdare, vreau în America!

Un citat favorit... ”Dragostea e ca iarba: o semeni, o crești... Apoi vine o vacă și strică tot!” 

O poză preferată...

Filmulețul preferat...

Am preluat ideea acestui jurnal de la Vienela! ♥

Astăzi pot spune cu mâna pe inimă că de ceva timp am reușit să mă desprind de trecut și de toate lucrurile urâte din el. Inclusiv de persoanele ce au făcut parte din viața mea la un moment dat, ce m-au învățat multe lucruri ce le consider utile acum, după ce rănile din suflet s-au închis. Am regrete (ca orice om, nu?), însă sunt conștientă de faptul că dacă nu aș fi văzut pe propria piele cum este să te dai cu capul de tocul ușii, nu m-aș fi învățat minte și aș fi repetat anumite greșeli la nesfârșit.

Deși acum un an nu credeam că voi mai putea ieși vreodată din butoiul cu melancolie, astăzi mărturisesc în fața întregii lumi că am izbutit! Și sunt foarte mândră de mine!

În viață...întotdeauna iese curcubeul după ploaie. Partea frumoasă este că uneori se întâmplă să apară un curcubeu dublu, cât să te facă să uiți de toate grijile și problemele avute anterior. Deși în momentele grele prin care trecem...avem impresia că sufletele noastre sunt otrăvite de oamenii din jurul nostru și de faptele lor, singurii capabili să oprească ploaia de dezamăgiri suntem noi. Când ne hotărâm că au fost suficiente gesturile nesimțite suportate de-a lungul timpului și că nu mai vrem să ne batem capul cu tot felul de oameni incapabili de sentimente mai bune, atunci va ieși soarele și pe strada noastră.

Dacă nu îți convine locul unde te afli acum, dacă nu te simți bine printre prietenii ce îi ai lângă tine, înseamnă că a venit momentul să faci o schimbare. Pentru tine. Fiindcă tu ar trebui să fii persoana cea mai importantă din viața ta, nu altcineva. Sufletul tău ar trebui să aibă prioritate înaintea celor din jur. 

În cazul în care simți că ești nedreptățit, nebăgat în seamă, luat în râs...pleacă! Lasă-i deoparte pe cei care te trag în jos, care nu au încredere în tine, care îți calcă principiile în picioare! Ai o singură viață, iar tu trebuie să o trăiești așa cum vrei TU, nu cum vor alții! Și spun aceste lucruri din proprie experiență! Din cauza unor persoane de acest gen...eram eu demolată! Îmi plângeam de milă și nu făceam nimic pentru a-mi reveni! Nimeni nu părea dispus să îmi întindă o mână pentru a mă ajuta să mă ridic, până într-o zi, când am decis că a venit momentul să se mai bucure și sufletul meu. Așa că am lăsat multă lume în urmă... Chiar dacă mi-a fost greu pe moment, am știut că acela ar fi fost cel mai frumos cadou pe care aș fi putut să mi-l fac eu însămi. Și chiar a fost una dintre cele mai bune decizii luate până în ziua de astăzi.

Au trecut câteva luni de când deasupra casei mele sunt norișori pufoși și roz (nu aveau cum să nu fie roz, să fim serioși!), de când am devenit mai optimistă, mai veselă, mai încrezătoare. De fapt, cred că așa aș fi fost de la bun început, dacă nu m-ar fi ținut încătușată trecutul. Dar e ok că s-a întâmplat să mă trezesc (mai bine mai târziu, decât niciodată), pentru că dacă nu aș fi întâlnit anumite persoane, dacă nu aș fi trecut prin anumite întâmplări, poate nu eram cea care sunt acum. Toate situațiile trecute m-au format ca om, m-au maturizat și mi-au deschis ochii în privința atâtor lucruri! Cu toate că uneori poate par aeriană, cu capul printre norii ăia roz de care ziceam mai devreme, experiențele de viață (ce ciudat sună, parcă am 100 de ani) își spun cuvântul, fiindcă de exemplu, nu mai prind încredere așa de ușor în persoanele din jurul meu, nu mai ”pun botul” la toate vrăjelile, nu mai sunt dispusă să fac compromisuri, nu îmi mai bat capul cu toate tâmpeniile. 

De asemenea, sunt mai vioaie, îmi simt sufletul mai curat și mai frumos, iar dacă aș putea să îl scot din mine și să vi-l arăt, sunt convinsă că ar fi roz pal și ar mirosi a Coccolino. Mă bucur că am ajuns să văd părțile bune ale lucrurilor, că m-am putut detașa de negativismul din trecut și că am reușit să păstrez (și să mai adun) în preajma mea doar oameni deosebiți, care mă înveselesc și mă emoționează în modul cel mai drăguț posibil.

După ploaie, întotdeauna apare curcubeul. Dacă ești dispus să tragi draperiile pentru a-l vedea, va aduce cu sine multe lucruri incredibile! Dar acest lucru e valabil doar pentru persoanele ce și-l doresc, nu pentru cei cărora le face plăcere să stea în mijlocul furtunii, chiar dacă sunt conștienți că vor ieși ciufuliți la final!

P.S. Curcubeul sunt eu, așa că aveți încredere în ce vă spun, da? :)