Tulips and Sparkles

Prima câștigătoare: Alina Hurmuz
A doua câștigătoare: Lămîița Durac
A treia câștigătoare: Sorina Vână


Pentru ultima dată pe acest an, voi fi Moș Crăciun pentru trei dintre voi! M-am gândit că ar fi drăguț să începeți noul an cu ceva frumos, mai precis...cu o bijuterie.

Astfel, premiul acestui concurs constă în 3 vouchere de 50% reducere la produsele din gama ”Bijuterii de fantezie și butoni” de pe site-ul LuxuryGifts.ro. Mare atenție atunci când faceți comanda, fiindcă aceste vouchere oferă reducerea de 50% DOAR la produsele din gamele de mai sus.

Regulile sunt simple:

Asta este tot ce aveți de făcut! Concursul începe din acest moment și durează 2 săptămâni, adică până pe 7 ianuarie 2014. Câștigătoarea va fi anunțată în cadrul acestui articol, după 1-2 zile de la încheierea concursului.

Vă urez succes și sărbători fericite alături de cei dragi!

Dacă în ”October in Pictures” spuneam că a început competiția SuperBlog, primul lucru ce vreau să îl menționez în acest articol este că s-a terminat SuperBlog 2013. Teoretic, deadline-ul era pe 2 decembrie, însă nu am vrut să las ultima probă de izbeliște până la 23:59, așa că practic, am ajuns la linia de sosire în ultima zi a lunii noiembrie.

Dat fiind faptul că nu am scris un articol special legat de întregul concurs, ci doar despre Gala de premiere, m-am gândit să aștern câteva gânduri cu privire la cele două luni pline de advertoriale. Au fost 28 de probe pentru care mi-am stors creierii 24/24 (serios, erau unele nopți în care nu puteam dormi cum trebuie din cauză că visam cuvinte-cheie și deadline-uri). A fost greu, obositor, stresant...însă extraordinar. O experiență frumoasă, prin intermediul căreia am aflat că-s destul de creativă (am un talent pe lumea asta, nu-s chiar vai de mine...), mi-am testat rezistența inimii (când mai ai câteva minute la dispoziție pentru a introduce articolul în platformă, simți că îți iese inima din piept de emoție), am descoperit bloguri bune, însă cel mai important...am descoperit oamenii incredibili din spatele blogurilor. SuperBlog a reprezentat o oportunitate de a cunoaște oameni inteligenți și creativi, oameni care pun preț pe prietenie, cu toate că eram adversari...

Mi-aș dori să pot vorbi cu ușurință despre ceea ce înseamnă SuperBlog pentru mine, însă nu reușesc să îmi găsesc cuvintele. Îmi pare rău că s-a terminat... Când eram in mijlocul concursului, abia așteptam să ajung la final, fiindcă nu mai suportam să scriu la comandă, nu mai suportam stresul primirii notelor, simțeam că explodez dacă nu mi se apreciază articolele pentru care am renunțat la multe ore de somn... Nu credeam că îi voi duce dorul atât de repede. Nu credeam că voi întâlni asemenea oameni speciali pe internet... Nu credeam că sunt în stare să scriu un articol câștigător, însă am făcut-o...

Pe parcursul întregului concurs am trecut de la dezamăgire la bucurie atunci când mă așteptam mai puțin, am învățat să fiu mai răbdătoare, să nu scriu atunci când sunt nervoasă, să mă bucur de norocul altuia și să îi apreciez chiar și pe cei care s-au înscris doar pentru premii. Erau la un moment dat niște discuții legate de acest subiect. Mulți au recunoscut că nu s-au înscris pentru socializare, ci pentru câștigurile materiale. Eu nici nu știam prea bine despre ce e vorba, probabil nici de premii nu aveam habar... M-am înscris pentru ca blogul meu să mai crească. Pentru a câștiga vizitatori. Dar nu am știut că voi câștiga și prieteni. SuperBlog te ajută să legi prietenii virtuale, ce se pot transforma cu ușurință într-unele cât se poate de reale. Așa cum o parte dintre noi ne-am cunoscut la Straja. Recunosc, în acel moment mi-am dat seama că timp de două luni am vorbit cu niște oameni, nu cu monitorul. Am văzut SuperBloggerii ce au stat ascunși în spatele cuvintelor. Ăsta este adevăratul premiu. Nu banii, nu un parfum sau o tabletă. La final, toți suntem câștigători. Ne-am câștigat unii pe alții. TU (oricare SuperBlogger ce citește asta acum) ești premiul meu de suflet. Iar acest lucru nu poate fi întrecut de nimic...

Deși am pierdut nopți din viața mea scriind advertoriale, nu regret nimic. Poate dacă mâine s-ar da drumul unei noi ediții, m-aș înscrie fără să mă gândesc de două ori. Da, atât de mult mi-a plăcut. SuperBlog are părțile lui rele (stres, oboseală), însă cele bune le întrec pe alea neplăcute. Organizatorii sunt niște persoane de excepție, au muncit atât de mult, s-au dat peste cap de nenumărate ori pentru a ieși totul ca la carte. Când vorbesc despre ei, parcă îmi e rușine să mă plâng de orele mele nedormite. Sunt 100% sigură că cei ce dau viață competiției SuperBlog au la activ mai multe nopți pierdute decât toți bloggerii la un loc. Dar îmi place că ei fac totul cu pasiune, nefiind nevoie să ne reproșeze nici măcar un sfert din tâmpeniile ce le făceam noi pe grup sau prin articole, sau să ne plătească cu aceeași monedă faptul că unele persoane nu făceau altceva decât să fie nemulțumite constant.

Dar a trecut... Scriu de mai multe ori, pentru că nu-mi vine a crede nici acum. Mă obișnuisem cu atmosfera ce doar SuperBloggerii știau să o facă, cu toate că în ultima vreme..majoritatea se concentrau pe note și comparații, decât să mai deschidă un alt subiect de discuție, așa cum făceam pe la început... Oricum, ideea principală e următoarea: mai bine să fii ținut în priză de către probele ce veneau de 3-4 ori pe săptămână, decât să îți vină cheful de scris o dată pe săptămână, știind că nu ești forțat de împrejurări să îți deschizi blogul... Asta e părerea mea. Acum, de exemplu, am ajuns să lenevesc cât n-am făcut-o în ultimele două luni. Și nu-mi place. Să-mi dea cineva o probă și un deadline, ca să simt că trăiesc! :))

În noiembrie mi-am descoperit un nou talent, acela de a desena. Bineînțeles că a fost prima și ultima dată când mi-a ieșit o girafă, așa că am profitat de ocazie și am trecut numele unora dintre Girafele Creative alături. Spun ”unora”, din cauză că între timp ne-am înmulțit...

Luna trecută am mâncat sarmale la greu. Parcă nu mă mai săturam! La un moment dat devenisem cam răutăcioasă, fiindcă postam poze cu mâncare din plin pe Facebook. Din câte se poate observa, încă sunt... Altfel nu ar urma să vă arăt alte imagini cu bunătățuri.

Pizza party friday night! Nu obișnuiesc să mănânc pizza prea des, dar și când mănânc... Păi să te ții! Da, aceasta din poză am înfulecat-o singurică. Îmi era foame rău, ce vreți?

Am complotat cu alți 14 Moș Crăciunei și am organizat un concurs mare și frumos pentru Crăciun. Încă nu s-a terminat, mai este valabil până pe 15 decembrie, așa că dacă nu v-ați înscris încă, vă recomand să o faceți aici.

Pe 10 noiembrie părinții mei au sărbătorit 23 de ani de căsătorie, iar tata i-a oferit mamei un buchet imens de flori: 23 de crizanteme (florile ei preferate). La rândul ei, mama a pregătit cheesecake...

Am fost la târgul din Mamaia pentru a-mi cumpăra ghetuțe, însă m-am întors acasă cu multe feluri de carne... Așa se întâmplă atunci când pleci la cumpărături cu burta goală!

Și am pus-o pe mama să facă pizza de casă, deoarece când eram mică aproape în fiecare sâmbătă făcea...

Am câștigat un tuș de ochi (noroc că am primit mail și am fost anunțată, fiindcă eu uitasem complet că am participat - cine știe câte premii am ratat din cauză că uit că m-am înscris?!)

Între timp am devenit obsedată de iaurturile cu fructe. Pot să jur că nu am gustat în viața mea mai mult de două lingurițe de iaurt cu fructe, pentru că nu îmi plăcea. Iar acum...nu mă mai pot opri. Nu înțeleg ce se întâmplă...

Cel cu kiwi de la Oikos este demențial. Merge de minune după un covrig de la Petru...

Nu mai țin minte dacă am aflat că am câștigat o tabletă la sfârșitul lui noiembrie sau la începutul lui decembrie, însă eu vă spun atât. La proba care m-a speriat cel mai tare în SuperBlog am primit 100 de puncte. Cu cele 100 de puncte am primit un premiu, constând într-o tabletă! Am crezut că leșin de fericire când am aflat. M-am simțit ușurată fiindcă pentru prima dată cineva a apreciat valoarea unui articol scris de mine. Mulțumesc Zelist! :)

 Până atunci...spuneți-mi! Cum a fost luna noiembrie pentru voi? :)

- Bună ziua! Numele meu este Adina, am 12 ani și sunt Ambasadoarea competiției Dream Car Art Contest. Mă aflu azi în fața voastră pentru a vă vorbi puțin despre acest concurs organizat de Toyota. De când eram micuță, mama mea s-a străduit să mă implice în activități care să îmi dezvolte imaginația și care să mă ajute în a-mi găsi acel lucru care să mă pasioneze și cu care să îmi ocup timpul liber. Știam că nu vrea să fiu un copil care să stea toată ziua la calculator, așa că a încercat, pe cât posibil să îmi arate ce opțiuni am. Fiind o fetiță activă și implicată, am vrut să încerc mai multe lucruri, fiindcă mama îmi spunea că doar așa îmi voi descoperi adevărata pasiune, urmând ca la final să mi-o dezvolt într-un mod creativ și plăcut.

- Și ai lăsat jocurile pe calculator pentru a-i face pe plac mamei tale? întrebă baiețelul din a treia bancă.

- Nu. Așa cum spuneam, mama nu mi-a impus să fac acest lucru. M-a lăsat să-mi aleg activitățile pe care să le fac atunci când vin de la școală, pentru că știa sigur că voi regreta mai târziu dacă nu am un hobby pe care să îl cultiv din timp. Mi-a povestit ca atunci când a fost copil, părinții ei nu au avut posibilitatea de a o înscrie la cursuri de dans sau de pictură, deși i-ar fi plăcut mult să facă aceste lucruri. S-a trezit la 20 de ani că nu știa să facă nimic. Nu avea un talent care să o scoată din anonimat, nu făcea nimic cu pasiune. Și nu s-a simțit bine în situația aia. Majoritatea prietenelor ei cântau la pian, practicau înot sau erau înscrise la facultatea de teatru. Ele avuseseră șansa de a-și descoperi talentele încă de când erau micuțe, iar până la vârsta de 20 de ani își dezvoltaseră aceste aptitudini, în speranța că vor face o carieră din pasiunile lor. De aceea, mama nu vrea ca eu să regret pe viitor, așa cum a făcut ea. La început, vă dați seama că nici eu nu prea am vrut să las joaca pentru a sta în casă și a lua lecții de chitară și desen, însă după ce mi-a spus mama aceste lucruri din copilăria ei, m-a convins că e mai bine să ”sufăr” acum, renunțând la pierdutul vremii pe internet, decât să sufăr mai încolo...știind că am avut ocazia de a-mi aprofunda o anumită pasiune, însă nu am făcut-o din cauză că am preferat să mă joc pe Facebook.

- Până la urmă...ce ai încercat? Ce activități?

- Am început cu gimnastica. Însă după vreo lună, am renunțat. Am văzut că nu e de mine, în momentul în care profesoara noastră ne-a pus pe toate (eram 10 fete în grupă) să facem șpagatul, iar eu am fost singura care nu a putut. Am crezut că mi se rup picioarele, serios vă spun! Mama a înțeles asta, așa că am trecut la următorul lucru. Chitara. Știu să cânt câteva melodii dar atât. Mai mult nu s-a lipit de mine...asa că am sarit de la chitară la înot. Anul acesta se împlinesc 5 ani de când îl practic și nu mă mai satur! Îmi place la nebunie, mă simt ca o sirenă când sunt în bazin. Și deși am ales să mă concentrez pe acest sport, am ținut morțiș să practic în paralel desenul, pentru că era materia mea preferată, alături de limba română. Doamna dirigintă era profesoară de desen și mereu mă lăuda. În fiecare săptămână ne dădea câte o temă specială, iar cele mai frumoase ”opere de artă” le punea la expoziție pe holul de la cancelarie. Desenele mele i-au plăcut de fiecare dată, așa că devenisem o prezență constantă pe peretele școlii, prin ceea ce desenam.

- Și eu știu să desenez frumos! Cel mai mult îmi place să fac flori și oameni! striga încântată Maria, copilul cu ochi albaștri din prima bancă de la fereastră.

- Și eu, și eu! Însă sunt priceput pe parte de mașini și avioane!

- Sunt convinsă de asta, am văzut că ați împodobit clasa cu desenele voastre! Toate sunt reușite! Sunteți foarte talentați! Tocmai de-asta am vorbit puțin despre importanța cultivării hobby-urilor! Vreau să vă invit să participați cu toții la concursul de desen Toyota! Pe lângă faptul că vă pune creativitatea la încercare, puteți câștiga o grămadă de premii! M-au trimis pe mine să vorbesc cu voi, deoarece de anul trecut sunt Ambasadoarea competiției Dream Car Art Contest! Am participat de două ori până acum. Prima dată am câștigat medalia de argint, iar anul trecut am primit medalia de bronz! Deoarece s-au simțit mândri că am reușit să câștig la fiecare participare un loc mulțumitor, cei de la Toyota m-au desemnat Ambasadoarea competiției! Voi participa și anul ăsta, vă pot arăta chiar și desenul cu care mă voi înscrie, dacă vreți!

- Da, vrem!!! țipară toți copiii în cor.

- Bine, haideți că vă arăt.

- Eu nu prea înțeleg ce reprezintă! E un aspirator?

- E un ventilator spațial?

- Sunteți amuzanți! Este mașina visurilor! Așa m-am gândit eu că o să arate mașina condusă de oamenii din viitor! O să putem zbura cu ea printre stele, vom ajunge în alte galaxii...dar o vom putea folosi și pe Pământ! Mașina viitorului va funcționa atât pe apă, pe uscat...cât și în aer! Se va ridica cu ajutorul a trei ventilatoare cu super-puteri, așa că va fi un fel de avion personal, ce se poate transforma în mașină sau chiar barcă!

- Interesant! Și zici că participi la concurs cu desenul ăsta?

- Da! Voi ce ziceți? Aș putea câștiga locul I cu el?

- Nu! Fiindcă locul I mi l-am rezervat eu!

- Cum așa?

- Păi vreau să mă înscriu și eu în competiția Toyota!

- Întâi trebuie să ceri acordul părinților, fiindcă este ceva serios! Cu toate că ne jucăm cu creioane colorate, dacă vei câștiga, va trebui să fii însoțit de mami sau tati!

- Nu e asta o problemă! Părinții mei știu că mă pricep la desen, așa că vor fi bucuroși că vreau să mă implic într-un concurs creativ!

- Nu mai este nimeni doritor sa se înscrie? Eu din câte văd, la ce desene ies din mâinile voastre, ar trebui să participați cu toții! Gândiți-vă că trebuie doar să fiți creativi și să vă imaginați mașina visurilor! Nu trebuie să fie un desen făcut la perfecție ca să aveți șanse de câștig! Și...apropo de câștiguri! Nu v-am zis ce anume primiți în caz de juriul este încântat de talentul vostru!

- Dulciuri?

- Mașinuțe Toyota în miniatură? întrebau zâmbind băieții...

- Nu! Premiile constau în tablete, telefoane mobile sau seturi de pictură în tempera!

- Wow!!! Super premii! Mă înscriu și eu!

- Și eu vreau!

- Am înțeles... Vreți toți să vă înscrieți! Foarte bine! Însă surpriza abia acum vine! Premiul cel mai mare și mai frumos constă într-o călătorie în Japonia!

- Vorbești serios?! Dar Japonia e așa departe! Cum să mă lase părinții să plec singur până acolo?!

- Văd că te-ai entuziasmat prea tare și nu ai auzit tot ce v-am zis! Repet: în primul rând, înscrierea în acest concurs se face doar cu acordul părinților! Fiindcă sunteți înscriși de ei în competiție, nu vă înscrieți singuri! De asemenea, dacă veți câștiga acea excursie, veți fi însoțit de unul dinre părinți în Japonia! Acum ai înțeles că nu pleci de capul tău printre străini?

- Da, am înțeles! Dar vor participa doar copii români la concursul ăsta?

- Nu... La fiecare ediție participă copii din peste 70 de state!

- Pe bune? Păi și de exemplu, eu cum voi face față rivalilor mei? Dacă unul desenează mai bine decât mine?

- Nu trebuie să gândești așa! Fiecare desenează frumos în felul său, iar voi trebuie să aveți încredere! Sunteți potențiali câștigători! Trebuie să vă puneți tot talentul la desen într-o singură foaie și să fiți optimiști! Motto-ul fiecăruia ar trebui să fie ”Voi desena atât de frumos, încât voi câștiga!”. Dacă vă puneți sufletul în mașina visurilor și dacă desenați cu pasiune...mai mult ca sigur nu plecați cu mâna goală din concursul Toyota! Eu așa am gândit când am participat! M-am străduit să dau tot ce e mai bun din mine și iată că m-am situat pe podium de două ori! Mi-am făcut chiar și prieteni... Am avut doar de câștigat!

- Văd că mai ai niște desene la tine! Ale cui sunt?

- Sunt desenele câștigătoare din anii trecuți! Le-am adus ca să vă orientați și să vedeți cam ce se cere de la voi! Pasiune în desen, atâta tot!

- Toate sunt frumoase! Însă cred că eu aș putea desena mult mai frumos de atât!

- Așa te vreau!

- Ba nu! Eu îți voi fura locul I de sub nas, vei vedea!

- Liniștiți-vă! La urma urmei, cu toții suntem câștigători după o așa experiență frumoasă! Tot ce mai aveți de făcut este să cereți acordul părinților și să vă înscrieți! Bineînțeles, vă puteți apuca de desenat, apoi!

- Super!!! Abia aștept să ajung acasă să le spun de concurs!

- Și noi la fel!!!

- Foarte frumos! Mă bucură entuziasmul vostru! Ne revedem cât de curând! Voi reveni la ora voastră de desen, pentru a vedea stadiul mașinuțelor voastre! Mă mai primiți?

- Normal că te primim! Ești drăguță și talentată! Îți mulțumim că ne-ai spus despre competiția Toyota! Poate ajungem vedete internaționale datorită pasiunii noastre pentru desen!

- Mulțumesc și eu! Înainte de toate, acesta este misiunea mea. Să vă fac cunoscut Dream Car Art Contest și să vă ofer șansa de vă face talentul cunoscut peste mări și țări! Să aveți spor și inspirație!

- Mulțumim, Adina!

Articol scris pentru SuperBlog 2013.

S-a terminat Giveaway-ul de Crăciun...iar câștigătoarea premiului Tulips and Sparkles este Alexandra Ileana Cerbanic! Felicitări! Draga mea, ai la dispoziție 24 de ore pentru a mă contacta și a-ți revendica premiul! În caz contrar, voi alege alta câștigătoare! :)

Dragi cititoare...

În prag de sărbători, 15 Moș Crăciuni s-au gândit să facă lumea mai bună și să organizeze un Super Christmas Giveaway! Astfel, ne-am organizat și reorganizat, încât am căzut de comun acord să punem sub brăduții voștri un total de 15 premii!

Vom avea, deci, 15 câștigătoare! Unul dintre sponsorii acestui minunat giveaway este reprezentat de firma Golden Rose, căreia țin să îi mulțumesc din suflet pentru sprijinul acordat! Ceilalți 14 sponsori suntem noi...14 bloggerițe frumoase, talentate și modeste, care ne zbatem de câteva săptămâni pentru a vă face 15 bucurii! Fiecare dintre noi oferă câte un premiu norocos!

Acest concurs se va desfășura pe blogurile celor 14 bloggerițe organizatoare, în perioada 20 noiembrie - 15 decembrie, deci veți avea suficient timp să dați de veste pe tot Facebook-ul de Moș Crăcunițele vesele care fac surprize cititoarelor cuminți! Vă puteți înscrie pe oricare din cele 14 bloguri!

Câștigătoarele vor fi alese prin RANDOM și vor fi afișate după terminarea concursului în acest formular, precum și pe paginile de Facebook ale blogurilor!

REGULILE GIVEAWAY-ULUI:

Mult succes, dragelor!

”Dragostea, sub toate formele ei, este drumul unic care duce spre puritatea morală.”

Pierre Lescot

Pură este apa rece și învolburată... Precum și cea limpede ca cristalul...

”We must be pure. I do not speak merely of the purity of the senses.

We must observe great purity in our will, in our intentions, in all our actions.”

Saint Peter Julian Eymard

Pentru voi ce înseamnă ideea de puritate?

Articol scris pentru SuperBlog 2013.

Mă visez adesea în casa în care m-am născut și am copilărit în primele luni. Îmi amintesc și acum ziua în care am fost adusă la viață... Surorile și frații mei mai mari așteptau nerăbdători sosirea mea pe lume, alături de mama și tata. Ni se spune familia Toyota. De mulți ani suntem cunoscuți ca fiind una dintre cele mai bune firme de pe piața auto.

Părinții mei și-au dorit dintotdeauna să fim o familie-exemplu. Toate rudele mele au fost formate astfel încât să atragă laude și să inspire măiestrie și siguranță. Deși au numeroși copii, ai mei au încercat să ne ofere tuturor o educație aleasă, să ne pregătească pentru a face față drumurilor anevoioase ale vieții. De mică am știut că nu voi petrece mult timp alături de familia mea, fiindcă urma să ajung într-o altă familie... Una de oameni pasionați, darnici și iubitori, care ar fi fost în stare să facă orice pentru a mă putea primi în căminul lor.

Ca să fiu pregătită pentru asta, mama și tata au avut grijă să mă facă frumoasă cu un scop precis: acela de a atrage privirile pe oriunde mă duc (spuneau că în ziua de azi contează foarte mult înfățișarea), pentru a duce tradiția mai departe, pentru a-i face mândri că sunt fiica lor. Bineînțeles, ca orice părinte grijuliu, m-au echipat atât cu senzori de parcare, cât și cu Simple Intelligent Parking Assist și o cameră video marșarier. Eu le-am spus că nu este nevoie, că promit să fiu atentă, însă ei au insistat...pe motivul că ”degeaba ești atentă, când altcineva poate să te rănească din greșeală...”. Înțeleg totuși, că este spre binele meu.

Pentru situațiile mai periculoase, au garantat că noua mea familie va fi în siguranță, dotându-mă cu nouă airbag-uri - suficienți pentru toată lumea care poftește în mașină. Datoria mea este, până la urmă, să pot proteja pe oricine circulă cu mine pe șosea, așa că decizia alor mei a fost isteață!

Ceea ce mereu m-a amuzat este că mama spunea că sunt mașina cu cei mai frumoși ochi care a avut-o până acum! Mă simt mândră dar totodată sunt conștientă că farurile mele cu halogen multireflector pot fermeca pe oricine!

E timpul să vă vorbesc acum și despre familia care m-a adoptat. Sunt niște oameni foarte drăguți, care mă respectă și care încearcă, pe cât posibil, să nu îmi murdărească interiorul. Dar chiar dacă se întâmplă, nu am cum să mă supăr pe ei! Îi apreciez foarte mult și aș fi în stare să-mi dau viața pentru a-i proteja indiferent de întâmplările prin care trecem! Cred că din toată familia, tata mă iubește cel mai mult. Văd asta prin faptul că mereu îmi spune: ”frumoasa lui tata, astăzi te scot la plimbare în oraș!”. Iar eu sunt foarte fericită atunci când știu că îl fac pe el fericit.

Mă bucur enorm când mă gândesc că familia mea adevărată a avut grijă să mă facă perfectă pentru familia din care fac parte acum. Întotdeauna am știut că fiind atrăgătoare și sigură pe mine, pot ajunge unde vreau. Și așa s-a întâmplat. Sunt norocoasă că fac parte din două familii minunate și că v-am putut povesti o mică parte din viața mea...

Eu sunt noua Corolla! Toyota Corolla! (fie vorba între noi, bine că taică-miu adoptiv mi-a lăsat numele așa, fără să îmi dea vreo poreclă... căci ar fi fost foaaarte ciudată treaba asta). Dacă vreți să aveți și voi în curte un exemplar ca mine, puteți să îmi găsiți frații și surorile la diverse show-room-uri și chiar să faceți test drive-uri, pentru a vă convinge singuri că nu suntem de lepădat!

Până atunci, ne vedem în trafic! (dacă mă observați, să îmi dați un claxon sau să îmi faceți cu ochiul! Îmi place la nebunie când mă întâlnesc cu persoane care îmi apreciază valoarea și ma admiră).

Articol scris pentru SuperBlog 2013.