Tulips and Sparkles

Deși am rămas în urmă cu lepșele (am primit două și sper să le fac curând) plus încă o tonă de idei pentru care nu îmi găsesc cuvintele, se pare că aleg să fac ceva total neprevăzut. Un TAG. Mi s-a părut drăguț și nici nu aveam chef să îmi pun creierul prea mult la contribuție, dar cu ocazia asta ne cunoaștem mai bine. E cam lunguț, drept pentru care nu prea îmi vine să oblig pe cineva să-l preia, așa că...cine dorește, îl poate face. Să începem!

1. Cu ce ești îmbrăcat/ă?

Pantaloni scurți negri, tricou alb.

2. Ai fost vreodată îndrăgostit/ă?

Da, am fost. Tuturor ni se întâmplă asta la un moment dat.

3. Ai trecut vreodată printr-o despărțire îngrozitoare?

Acum aș spune că nu. Dar atunci când ieși dintr-o relație, ți se pare despărțirea groaznică. Toate despărțirile par așa, dar apoi uiți de sentimentul ăsta urât.

4. Ce înălțime ai?

Nu știu cu exactitate. Între 1.65 și 1.67, cred.

5. Câte kilograme ai?

Am 50 kg.

6. Tatuaje?

Nu. Dar mi-ar plăcea unul micuț.

7. Piercing-uri?

Nu. Mi-aș face încă o gaură în ureche, arată mișto doi cercei unul lângă altul, dar îmi este prea frică de durere, așa că presupun că voi rămâne la stadiul de un cercel / ureche.

8. Serialul preferat?

Îmi pare rău, nu mă pot rezuma la unul singur, așa că voi înșira: The Vampire Diaries, The Originals, Devious Maids, Grey's anatomy, The mentalist, The walking dead, Sherlock, Modern family, Suits, Hart of Dixie, Pretty little liars.

9. Formația preferată?

Avicii.

10. Ceva ce îți lipsește?

Somnul...

11. Cântecul preferat?

Momentan... Ed Thomas - Hurt.

12. Câți ani ai?

22 și câteva luni.

13. Ce zodie ești?

Leu. Deși e ciudat, sunt foarte mândră de zodia mea, fiindcă e cea mai tare dintre toate. Și pentru că în general...leii sunt foarte mândri de tot ce are legătură cu ei...

14. Calitatea pe care o cauți la un băiat?

Hmm... Să știe să iubească cu adevărat. Am senzația că a devenit o raritate această ”calitate” ce ar fi trebuit să fie o chestie absolut normală și logică, nu ceva pe cale de dispariție.

15. Citatul preferat?

Once you learn how to be happy, you won't tolerate being around people who make you feel anything less. 

16. Actorul preferat?

Am doi. Ian Somerhalder și Gerard Butler, evident!!!

17. Culoarea preferată?

Sincer, nu pot spune că rozul este culoarea mea preferată. A fost, dar acum i-a luat locul turquoise-ul.

18. Muzica o asculți cu volumul la maxim sau în surdină?

La maxim aproape întotdeauna. Depinde de momentul zilei și dacă doarme cineva în casă...

19. Unde te duci când ești trist/ă?

Nicăieri. Unde să mă duc? Stau acasă, că n-am chef de vorbă atunci când sunt într-o dispoziție proastă.

20. Cât durează să faci duș?

Cam 15 minute, dacă mă grăbesc.

21. Cât îți ia să te pregătești dimineața?

Jumătate de oră...pe puțin.

22. Ai fost vreodată implicat/ă într-o bătaie?

Nu, că nu-s sălbatică. Și nu e frumos ca o fată să facă așa ceva...

23. Motivul pentru care ai un blog?

Am blog pentru că îmi place să scriu...

24. Ce temeri ai?

În primul rând, îmi e frică de întuneric. În al doilea rând...de gândaci...

25. Ce te-a făcut să plângi ultima dată?

Articolul scris de mine - Jurnalul unui tată cu Alzheimer.

26. Ultima dată când i-ai spus cuiva ”Te iubesc”?

Nu îmi amintesc... Acum mult timp, oricum.

27. Ce semnificație are numele blogului tău?

Eh, sunt două lucruri care îmi plac - lalelele și luminițele colorate. Dar acum nu-mi mai place numele blogului, sinceră să fiu.

28. Ultima carte citită?

Cartea unui profesor. Din ea am dat examen.

29. Cartea pe care o citești acum?

Cartea altui profesor, desigur. Ce mă enervează examenele astea...

30. Ultima persoană cu care ai vorbit?

O prietenă.

31. Ce relație este între tine și ultima persoană căreia i-ai dat mesaj?

O relație de prietenie, desigur...

32. Mâncarea preferată?

Am mai multe. Paste, cartofi prăjiți, musaca, supă cremă de legumă, salată orientală...

33. Ce vrei să vizitezi?

Americaaa!!! Toată!

34. Ultimul loc vizitat?

Straja!

35. Ești îndrăgostit/ă?

:)) Nu.

36. Ultima dată când ai fost sărutat/ă?

Nu spun. Asta parcă e o întrebare tipică acelor chestionare de pe Hi5...

37. Ultima dată când ai fost insultată?

Zilele trecute m-am insultat singură, din cauza examenului ce a trecut... :))

38. Ciocolată sau vanilie?

Ciocolată, CLAR.

39. Accesoriul preferat?

Nu pot pleca de acasă dacă nu îmi pun unul dintre inelele mele...

40. Ce melodie ai cântat ultima dată?

Vai... Blue - Breathe easy. S-a întâmplat vineri, înainte de examen. Dădusem muzica la maxim, stăteam în picioare și mă plimbam prin toată camera ținând în mână cursul (cică îl citeam) și cântam (țipam mai ceva ca la un concert), încercând să mă calmez, fiindcă eram super speriată de examenul respectiv.

Atât. Tag-ul l-am scurtat. Avea 50 de întrebări dar unele erau chiar tâmpite, așa că le-am dat deoparte. Nu mă mai lungesc, fiindcă mă dor ochii... Repet, cine vrea să răspundă acestor (sau doar la unele) întrebări, o poate face în secțiunea de comentarii sau pe blogul deținut de fiecare... Poate precizați și sursa, cu ocazia asta. :)

De când cu accidentul aviatic de săptămâna trecută, parcă s-a schimbat ceva în mine. Nu știu de ce, nici nu am încercat să despic firul în patru pentru a afla. Am crezut că este ceva de moment, un mini-șoc, un fel de ieșire la suprafață a compasiunii și a lacrimilor strânse de-a lungul timpului, cărora nu le-am permis ieșirea la suprafață. Am crezut că o să-mi treacă repede dar nu se întâmplă asta. Parcă această nenorocire a fost momentul care a declanșat răscolirea tuturor sentimentele gri reprimate în mine. Și nici nu vreau să par o sfântă căreia îi vine să plângă pentru toate știrile de la ora 5. Pur și simplu, consider că până atunci eram bine. Și acum sunt bine, numai că...sensibilitatea mi s-a accentuat.

Parcă exagerez. Trec de la o stare la alta. Cred că și vremea asta extrem de urâtă are rolul ei în comportamentul meu. Mă refugiez în cursuri, în blog. Poate reușesc să trec de faza asta care mă bulversează. Parcă pe alocuri devin și romantică. Probabil e din cauză că vine Valentine's Day. Oribilă sărbătoare. Deși îmi place să văd oameni fericiți și iubiți, mă enervează explozia asta de dulcegărie ce are loc în luna februarie. Pe unde îți arunci privirea, vezi numai inimioare roz, roșii și alte tâmpenii siropoase. Nu sunt invidioasă, nici pomeneală. Nu am de ce sa invidiez niște persoane care probabil aleg să își arate sentimentele doar pe 14 februarie. Și de când mă știu, nu am suportat inimioarele de pluș. Băi, mă disperă! Fiecărui fost iubit i-am spus în mod clar că dacă ne prinde această sărbătoare împreună, să nu îmi vină cu vreo inimioară de pluș, că ne certăm. Până la urmă, gestul contează, știu. Dar dacă vrei să mă dai pe spate, ia-mi ALTCEVA. Ia-mi o floare, o măslină. Dar nu o inimioară.

Revenind. După cum spuneam, da, devin puțin romantică. Ceea ce nu mi se întâmplă prea des. Adică nu-s genul ăla de fată care visează la momentul când mă voi ține de mână cu tine și vom privi răsăritul, iar pe fundal se aude Celine Dion. Nu. Devin romantică în alt sens. Pe care nu știu să îl explic. Și nici nu voi încerca.

Și dacă tot a venit vorba de faptul că trec de la o stare la alta, vreau să spun că sunt foarte fericită. În ultimele zile...multă lume m-a întrebat de sănătate. Adică au fost acolo să mă întrebe dacă-s bine, dacă am nevoie de ceva, dacă pot fi ajutată cu ceva. Desigur, toate acestea au pornit de la articolul sensibil de zilele trecute. Și mi-a picat bine. M-am simțit mai bine știind că am atâția oameni alături. Și care sunt dispuși să îmi ofere un umăr pentru a plânge sau o încurajare, exact atunci când am nevoie.

Și am primit și laude. Apoi m-am simțit și mai bine. Complimente referitor la felul în care scriu pe blog. Chiar dacă pentru unii aceste lucruri nu par cine știe ce, pentru mine contează. Foarte mult, chiar. Mă fac să merg mai departe, să mă ambiționez și să scriu din ce în ce mai bine.

Și chiar dacă sunt mai sensibilă de la o vreme, nu cred că e un lucru rău. Probabil că în curând îmi va trece acest exces de emoție. De fapt, cu siguranță se va întâmpla așa. Dar până atunci vreau să mulțumesc tuturor celor care și-au rupt din timpul lor pentru a mă întreba ce fac, pentru a-mi spune o vorbă frumoasă, pentru a mă îmbărbăta. Mulțumesc pentru aprecieri și pentru toate gândurile bune. Mulțumesc pentru prietenia voastră. Mulțumesc pentru tot. De când am blog, viața mea s-a schimbat în bine. Și simt asta prin toți porii...

Articolul ăsta e vraiște, știu. Am vorbit despre multe și despre nimic. Deși am spus că mă voi strădui să scriu din ce în ce mai bine, iată că nu pot face asta din prima. Simțeam nevoia de a vorbi cu cineva, chiar și așa...printre cursuri și coduri roșii. Chiar dacă e ora 1. Gândurile astea cred că îmi ocupau mintea și trebuia să scap de ele, pentru a putea învăța în continuare pentru examen. Acum îmi vine să șterg tot ce am scris. Nu se leagă nimic, am aruncat cuvintele la întâmplare aici. Dar nu voi șterge. Măcar de dragul timpului pierdut scriind, nu învățând. Și de dragul mulțumirilor de mai sus...