E inechitabil, zău!
Îi spuneam mamei că începând cu 1 ianuarie voi intra în depresie din cauză că sărbătorile de iarnă au prostul obicei de a trece mult prea repede!
E inechitabil să facem pregătiri încă de la începutul lui decembrie, să alergăm după cadouri, ornamente și mâncăruri, să ne dăm casele cu susul în jos, cu scopul de a șterge și ultimul firicel de praf...doar pentru trei zile de stat. Fiindcă asta reprezintă Crăciunul. Îți faci toate treburile, te obosești bine, în speranța că îți vor ajunge trei zile de leneveală alături de familie. Mi se pare nedrept ca cea mai frumoasă perioadă a anului să dureze atât de puțin! E strigător la cer!
Revelionul nu reprezintă mare lucru pentru mine, decât că...avem parte de un nou început. Crăciunul, însă...este minunat. Atât, trei zile cât ține el. Deși a trecut, cu toate că nu am apucat să mă satur de el, luminițele din camera mea și bradul din sufragerie încă îl mai omagiază. De fapt...vorbesc prostii! Singurul lor scop este de a amâna depresia mea. Ha! Să vedeți ce lacrimi amare vor curge atunci când va veni momentul să dau jos toate decorațiunile... Glumesc, desigur. Nu plâng eu pentru atâta lucru. Sau...da? :)
