Nu sunt bună de măritat!

Saturday, December 14, 2013 34 Comments A+ a-


Nu mă consider o bună bucătăreasă. Gătesc rar și prost. Cel puțin...așa consider eu. Clătitele îmi ies ori prea groase, ori făcute praf (nu știu să le arunc, nici măcar să le întorc ajutându-mă de o paletă, ceva), cărnița ajunge ori prea crocantă (îți rupi dințișorii în ea, serios!), ori crudă...iar pastele sunt bune pe moment, până ce trec câteva ore și realizezi că te-ai stricat la burtă.

Cred că prima tentativă eșuată a fost acum mulți ani, când eram încă elevă...și m-am gândit să îmi ajut bunica să facă tocăniță. Nu mai țin minte exact cât am făcut eu, cât a făcut ea, însă știu sigur că era super gustoasă mâncarea. Până mi s-a părut că îi mai trebuie puțină sare, așa că am devenit deodată foarte generoasă, punând sare...multă! Și când spun că am pus multă, înseamnă că tocana s-a făcut ocnă! Săracul taică-miu a fost nevoit să mănânce ”cu poftă” din felul gătit de fiică-sa, că deh... Să nu se supere bucătăreasa!

Între timp m-am specializat în paste. Carbonara sau cu somon și pătrunjel (astea din urmă chiar sunt extraordinare), îmi e mai mare dragul să stau în bucătărie. Problema este că îmi ia cinci ore să mă mobilizez, plus alte cinci să prepar. Nu știu de ce, dar îmi trece foamea de trei ori până termin de gătit. Îmi place să așez toate ingredientele în farfurioare, castronele... Să tai ce e de tăiat, să pun apa la fiert... Să prăjesc ce e de prăjit, apoi mă apuc de mâncarea propriu-zisă. Nu pot face mai multe lucruri în același timp (să amestec colo, să toc aia, să spăl vasele), așa că le iau pe rând, până mă apucă miezul nopții printre cratițe.

Ultima dată când am făcut clătite, m-am fript cu ulei. De ce? Păi...pentru că atunci când faci clătite, trebuie să faci mai multe lucruri deodată. Unge tigaia cu ulei, amestecă în castron, ia cu polonicul, cu o mână ține tigaia încinsă, cu cealaltă toarnă, apoi ai grijă să distribui compoziția uniform în tigaie. E prea "grele" pentru mine! Și cum să nu te opărești în cazul ăsta? Cum? :)

Cred că singurele chestii care într-adevăr mi-au ieșit au fost niște brioșe cu lămâie. Care la început nu se voiau a fi cu lămâie, dar au ajuns să conțină lămâie. Nu știu de unde și până unde, așa s-a întâmplat! Cred că m-a bulversat rețeta (luată de pe Google) pe parcurs, așa că am decis să improvizez. Am băgat la unt, zahăr și coajă de lămâie, până n-am mai putut. Și uite că au ieșit mișto! Ah, da! Le-am făcut singură cap-coadă! Și nimeni nu a mai luat cu asalt toaleta, ceea ce e foarte bine!

Probabil că ați văzut (sau nu) că am postat o rețetă (sau două) pe la începutul blogului. Da... Făcusem bastonașe de mozzarella prăjite. Ar fi trebuit să îmi iasă, fiindcă am respectat ”cerințele tehnice”, însă nu a fost așa... Deși m-am lăudat la toată lumea, recunosc că am mințit. A ieșit un dezastru! Nu știu cum mama naibii, însă mozzarella care era îmbrăcată în făină și pesmet, s-a evaporat complet după ce am scos-o din tigaie! Adică am rămas cu niște bastonașe goale, oameni buni! Efectiv am rămas doar cu hăinuța mozzarellei! Încă este un mister pentru mine ce s-a întâmplat... :)

Și ca să vă lămuresc încă o dată că eu chiar nu pot fi multifuncțională, mi-am adus aminte de o întâmplare de când eram în liceu. Într-o seară m-am gândit să o fac pe bucătăreasa. Așa că am pus niște cartofi la prăjit, iar la cuptor cred că băgasem pateuri cu brânză (congelate, evident!). Ca prin minune, voind să scot cartofii gata făcuți, neîndemânatica de mine era să scape tigaia cu ulei pe jos, nu mai țin minte exact cum a fost faza! Cert e că o parte din ulei a ajuns pe perete și o parte în cuptor. Iar cuptorul era pornit, nu uitați! Așa că o flacără anormală a răsărit sub pateurile mele cu brânză. Vă dați seama că m-am panicat, nu mai știam ce să fac! Capul nu mă ducea să opresc focul, să îl chem pe tata, să încep să zbier... Nu, domnule! Hai să mă apuc să suflu, ca să sting focul! Pe bune?!!! Ce era în capul meu, oare? Cred că nimic!

Până la urmă m-am pus pe plâns, l-am chemat pe tata (pe ascuns, că îmi era frică de reacția mamei), iar eu dădeam ture până în dormitorul părinților și înapoi, ca să am grijă să nu îi vină vreo idee maică-mii, în sensul de a ateriza în bucătărie, în mijlocul războiului uleios. Bineînțeles că într-un final a aflat și mama ce s-a întâmplat (a venit în bucătărie, nu știu cum și de ce, însă am senzația că mamele au un al șaselea simț, că prea se întâmplă să vină la momentul nepotrivit într-un anume loc), iar eu îi dădeam mai cu lacrimi de crocodil, mai cu lacrimi adevărate, ca să nu mă certe. Am avut noroc, zic eu, fiindcă a reacționat destul de bine, cred că o luasem prea tare cu bocitul, de n-a mai realizat dezastrul făcut de subsemnata...

Da, articolul ăsta a luat-o pe arătură. Am vrut să scriu o rețetă (ușoară, care mi-a ieșit - cu ajutorul bunicii mele), însă am ajuns să scriu despre experiențele mele eșuate. Oricum, nu scăpați! Nu degeaba făcui poze la mâncare, așa că într-o postare viitoare vă voi arăta minunea!

Până atunci...spuneți-mi! Voi aveți amintiri de acest gen în bucătărie?

34 comentarii

Write comentarii
Saturday, December 14, 2013 delete

Ahahaaaa .. Cam asa sunt si eu in bucatarie...nu e bai,se invata..eu incet(fff incet incep sa invat)
Am patit-o si noi cu uleiul(al meu iubitel e inculpatul aici)...a luat foc perdelele..ti-am povestit,parca ;)))

Reply
avatar
Pishky
AUTHOR
Saturday, December 14, 2013 delete

mamăăă.. ce reclamă proastă îți faci :))

Reply
avatar
Natural
AUTHOR
Saturday, December 14, 2013 delete

Pai vezi de ce-am zis eu sa lasi pinguinii facuti de tine pe un platou separat? :) Hai ca pinguini stii sa faci, poti incerca si-un CLOMPI :))

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Saturday, December 14, 2013 delete

Da, parca mi-ai povestit... :)) Astept si eu momentul in care voi invata..desi e posibil sa fie intr-o viata viitoare! :))

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Saturday, December 14, 2013 delete

Nu-i asa? :)) Macar sa stie viitorul sot ce are la usa.. Inainte sa ma ceara de nevasta, ii dau articolul sa il citeasca. Daca nu se razgandeste, e de bine! :))

Reply
avatar
Saturday, December 14, 2013 delete

Au luat foc perdele :))...scuzeeee dar imi revin amintirile si ma apuca rasul

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Saturday, December 14, 2013 delete

Chiar ma gandeam intr-o zi... Cum ar fi sa fac CLOMPI? Uite, chiar o sa incerc si revin cu poze si impresii! :)

Reply
avatar
Vienela
AUTHOR
Saturday, December 14, 2013 delete

Am o prietena care si acum isi aminteste cat de darnice eram eu si sora mea cu 30 de ani in urma. Cand eram singure acasa, obisnuiam sa invitam copiii din bloc la o portie de cartofi prajiti (singurul fel de mancare pe care stiam sa il facem). Exista intotdeauna o singura problema: cat timp cartofii sfaraiau in tigaie, noi ne luam cu vorbe si povesti. De cate ori treceam pe langa tigaia, puneam sare pe cartofi. La fel proceda si sora mea, uitand ca au mai fost sarati de cateva ori. La final aratau foarte bine, insa nu puteau fi mancati. :)

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Saturday, December 14, 2013 delete

Vai de mine! :)) Ati stricat bunatate de cartofi, mi se rupe sufletul! Mai ales la foamea ce o simt acum... :))

Reply
avatar
Sonia
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Perseverența este mama reușitei. :) Deci nu te lăsa învinsă de micile accidente din bucătărie. Am trecut și eu prin faze asemănătoare celor descrise de tine. Nici acum nu sunt scutită, deși se presupune că sunt o gospodină desăvârșită. :)

Reply
avatar
Alice
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

:-)) ma amuza ceea ce ai scris si te apreciez. Trebuie sa fii un om mare ca sa iti recunosti minusurile. Te pup :*

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Daca ar sta omenirea in mancarea facuta de mine...ar muri de foame pana la urma! :)))

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Multumesc! Da, mi-a trebuit tupeu ca sa imi fac o asa reclama negativa :)))

Te pup si eu! :*

Reply
avatar
Costi
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Ai timp pana la anul pe vremea asta sa te perfectionezi, nu de alta da nu e frumos! :)
Dupa care revii cu un alt articol la care ataseszi urmatoare poza: http://i.imgur.com/5BywbsJ.jpg
Spor la facut bunataturi! :)

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

:))))) Multumesc pentru incurajari! :D

Reply
avatar
claudia_mami
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

te admir pentru sinceritatea cu care ai scris acest articol si te felicit ca ai avut curajul sa recunosti ,nimenii nu este super talentat totii mai dam gres o data de doaua ori sau pana cand ce vrem sa facem va esi asa cum trebuie ,toate se invata ..pop

Reply
avatar
Lamiita
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Succesul unei casnicii nu sta in talentul bucataresei asa ca nu te necaji

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Hehe, pana la casnicie mai e! :)) Oricum, nu imi fac probleme... Viitorul sot sa ma duca la restaurant, daca nu ii convine mancarea mea :))

Reply
avatar
Radu Thor
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Pot da lecţii pentru pregătirea de măritiş!! :)

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Dar eu nu ma pregatesc de maritis, inca! :))))))

Reply
avatar
Radu Thor
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Păi, clătite nu, ciorbă nu, friptură nu presupun că nici de făcut curăţenie în casă...
Ai multe de învăţat! :)

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Aaaah aici nu ai nimerit! Curatenie fac de cand eram in generala! Chiar si in ziua de azi fac totul in casa...cap-coada. :)

Reply
avatar
nicu despa
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Din greseli mici inveti sa faci lucruri mari.
Barbatul care te iubeste va fi cel mai bun bucatar.
Incearca sa faci spalate, daca clatite nu au iesit

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Eu asa sper...sa gasesc un barbat care sa gateasca mai bine decat mine, nu sa stea in baza mea, fiindca am muri de foame amandoi! :))

Multumesc ca ai trecut pe la mine, draga Nicu! :)

Reply
avatar
Mihaela Bolea
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Ultima ispravă povestită m-a ţinut într-un râs zdravăn de vreo 5 minute, mi-am şi imaginat acel moment, dar nu vreau să mă gândesc ce a fost acolo. Bine că eşti bine, ca idee de bază! ♥
Ai tot timpul să experimentezi şi în bucătărie, important este să încerci, să-ţi dai silinţa şi să iei în considerare toţi factorii de risc ai unei reţete :-D

Reply
avatar
Radu
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Cum spui tu, dar cănd mai treci pe la mine aruncă o scurtă privire pe profil! :)

Mă refeream că te pot învăţa rapid să faci două, trei mâncăruri simple gen musaca, sarmale sau ciorbă de burtă! :)

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Sunday, December 15, 2013 delete

Si eu rad acum, cand ma gandesc la acea intamplare :)) Insa pe moment, te sperii rau de tot :))

Reply
avatar
Monday, December 23, 2013 delete

Eu sincer am impresia ca dintotdeauna stiu sa gatesc, -- sunt si modesta asa :)), dar serios..si asta am invatat-o din nevoie si pe o parte a fost bine. Insa toata povestea ta nnu face decat sa-mi aduc aminte de o prietena buna care nici cartofi prajiti nu reusea sa faca..."si vine intr-o zi la mine si imi spune--Bianka azi am facut supa!. Bucuroasa ma uit la ea si o intreb cum? Am pus 1 l de apa la fiert si un plic de supa! :)))) --- am fost pe jos, intradevar e dificil sa faci banala supa :))

Reply
avatar
Pinky Rainbow
AUTHOR
Monday, December 23, 2013 delete

Vaiii eu nu sunt nici chiar ca prietena ta! De fapt, stai! Nici macar supa normala n-am facut vreodata.... Supa la plic, da! :))

Reply
avatar