Tulips and Sparkles

Da. Și eu o știu. Și tu o știi. Toată lumea știe! O dată pe lună...femeile devin turbate. Din toate punctele de vedere. Și pentru că sunt bună la suflet și pot salva mulți bărbați de la omor, am dorit să scriu acest articol, argumentând stările prin care trece o femeie atunci când suferă de sindromul premenstrual. Prescurtat...e PMS. Astfel, toți băieții vor fi avertizați cu privire la ceea ce se întâmplă, ca să știe din timp că orice ar face, nimic nu va fi bine.

Nu vă așteptați la sfaturi stupide venite ca răspuns la întrebările de genul ”cum pot să mulțumesc o femeie care trece de la o stare la alta”, fiindcă nu o să primiți așa ceva. Nu că nu aș vrea să vă spun... Ci pentru că NU PUTEȚI MULȚUMI o femeie ce se află în zilele alea mai sensibile! Totuși, un mic sfat aș putea da: fugiți unde vedeți cu ochii! Atâta timp cât îi mai aveți și pe ăia!

1. Ne enervăm din ORICE.

Nu știu cum și de ce se întâmplă...dar câteva zile la rând suntem extraordinar de irascibile. Băi, RĂU!!! Ne deranjează lucrurile banale, care în mod normal le-am ignora. Ne sare țandăra chiar și după o glumă nevinovată. Ori că voi stați cu un minut în plus la bere cu băieții, deși ați spus că la ora 21:00 sunteți înapoi acasă. E 21:01? Gata, ne certăm! Mă înșeli!

Iarba e prea verde? Soarele prea strălucitor? Deja ne vine să urlăm de nervi numai din aceste două motive. LOGIC că atunci când mai veniți și voi să ne întrebați cine știe ce tâmpenie, pachetul de nervi explodează! Chiar nu înțelegeți că nimic din ce faceți NU ne convine? NIMIC! Acum vrem să fim luate în brațe și pupăcite... Iar peste zece secunde ne dorim să stați la cinci metri depărtare. De ce? Uite pentru că așa avem noi chef, da?

2. Suntem botoase și nu prea socializăm.

Personal, ce mă scoate din sărite cel mai tare este atunci când sunt întrebată ”Ce ai?”... Măi băieți! Dacă o fată e tăcută și se vede de la o poștă că nu are chef de vorbă sau că pare supărată...lăsați-o în pace! E super deranjant să repetați din 5 în 5 minute... ”Cine te-a supărat?”, ”Ce ai?”. Pe bune, când este nevoie să puneți întrebările astea (adică atunci când VOI ne supărați cu ceva anume), nu le puneți. Dar când trecem de la o stare la alta, parcă vă îndeamnă vreun drăcușor să ne ațâțați. Suntem prea calme în momentele alea și vreți să ne vedeți reacționând cât se poate de urât? Suntem în stare, să știți!

Bineînțeles că există și a doua variantă a clipelor când suntem tăcute. Care este, cred eu, cea mai plauzibilă. Domne, nu știu cum să mă exprim ca să înțelegeți cât mai bine. Când suntem pe stop, devenim supărate. Foc și pară. Clocotim de supărare (și de nervi, adică e o amestecătură) și ne vine să ne punem pe plâns din ORICE. Suntem în stare să izbucnim în lacrimi și din cauza unei reclame la detergent de vase. Așa de intense sunt emoțiile noastre. Tot stresul de care avem parte în mod normal, este de până la 500 de ori mai crescut, astfel încât suntem capabile să aruncăm televizorul pe geam ...sau să vă punem cuțitul la gât în cazul în care nu ați băgat rufele la spălat în locul nostru. Eh, în momentele astea voi trebuie să ghiciți dacă e bine să ne băgați în seamă sau nu. Fiindcă e cu dus și întors. Poate chiar vrem să vă avem aproape...iar dacă nu o faceți, iese scandal. Dacă nu avem chef...și ne mângâiați pe cap...iar iese scandal. Măi, oricum o dați...iese scandal. AȚI ÎNȚELES?

3. Mâncăm întruna.

Da. Timp de o săptămână și ceva, suntem în stare să mâncăm tot ce e în frigiderul nostru și al tuturor vecinilor ce locuiesc pe scară cu noi. Poftele variază, desigur. Acum vrem o prăjitură cu ciocolată...în momentul imediat următor ne dorim ceva sărat. Apoi ceva dulce, apoi iar ceva sărat. Și tot așa. Nu ne mai satură Dumnezeu! Însă puteți sta fără grijă. Pofta de mâncare ne dispare în ziua în care...suntem anunțate că nu suntem însărcinate. Chiar nu știu cum să mă exprim, fiindcă nu vreau să sune dezgustător.

4. Suntem conștiente de crizele făcute.

De exemplu, eu îmi pot da seama că devin paranoică și mă enervez degeaba...însă nu mă pot stăpâni. Deși îmi spun ”tu nu gândești așa, tu nu crezi cu adevărat ideile tâmpite care îți vin”, pe moment nu am de ales...și rămân la părerile mele. El mă înșeală, o vrea pe aia. Nu am prieteni adevărați, toată lumea e împotriva mea. O să mor singură. Îmi vine să plâng pentru că nimeni nu mă înțelege. Am o viață de cacao. Tu îmi vorbești ciudat. Înseamnă că vrei să o rupi cu mine, nu-i așa? Știu că am dreptate, numai că tu nu vrei să recunoști!

Orice gând necurat...este din cauza hormonilor. Știm că batem câmpii și că ne luăm la ceartă fără motiv. Însă...înțelegeți, chiar nu avem de ales. În zilele alea...nu vorbim noi, ci demonii ies la iveală. Suntem conduse de ei. De-asta spun..că suntem capabile de orice din cauza sindromului premenstrual. Serios, nu e de joacă! Trebuie să aveți grijă la orice gest, la orice cuvânt spus...fiindcă noi vom interpreta TOT, fără doar și poate! Și vom interpreta în sensul rău, evident!

În rest, nu știu ce să vă mai spun. Sper că ați priceput cât de cât...cum stă treaba cu femeile crizate. Oricum, de înțeles nu aveți cum să ne înțelegeți, fiindcă nu treceți prin ceea ce trecem noi. Dar nici nu vă doresc. Sunteți pedepsiți destul...atâta timp cât vă facem viețile un iad...o dată pe lună. 

Și e al naibii de mișto să vă enervăm, așa cum și voi ne scoateți din sărite! Măcar noi avem o scuză bună...nu o facem pentru că vrem, ci pentru că suntem forțate de împrejurimi. Atât vă mai zic. Aveți grijă cum vă purtați. Dacă nu ne țineți în puf măcar în zilele alea groaznice, nu răspundem de acțiunile noastre. Orice e posibil. Chiar și să vă treziți fără o ureche după ceartă... Sinceră să fiu, nici nu știu cum puteți dormi liniștiți lângă criminalele în serie care ies la suprafață...o dată pe lună!