Prostul moare de grija altuia
Ieri m-am uitat peste niște articole care, în mod normal, nu ar fi meritat atenția mea. Articole scrise de persoane pe care nu le cunosc, dar, cu toate astea, mi-au făcut o impresie proastă. Nu mă interesează certurile altora. Nici războaiele din blogosferă, unde unii se plâng că nu le este recunoscut talentul, iar alții sunt acuzați că ar câștiga prea multe. Mă dezgustă răutatea și nepăsarea bloggerilor care spun niște vorbe la întâmplare, fără să se gândească la cei care ar putea fi afectați de jignirile lor.
Știu că fiecare are dreptul să scrie ceea ce vrea pe propriul blog, însă înainte de a arunca piatra, asigură-te că ești un sfânt. Altfel, eu nu pot înțelege de ce se trezește să vorbească urât despre un blogger, tocmai cel care a participat, de asemenea, la un concurs de advertoriale, ba chiar a făcut parte din gașca partenerilor media, dacă nu mă înșel.
În plus, sunt atâtea comentarii oribile la articolele despre care vorbesc, bineînțeles, venite din partea unor oameni lipsiți de educație, încât mi s-a făcut milă. Am ajuns la concluzia că unii nu au altceva mai bun de făcut, decât să se ia de cei care nu le-au greșit cu nimic. Serios. Cum poți să jignești un blogger, fără să îl știi pe cel din spatele monitorului, fără să schimbi două vorbe cu el, fără să cunoști motivele din spatele advertorialelor scrise de acesta? Nu ai dreptul să judeci. Nu ai dreptul să îți bați joc de munca unui seamăn, doar pentru că nu-ți place ce scrie, cum scrie, cât scrie. În situațiile de acest fel, normal ar fi să nu citești blogul ăluia pe care nu-l suporți. Dar și normalitatea e relativă, așa că unora poate li se pare mai ok să citească blogurile insuportabile, decât să lase nervii și frustrarea deoparte, pentru a face altceva în timpul liber.
De exemplu, eu, cu toate că am scris advertoriale în cadrul SuperBlogului, nu obișnuiesc să citesc așa ceva. E adevărat, în ultima vreme nu am mai avut timp nici de articolele normale, dar, în general, evit advertorialele. Am prieteni care scriu articole plătite, însă pe mine nu mă afectează ceea ce fac ei. Știu că există motive foarte bune în spatele deciziei de a-și umple blogurile cu reclame și nu mă deranjează. Nu judec oamenii, pentru că aparențele înșală. Și nici nu iau apărarea cuiva, nu e ca și cum îmi fac datoria de prietenă, sărind în ajutorul celui îmbrâncit, însă mă enervează nedreptatea, tupeul și nesimțirea.
Nu mi se pare corect ca tu, un comentator întreg la cap, să jignești un blogger, să dai cu el de toți pereții, doar pentru că te plictisești și vrei să susții spusele altcuiva, numai că nu poți vorbi civilizat, că îți lipsesc cei șapte ani de acasă. În cadrul comentariilor celor două articole mizerabile, ținta bătăilor de joc erau oamenii cu handicap, oamenii care nu au posibilitatea să presteze munca fizică, așa că aleg să își câștige existența, punându-și mintea la contribuție. Ei bine, acest lucru mi se pare groaznic. Dacă erați voi în locul celor despre care aberați? Dacă erați puși în situația în care singura modalitate de a câștiga bani, ar fi fost aceea de a scrie advertoriale pe bandă rulantă? Dacă v-ar fi făcut cu ou și cu oțet cineva, doar pentru simplul fapt că alegeți să faceți un ban cinstit, scriind, punându-vă talentul în valoare?
Ah, și mai urmează partea aia, în care intervine frustrarea. De ce ăla a câștigat proba X la concursul Y, în loc să câștig eu? Nu are talent, latura creativă îi lipsește cu desăvârșire, dar, chiar și așa, sponsorii sunt dați pe spate de stilul lui! De ce? De ce nu sunt apreciate talentele adevărate? De ce blogosfera asta nu îmi recunoaște meritele? De ce câștigă doar cei care nu trebuie?
Măi, pe bune. Nu îmi plac cei care se oftică. Nu mă înțelegeți greșit. Și eu am avut perioade când îmi venea să urlu de nervi, pentru că a primit ăla 100 de puncte la SuperBlog, nu eu. Însă mă împăcam cu ideea, nu stăteam cu frustrarea aia în mine, încă trei ani de la terminarea concursului respectiv. Și nici nu judecam talentul de a scrie al cuiva, doar prin prisma gusturilor mele. Judecam la rece, ajungeam la concluzia că omul se pricepe la scris (în felul lui), dar nu înseamnă că trebuie să îmi placă mie, neapărat, sau că trebuie să fie compatibil cu felul meu de a scrie.
Toți oamenii sunt diferiți și ar fi bine să acceptăm asta. Alegerile noastre, precum și modul fiecăruia de a gândi, nu stau în loc de părerile negative ale celor care se consideră superiori, chiar dacă NU au motive. Și mă amuză că tot nemulțumiții ăștia se apără între ei, neștiind să se exprime decât prin înjurături și vorbe care sunt direct proporționale cu prostia lor.
Mi-ar fi rușine...
P.S. Știu că unora nu vă convine faptul că am câștigat Spring-ul, însă pentru mine nu contează părerile haterilor!
16 comentarii
Write comentariiMda, și eu primesc comentarii pe articolul meu, că cică am jignit.. I mean.. seriously? :)) Dacă ce am zis eu se numește jignire, atunci ce au spus ei intră direct la calomnie...
ReplyOamenii de genul acesta nu vad mai departe de ceea ce vor sa vada... marea lor problema este ca eu castig si ei nu.
ReplySistemul e defect, nu le este recunoscut talentul, care nu-i asa oricum, este talent de geniu. :))
Eu nu am jignit, m-am abtinut...
ReplyDa, sistemul e vinovat pentru tot!
Replyeu am de gand sa-mi inregistrez la osim numele.
Replysa vedem atunci care ma mai jigneste, ca-i inchid si blog si-l dau si afara din casa.
:)) Nu e o idee rea!
ReplyFrustrarile unora merg pana la calomnii crase si acuze abjecte si nefondate. Si fara a cunoaste omul din spatele blogului.
ReplyAsa este. Ceea ce ma socheaza este ca toate acele lucruri oribile care s-au spus, au fost trantite pe blog de niste oameni in toata firea, care ar trebui sa aiba o educatie si putin bun simt. Insa, din nefericire, nu stiu decat sa jigneasca. Urat. Mai ales ca unii dintre ei au copii, din cate am vazut. Ce exemplu bun pentru ei...
ReplyAm citit si eu articolele.E usor sa judeci fara sa cunosti omul din spatele blogului, este usor sa arunci cu pietre...
ReplyDaca nu iti place ce scrie X sau Y, de ce ii citesti articolele?Daca X este prost, agramat etc etc de ce este bine vazut de colaboratori, sponsori? E mai usor sa iti scrii frustrarile intr-un articol? Sunt o gramada de intrebari care imi vin in minte, draga mea.
Hateri vor fi mereu si nu vom schimba mare lucru din punctul asta de vedere.
Si eu fac o gramada de greseli, recunosc. Ma gandeam acum...ce ar fi fost daca luam locul 1 sau 2 in competitia din primavara? :D Ma apuca rasul numai cand ma gandesc :D
Iti spun eu ce s-ar fi intamplat. Ar fi innebunit cei care se oftica acum. Atata timp cat nu castiga unul care face parte din gasca lor, nimic nu va fi corect, din punctul lor de vedere. Toti sunt prosti, ei sunt destepti. E amuzant ca sunt singurii care cred asta. :))
ReplySa fii acolo sus intr-o competitie presupune sa incasezi astfel de lovituri, sa fii jignit si criticat. Sa zicem ca astea sunt in meniu de fiecare data si poti sa le accepti. Oricum nu poti schimba cursul gandirii unor stupizi. Cel mult poti sa ignori cretinitatile care le ies pe gura. Dar e greu si asta. Iti trebuie o stapanire de sine fantastica sa nu bagi in seama jignirile de genul celor citite in comentariile lui "cudi.ro".
ReplyImi pare rau sa aud asta .... dar incercati sa ignorati , nu merita atentia . Succes pe mai departe.
ReplySunt de acord cu tine. Insa nu eram obisnuita cu astfel de comportamente, de aceea am fost atat de uimita si revoltata...
ReplyIgnoram si ne amuzam! :)
ReplyTe pup!
Numa' certuri prin blogosfera românească! -.-
ReplyOameni fara ocupatie!
Reply