Dintre atâtea suflete...
Dintre atâtea zâmbete
Necinstite pe deplin...
Dintre atâtea suflete,
Al tău nu mi-a părut străin.
Ne-am căutat în lumea toată
Până am ajuns să ne găsim
Și am crezut că niciodată
Nu vom putea să ne iubim.
Dar soarta mi te-a adus alături
Mai târziu decât am vrut.
După atâtea anotimpuri,
Iarna mea a dispărut.
Și mi-ai arătat ce-i vara
Cum e soarele, cum sunt florile.
Printre acorduri de chitară
Mi-ai colorat amintirile.
Am dansat desculți în câmp de maci
Și am cântat ca doi copii.
Ne-am alergat printre copaci
Până-n zorii fiecărei zi.
Mi-ai alungat temerile, în mare parte
Și mi-ai demonstrat cum e să fii dorit,
Iar eu ți-am pus grijile deoparte,
Spunându-ți că pe altul n-aș fi putut iubi.
Ne-am pus speranțele unul în altul
Și ne-am șoptit cuvinte de amor
Mi te-ai dăruit întru totul
C-un devotament răsunător.
Și ne-am iubit enorm o viață-ntreagă
Ca pentru încă două vieți de-acu-nainte
Iar de dragostea ce ne leagă
Întotdeauna ne vom aduce aminte.
4 comentarii
Write comentariiȚi-am zis vreodată că mie nu îmi plac poeziile? :D
ReplyAi scris ca Eminescu așa... roz. :D
Da, m-am gandit ca nu are rost sa mai scriu inca o poezie trista. E de ajuns una - Pierdut printre straini. :))
ReplyEmoționante versuri, felicitări!
ReplyIti multumesc! :)
Reply