Sunt de o luna si jumatate in America, insa mi se pare ca a trecut doar o saptamana. Parca ieri alergam prin aeroportul din Paris, pentru a prinde avionul spre New York. Parca ieri stateam singura in statie, asteptand metroul care duce spre Times Square. Nu stiu cum a zburat timpul, dar ma ingrozesc. Imi e dor de casa, insa m-am obisnuit aici. M-am invatat sa fiu inconjurata de oameni din toate colturile lumii, sa aud in permanenta pe cineva care vorbeste in engleza, chineza, turca, spaniola sau poloneza, sa savurez cea mai frumoasa parte a zilei, in care stau, dupa serviciu, cu romanii la un pahar de vorba, stiind ca putem spune ce vrem despre ceilalti, ca oricum nu ne inteleg.

America e primitoare, e frumoasa... Dar nu iti vine sa spui asta din prima zi. Eu am vrut sa plec acasa... de cum am ajuns aici. Fiind singura, cu bagajul intarziat din cauza profesionistilor de la Air France, obosita, fara net, fara posibilitatea de a suna pe cineva, mi-am blestemat ziua in care am decis sa plec in State. Stiu, este o expresie dura, dar in momentele de acum o luna si jumatate, asta gandeam. Singurul lucru memorabil din prima mea zi petrecuta in America este faptul ca am plans in Times Square. Da, am plans. In hohote. Voiam acasa, voiam sa zbier, voiam sa bat pe cineva. Nu puteam sa ma bucur de NY, din cauza nervilor, supararii si oboselii. Nici poze nu prea am facut atunci, fiindca nu aveam chef de nimic si voiam sa imi pastrez bateria, pentru a prinde net si a-i anunta pe ai mei ca am ajuns cu bine. Insa atunci am descoperit ca netul de aici este foarte prost. Cu chiu, cu vai, am reusit sa dau de veste acasa, dar asta s-a intamplat dupa cateva ore. 

E clar, nu a fost dragoste la prima vedere intre mine si SUA, dar acum ne iubim mai mult ca niciodata. Lucrand intr-un parc de distractii, va dati seama ca m-am scos din toate punctele de vedere. Pot sa ma dau (gratis si de cate ori vreau) prin toate roller coasterele, in cazul in care nu imi doresc sa vizitez ceva din apropiere, sau sa ma odihnesc dupa o zi obositoare de munca. Pana acum m-am dat prin cateva ride-uri, insa preferatul meu se numeste Gatekeeper si m-am dat de 5 ori in el, dar mai urmeaza alte cateva zeci de ori, pentru ca e mult prea misto, chiar daca nu e asa de agresiv precum alte ride-uri.

La inceput eram fricoasa, dar acum imi vine sa ma dau prin cele mai "urate" roller coastere. Am indraznit sa ma pun chiar in primul rand de scaune dintr-un ride, iar cand s-a terminat "plimbarea", aveam lacrimi pana la barbie din cauza vitezei. Roller coasterele iti ofera senzatii super faine... o sa imi fie dor de ele, ca noi nu avem nimic asemanator in Romania.

Dar am vorbit destul despre acest aspect, asa ca trebuie sa mai schimb foaia... Mancarea americanilor mi se pare o-ri-bi-la! Credeam ca fast food-ul e mai bun la ei, decat la noi, dar m-am inselat. Nu au mancare buna.. de fapt, nu au mancare, punct. Sa mananci doar burgeri, cartofi prajiti si pizza, innebunesti, credeti-ma. Daca vrei sa iti iei altceva, te poti duce la mall dupa supa la plic dezgustatoare, paine (pardon, cozonac, pentru ca toata painea lor e dulce!!!) sau alte minunatii la conserva sau borcanas... si gata! Te poti considera norocos! Si va rog, nu ma intelegeti gresit. Au si chestii sanatoase... adica fructe si legume, insa sunt destul de scumpe. Iar eu nici nu as putea manca salate intruna, asa ca.. nu prea am de ales, decat intre pizza si burgeri. Apropo, la ei nici sucul nu e suc. Sprite nu are gust de Sprite, nici macar nu seamana cu Sprite, iar Fanta la fel. Macar Cola e mai buna, trecand peste faptul ca i se duce acidul dupa 5 minute.

Si nu, nu o sa vorbesc doar despre "nemultumirile" mele, pentru ca America e misto! Are oameni civilizati, care iti zambesc, iti multumesc pentru orice, iti ureaza sa ai o zi buna, chiar daca nu te cunosc. America are casute ca in filme, blocuri ca in filme, autostrazi ca in filme, masini de politie ca in filme. Totul e ca in filme. Dar Niagara e mult mai frumoasa decat este in filme. E asa de grandioasa si de frumoasa!!! Atat pe timp de zi, cat si pe timp de noapte! M-am plimbat cu barcuta pana la baza ei, am fost facuta fleasca, am vazut Canada, pentru ca era peste drum... Am vazut cascada luminata multicolor, m-am pozat cu ea, ea cu mine...Superb!

Ceea ce m-a amuzat la fata locului a fost faptul ca iesirea se face printr-un magazin de suveniruri. E o strategie foarte buna de a scoate bani frumosi pe seama turistilor ametiti de frumusetea Niagarei. Nici eu nu am rezistat tentatiei, asa ca am plecat de acolo cu mici chestiute dragute, plus o geaca pe care scrie "Niagara Falls".

Cat de curand voi merge si la Chicago, un oras pe care vreau sa il vad neaparat, ca e la o aruncatura de bat.

In rest... Nu stiu ce sa va mai povestesc. De fapt, stiu, dar nu mai am rabdarea necesara pentru a scrie, fiindca m-a luat somnul! Va urma si o a doua parte, dar ramane de vazut... cand.