Nu mă săruta dacă îți este frică de tunete...

Monday, March 03, 2014 by BiancaBiziiac 8 Comments A⁺ a^-

- Nu mă săruta dacă îți este frică de tunete. Viața mea e ca o furtună...

Îi șoptea bărbatului din fața ei. Era înconjurat de mister iar asta o atrăgea ca un magnet. Părea a fi un om special, cineva care i s-ar fi potrivit din toate punctele de vedere. Era prima dată când simțea o atracție atât de puternică față de cineva. În adâncul ei știa că are nevoie de un bărbat ca el. Era perfect. Așa cum și l-a imaginat de când era mică. Avea suflet bun și o inteligență ieșită din comun. Dacă ar fi crezut în termenul de ”suflete pereche”, ar fi jurat că ei doi sunt făcuți unul pentru celălalt.

Se cunoșteau de vreo jumătate de an dar rămăseseră la stadiul de prieteni foarte buni. Amândoi abia ieșiseră din niște relații dezamăgitoare și nu puteau sări unul în brațele celuilalt așa de ușor. Întâi trebuie să te vindeci, apoi să testezi terenul și abia când ești pregătit să iubești din nou, vei face primul pas. Iar ei chiar prin etapele astea au trecut înainte să se îndrăgostească...

Acum stăteau față în față, așteptând apusul. Erau pe plajă și în loc să admire peisajul superb, se uitau unul la altul așa cum nu o mai făcuseră până atunci. Puteai observa în privirile lor că venise momentul trecerii de la o simplă prietenie la o adevărată poveste de dragoste. Ei erau conștienți de asta fiindcă vedeau fiecare în ochii celuilalt cum se naște fericirea.

Prinzând curaj, el se apropie ușor de femeia din fața lui, dorindu-și din răsputeri să o sărute. Se gândise de multe ori la acest moment dar acum era prima dată când făcea ceva pentru a-și transforma visul în realitate.

- Nu mă săruta dacă îți este frică de tunete. Viața mea e ca o furtună... spuse ea, îndepărtându-se de buzele bărbatului.

- Știu cum e viața ta. Am ajuns să te cunosc mai bine decât pe mine însumi. Dar viața ta nu e ca o furtună. Tu ești așa. De fapt, ești mai mult ca o ploaie de vară...