The dark side of the moon - Ionut Gabriel Macau
Nu știu cum e posibil...dar până acum am invitat doar băieți pentru a scrie pe blogul meu. Cred că mi s-a acrit și mie de atâta roz și dulcegării, iar din când in când simt nevoia unei schimbări. Nici de data asta nu mă abat de la regulă, fiindcă am un invitat special... Un băiat al cărui blog l-am descoperit recent dar a reușit să mă facă din prima...o cititoare fidelă. Cred că este singura persoană băgată în blogroll fără pic de ezitare, după ce i-am citit primele două articole. Mai rar așa ceva.
Cel despre care vorbesc se numește Ionuț Gabriel Macau și scrie superb! Blogul lui m-a prins rău de tot, exact așa cum se întâmplă cu serialele alea din cauza cărora adormi atunci când ceilalți se trezesc... dar nu te culci până nu vezi încă 10 episoade. Exagerez, nu stau să citesc articole până se crapă de ziuă, însă ați prins voi ideea.
Altfel spus, stilul lui de a scrie este special în sensul cel mai bun posibil. Are el o chestie care te atrage până nu mai ai scăpare și te ține prizonier pe blogul lui. Repet, în sensul cel mai bun posibil. Bineînțeles că nu a putut scăpa nici el de gura mea (vorba vine, fiindcă nu a fost nevoie să insist), astfel încât l-am invitat să scrie pentru mine, pentru voi. Mi-am dorit să îl cunoașteți în mod oficial, să vă faceți o părere, iar apoi să îi răsfoiți blogul pentru că...mie îmi place la nebunie. Și sigur vă va plăcea și vouă. Doar știți că nu vă recomand orice. Oricum, în casa mea virtuală intră doar spuma blogosferei, domnule.
Ca să nu mă mai întind cu introducerea (deÈ™i aÈ™ baga acum sunetul tobelor...), vi-l prezint pe IonuÈ›. Sau Gabriel. ÃŽncă nu È™tiu cum să îi spun, aÈ™a că îl voi lăsa pe el să ”vorbească”. Iar după ce citiÈ›i, vă rog să îl vizitaÈ›i. Scrie despre viață È™i...din viață... Lectură plăcută!
Când Pinky mi-a spus că ar vrea să fiu musafir pe blogul ei,
am fost surprins și un pic speriat. În primul rând, pentru că pe ea o
citesc sute de oameni și aceștia au
așteptări de la cine scrie la ea. În al doilea rând, pentru că scrie despre ceva
cu totul diferit.
Ea scrie despre
lucrurile frumoase din viață, despre
rozul din micile întâmplări ce fac existența asta anostă mai colorată. Și eu scriu despre partea întunecată a lumii,
culmea. M-a și întrebat de ce nu scriu despre lucruri fericite.
Îmi place să scriu
despre ceea ce simt, ce știu cel mai
bine. Despre dragoste, despre nefericirea ce vine de obicei după sau despre zidurile pe care le construim între
noi. Pentru că aici este zona mea de confort, unde știu fiecare crăpătură din zidurile pe care le aminteam mai sus sau fiecare încercare de a le escalada. Scriu despre resemnare, ură, iubire sau nepăsare.
Sunt lucruri pe care
daca nu le-aș scrie pe blog, nu ar fi auzite de nimeni. Știu că sună ciudat, dar odată ce te-ai
obișnuit cu durerea, întunericul și lipsa fericirii, nu este chiar atât de rău.
Găsești inspirație în singurătate, în amintirile ce ți se derulează în fața ochilor și în
zâmbetul amar ce îți apare pe față când te gândești la iubire.
Mulți dintre voi veți
spune...de ce ai alege o astfel de existență? O să vă spun că așa suntem unii
dintre noi. Suntem altfel, simțim mai
intens și nu suntem la fel de buni la a îngropa ceva în trecut. Dar iubim. Cu toată ființa și atât de mult încât simțim că te sufocă uneori. Nu știu nici acum dacă este un lucru bun sau nu.
Așa sunt eu și probabil și alții. Știu să spun mai multe despre mine. Unii aleg să vadă partea bună a
vieții, minunile de zi cu zi. Eu văd întotdeauna partea ascunsă, simt pericolul
ascuns în orice moment de fericire și parcă astept să văd norul acela întunecat
la marginea privirii. Toate astea pentru câteva iubiri ce s-au terminat prost
sau au rămas neîmplinite. Dar pot să spun că regrete nu există, chiar dacă nu
pare o existență fericită.
Pentru fiecare rămas
bun există o poveste frumoasă, o fată pe care am iubit-o și lucruri pe care
le-am învățat. Fiecare cicatrice m-a făcut să admir lucrurile frumoase și să am
grijă la pașii pe care îi fac acum.
P.S. Acum că am scris și
asta, sper doar să nu îți fugă cititorii, Pinky :) .
- Probabil vor fugi...dar pe blogul tău! :)
