Soră-mea a câștigat Spring SuperBlog 2016!!!

Suntem o familie de câștigători, domnule! Acum doi ani eu am câștigat Spring-ul, iar de data asta i-a venit rândul surorii mele (Alina Gheorghe)!!! Mă așteptam să câștige, fiindcă știu cât a muncit și cât s-a zbătut pentru articolele cu care a participat!

În spatele fiecărei probe SuperBlog se află o muncă titanică, deoarece ți se cere să te documentezi, să fii creativ, să ai o imaginație de milioane și să dai tot ce e mai bun din tine. Atât pentru știutori, cât și pentru neștiutori, vreau să spun că Alina exact asta a făcut. S-a documentat, s-a stresat în timp ce căuta cele mai faine idei, cele mai bune abordări, cele mai interesante exprimări. Pentru a câștiga această competiție consider că nu e suficient să aloci o oră, două scrierii fiecărui articol. Eu mă chinuiam o zi întreagă (dacă nu mai multe) pentru a scrie cea mai bună variantă de articol, iar Alina a procedat la fel. Și nu pentru că i-am zis eu, ci pentru că așa procedează un ”elev silitor”. Ea oricum avea stofă de câștigătoare, deja știa cam ce are de făcut și iată că a câștigat!

Așa cum s-a mai spus și pe grupul SuperBlog, Alina este dovada vie că dacă ești perseverent vei deveni câștigător! După șase ediții în care ba a fost pe podium, ba mai jos, ea a ajuns pe locul I și acolo a rămas până la sfârșitul concursului din această primăvară!

Sunt foarte, foarte, foarte bucuroasă pentru soră-mea, căci știu că merită din plin marele trofeu, chiar dacă unii nu-s de acord cu mine. Apropo de asta. Și atunci când am câștigat eu au existat nemulțumiți și nemulțumiri, fiindcă... na. Așa-i în fotbal blogging. Important e să fii nepăsător. Este normal să nu se bucure toată lumea pentru succesul tău, dar este și mai normal ca tu să nu-ți bați capul cu opiniile celorlalți. Atâta timp cât tu știi că ai câștigat pe merit, nu mai contează ce spun alții. Serios. Nu are rost să-ți strici momentul de glorie părându-ți rău că X-ulescu nu te mai are la inimă sau că X-uleasca zice pe la toată lumea că tu nu meritai să fii pe primul loc. Eh, asta-i bună. De-aia nu mai plouă afară.

Cred că asta-i problema noastră cea mai mare - ne dăm cu părerea în stânga și-n dreapta fără să ne pese dacă ceea ce spunem este adevărat sau nu, fără să ne pese dacă rănim pe cineva cu gândurile pe care le transpunem în cuvinte. Lumea asta are suficienți critici, nu înțeleg de ce în loc să ne axăm pe lucrurile bune și frumoase, profităm de orice ocazie pentru a arunca cu noroi în niște oameni care poate chiar au muncit foarte mult pentru a ajunge unde sunt acum. Parcă am fi într-o continuă căutare a defectelor și chichițelor celor din jur, în loc să le aplaudăm calitățile și succesele.

Și încă ceva. În loc să investim energia, timpul, vorbele și gândurile în noi înșine, în loc să ne străduim din răsputeri să devenim cele mai bune variante ale propriilor persoane, alegem să vorbim de rău pe la toate colțurile. Nu-i frumos.

În fine. Am deviat cam mult de la subiect. Să revenim.

Alina, vreau să-ți spun în mod oficial că te felicit din tot sufletul pentru reușită și că sunt ATÂT de mândră de tine! Știu cât ți-ai dorit să fii prima în clasament, știu cât te-ai zbătut pentru a scrie cel mai bine și mai frumos dintre toți și mă bucur enorm că ai reușit! Talentul, perseverența și experiența și-au spus cuvântul! Acum nu mai pot decât să-ți urez Bun venit pe margine! Nu știu dacă îți va plăcea la noi, căci iarba-i mai verde în grădina participanților, iepurașii-s mai zburdalnici, păsările cântă mai cu spor. Dar nu mă înțelege greșit. Și la noi e frumos, numai că aici vin numai cei pensionați pe caz de câștig, ceea ce le îngrădește un pic existența, ca să zic așa. Oricum, e de bine! Nu te îngrijora!

Pe final vreau să îi felicit pe absolut toți participanții, fie ei finaliști sau nefinaliști! Sunteți cu toții câștigători, să fiți conștienți de asta! :)

Sper să mă (re)întâlnesc cu mulți dintre voi și să dansăm în număr cât mai SuperMare în Berăria H!