Sufletul meu roz a fost odata gri...

Anul trecut pe vremea asta...eram o persoană diferită față de cea care sunt acum. Tristă, negativistă, închisă în mine, rănită. Uitasem să zâmbesc cu adevărat, iar dacă o făceam...era doar de fațadă. Treceam printr-o perioadă urâtă, aveam impresia că părinții nu mă înțeleg, că prietenii sunt lângă mine doar când au un interes (partea asta chiar era adevărată, din păcate) și că totul îmi merge prost. Simțeam că nu mai am putere să mă ridic, că lucrurile nu vor mai fi roz, că nu voi scăpa de tristețea din suflet niciodată. 

Astăzi pot spune cu mâna pe inimă că de ceva timp am reușit să mă desprind de trecut și de toate lucrurile urâte din el. Inclusiv de persoanele ce au făcut parte din viața mea la un moment dat, ce m-au învățat multe lucruri ce le consider utile acum, după ce rănile din suflet s-au închis. Am regrete (ca orice om, nu?), însă sunt conștientă de faptul că dacă nu aș fi văzut pe propria piele cum este să te dai cu capul de tocul ușii, nu m-aș fi învățat minte și aș fi repetat anumite greșeli la nesfârșit.

Deși acum un an nu credeam că voi mai putea ieși vreodată din butoiul cu melancolie, astăzi mărturisesc în fața întregii lumi că am izbutit! Și sunt foarte mândră de mine!

În viață...întotdeauna iese curcubeul după ploaie. Partea frumoasă este că uneori se întâmplă să apară un curcubeu dublu, cât să te facă să uiți de toate grijile și problemele avute anterior. Deși în momentele grele prin care trecem...avem impresia că sufletele noastre sunt otrăvite de oamenii din jurul nostru și de faptele lor, singurii capabili să oprească ploaia de dezamăgiri suntem noi. Când ne hotărâm că au fost suficiente gesturile nesimțite suportate de-a lungul timpului și că nu mai vrem să ne batem capul cu tot felul de oameni incapabili de sentimente mai bune, atunci va ieși soarele și pe strada noastră.

Dacă nu îți convine locul unde te afli acum, dacă nu te simți bine printre prietenii ce îi ai lângă tine, înseamnă că a venit momentul să faci o schimbare. Pentru tine. Fiindcă tu ar trebui să fii persoana cea mai importantă din viața ta, nu altcineva. Sufletul tău ar trebui să aibă prioritate înaintea celor din jur. 

În cazul în care simți că ești nedreptățit, nebăgat în seamă, luat în râs...pleacă! Lasă-i deoparte pe cei care te trag în jos, care nu au încredere în tine, care îți calcă principiile în picioare! Ai o singură viață, iar tu trebuie să o trăiești așa cum vrei TU, nu cum vor alții! Și spun aceste lucruri din proprie experiență! Din cauza unor persoane de acest gen...eram eu demolată! Îmi plângeam de milă și nu făceam nimic pentru a-mi reveni! Nimeni nu părea dispus să îmi întindă o mână pentru a mă ajuta să mă ridic, până într-o zi, când am decis că a venit momentul să se mai bucure și sufletul meu. Așa că am lăsat multă lume în urmă... Chiar dacă mi-a fost greu pe moment, am știut că acela ar fi fost cel mai frumos cadou pe care aș fi putut să mi-l fac eu însămi. Și chiar a fost una dintre cele mai bune decizii luate până în ziua de astăzi.

Au trecut câteva luni de când deasupra casei mele sunt norișori pufoși și roz (nu aveau cum să nu fie roz, să fim serioși!), de când am devenit mai optimistă, mai veselă, mai încrezătoare. De fapt, cred că așa aș fi fost de la bun început, dacă nu m-ar fi ținut încătușată trecutul. Dar e ok că s-a întâmplat să mă trezesc (mai bine mai târziu, decât niciodată), pentru că dacă nu aș fi întâlnit anumite persoane, dacă nu aș fi trecut prin anumite întâmplări, poate nu eram cea care sunt acum. Toate situațiile trecute m-au format ca om, m-au maturizat și mi-au deschis ochii în privința atâtor lucruri! Cu toate că uneori poate par aeriană, cu capul printre norii ăia roz de care ziceam mai devreme, experiențele de viață (ce ciudat sună, parcă am 100 de ani) își spun cuvântul, fiindcă de exemplu, nu mai prind încredere așa de ușor în persoanele din jurul meu, nu mai ”pun botul” la toate vrăjelile, nu mai sunt dispusă să fac compromisuri, nu îmi mai bat capul cu toate tâmpeniile. 

De asemenea, sunt mai vioaie, îmi simt sufletul mai curat și mai frumos, iar dacă aș putea să îl scot din mine și să vi-l arăt, sunt convinsă că ar fi roz pal și ar mirosi a Coccolino. Mă bucur că am ajuns să văd părțile bune ale lucrurilor, că m-am putut detașa de negativismul din trecut și că am reușit să păstrez (și să mai adun) în preajma mea doar oameni deosebiți, care mă înveselesc și mă emoționează în modul cel mai drăguț posibil.

După ploaie, întotdeauna apare curcubeul. Dacă ești dispus să tragi draperiile pentru a-l vedea, va aduce cu sine multe lucruri incredibile! Dar acest lucru e valabil doar pentru persoanele ce și-l doresc, nu pentru cei cărora le face plăcere să stea în mijlocul furtunii, chiar dacă sunt conștienți că vor ieși ciufuliți la final!

P.S. Curcubeul sunt eu, așa că aveți încredere în ce vă spun, da? :)