Dintre atâtea suflete...

Dintre atâtea zâmbete

Necinstite pe deplin...

Dintre atâtea suflete,

Al tău nu mi-a părut străin.

Ne-am căutat în lumea toată

Până am ajuns să ne găsim

Și am crezut că niciodată

Nu vom putea să ne iubim.

Dar soarta mi te-a adus alături

Mai târziu decât am vrut.

După atâtea anotimpuri,

Iarna mea a dispărut.

Și mi-ai arătat ce-i vara

Cum e soarele, cum sunt florile.

Printre acorduri de chitară

Mi-ai colorat amintirile.

Am dansat desculți în câmp de maci

Și am cântat ca doi copii.

Ne-am alergat printre copaci

Până-n zorii fiecărei zi.

Mi-ai alungat temerile, în mare parte

Și mi-ai demonstrat cum e să fii dorit,

Iar eu ți-am pus grijile deoparte,

Spunându-ți că pe altul n-aș fi putut iubi.

Ne-am pus speranțele unul în altul

Și ne-am șoptit cuvinte de amor

Mi te-ai dăruit întru totul

C-un devotament răsunător.

Și ne-am iubit enorm o viață-ntreagă

Ca pentru încă două vieți de-acu-nainte

Iar de dragostea ce ne leagă

Întotdeauna ne vom aduce aminte.