Astăzi, adu-mi cel mai scump
vin pe care îl ai. Vreau să îl beau pentru un om ieftin.
Tot azi, șterg pe jos cu el, cu ei, cu toți ăia care cred că noi, femeile,
suntem niște jucării pe care le pot accesa și secătui doar atunci când au ei
chef. Nu suntem jucării, nu suntem bunuri de consumat și sigur nu suntem teste
de experimentat. Vreau să beau, să-mi pierd pentru totdeauna mințile. Pentru că
mințile mi le-am pierdut după el și se pare că nu le mai pot recupera prea
ușor. Am nevoie de o doză tare și mare de alcool ca să șterg din mine toată
acea rușine, momentele când te-am rugat, m-am înjosit și am uitat de mine. Nu
ai meritat. Nu merită niciunul. Căci în dragostea împărtășită nu există
înjosire, cerere, ofertă, pedepsă sau vorbă dureroasă.
Adu-mi cel mai dulce vin,
pentru că vreau să-l beau pentru un bărbat cu gust și aromă de venin.
Buzele mi s-au strepezit de la ultimul tău sărut și inima mi s-a transformat
într-un burete putred. Am un gust amar în gură. Prea multe s-au întâmplat, prea
repede s-au desfășurat și prea ușor ne-am săturat, ne-am sufocat. După beția de
astăzi, mâine sper să nu mă mai trezesc cu gândul la tine, să nu mai aștept și
să nu mai sper că mă vei căuta. Vreau să nu mai îmi pese. Îmi impun să nu mai
conteze. Vreau să-mi recuperez sinele și vreau să înțeleg că orice efort aș
face, relația asta nu va funcționa. Nu mai am putere să lupt, nu vreau și nici
nu am pentru ce sau pentru cine. Tot ce-a început frumos, astăzi este un chin.
Un chin care mă sufocă și-mi omoară cu fiecare clipă care trece respectul de
sine, orgoliul, siguranța și optimismul de care am dat mereu dovadă până să te
cunosc pe tine.
Adu-mi cel mai tare vine,
pentru că vreau să-l beau pentru cel mai alunecos
bărbat. Aproape că te-am avut, te-am strâns în brațe, ai
fost al meu și știu că te-am iubit și m-ai iubit. Și totuși, relația s-a
consumat prea repede. Te-am scăpat printre degete. Nu știu când și-n ce moment.
Nu știu ce s-a întâmplat. S-a dus. S-a risipit și sunt convinsă că nu mai este
nimic de făcut. Am obosit. Nu mai pot trăi așa. Vreau doar să mă îmbăt și să
uit. Vinul de azi îmi va spăla lacrimile zilelor trecute. Nu voi mai plânge, nu
te voi mai iubi, prin acest pahar băut cu nesaț, mă lepăd de tine și de toate
speranțele. Beau vin pentru sentimentele ce nu mai revin! Cu bine!
Articol scris de cea mai bună prietenă a mea!
Te pup! :*
ReplyDeleteTe pup si eu!
DeleteSuperb !! :) felicitări...
ReplyDeleteIti multumesc in numele prietenei mele! :)
Delete