Poveste din viitor
Un erou nu este mai curajos decât un om simplu, dar este mai îndrăzneț cu cinci minute în plus. - Ralph Waldo Emerson
Anul 2020.
Iarna pusese stăpânire pe întreaga planetă Blogosferia. Din cerul sec și gri cădea o ninsoare putredă, însă nu era picior de blogger pe stradă, nu avea cine să însuflețească sumbrul peisaj. Băncile mâncate de bătrânețe și amar stăteau neclintite în bătaia vântului uscat. Și-ar fi dorit să le aline cineva suferința cauzată de greutatea zăpezii, dar viscolul se întețea, iar bloggerii nu mai ieșiseră din case de vreo două săptămâni.
Se dezlănțuia iadul pe pământ. De la sfârșitul verii soarele nu mai încălzise nici măcar o uliță. Trecusem brusc de la căldura insuportabilă la un ger năpraznic. Anotimpurile de tranziție dispăruseră acum cinci ani din cauza unui virus nimicitor răspândit în blogosferă: agramatismul își întindea ghearele peste întreaga planetă, iar cei mai mulți oameni nici măcar nu știau că greșesc. Alegeau cuvinte la întâmplare, fără a mai cerceta sensul sau forma acestora.
Virusul malefic se răspândea într-un mod fulgerător, punând stăpânire pe majoritatea bloggerilor care rămăseseră în viață. Cele mai comune simptome ale infectării erau reprezentate de folosirea frecventă a cuvintelor ”succesuri”, ”vroiam”, ”dezăpezire”, ”ciocolăți”, ”telecomande”. ÃŽn încercarea disperată de a eradica agramatismul, omul de È™tiință Raluca Cincu făcuse numeroase cercetări pentru a salva planeta, dar nimic nu dăduse roade. Virusul devenea din ce în ce mai puternic, apocalipsa era aproape...
În calitate de superbloggeriță, am studiat îndelung această problemă. Agramatismul plutea în aer, îl puteam simți tot mai mult, cu fiecare blog accesat, cu fiecare articol citit. Știam că trebuie să acționez, să alin durerea provocată de deformarea limbii române, să devin o eroină evitând sfârșitul tragic al unei planete infestate cu virusul necruțător... Dar cum puteam face asta?
Zile întregi m-am perpelit, până când, dintr-o dată, soluția salvatoare mi-a apărut în fața ochilor! Era simplu! În primul rând, aveam nevoie de ajutorul lui Christian Hertzug, un partener dintr-o fostă expediție pe muntele SuperBlog. Își dorea la fel de mult ca mine salvarea Blogosferiei și avea de gând să mă însoțească până la RadioLynx, de unde voiam să transmit un anunț vrednic de luat în seamă. Dar nu puteam rătăci singuri, lipsiți de apărare pe drumurile afundate în beznă și ninsoare, așa că l-am convins pe Robințel, acel Robin Hood al vremurilor noastre, să ne apere cu săgețile corectitudinii. Puteam fi oricând infectați cu virusul agramatismului, aveam mare nevoie de protecția lui!
Sursă foto: Pinterest
Dana Lalici și Sorana Bordaș mă așteptau în clădirea cu pricina. Ele erau obișnuite cu vorbitul la radio și voiau să se asigure că nu mă voi pierde cu firea. În fond, pe umerii mei apăsa o răspundere uriașă. Cu toate că părea ireal, urma să salvez lumea!
Ajungând în siguranță la RadioLynx, am transmis numaidecât vestea: Blogosferia avea să piară dacă bloggerii nu se tratau cu medicamentul ce poartă denumirea uzuală de dicționar. Norocul nostru era că virusul putea fi stârpit chiar dacă cei puși în pericol nu aveau dicționare în propriile case. Orice fel de carte citită ar fi condus la exterminarea agramatismului!
Ajungând în siguranță la RadioLynx, am transmis numaidecât vestea: Blogosferia avea să piară dacă bloggerii nu se tratau cu medicamentul ce poartă denumirea uzuală de dicționar. Norocul nostru era că virusul putea fi stârpit chiar dacă cei puși în pericol nu aveau dicționare în propriile case. Orice fel de carte citită ar fi condus la exterminarea agramatismului!
Bloggerii au înțeles ce catastrofă îi păștea și au hotărât să lupte, dovedind că sunt cu adevărat o forță! Din momentul în care am reînvățat să vorbim și să scriem corect, orașele au revenit la viață. Soarele își făcea apariția tot mai des, dar de această dată răsărea deopotrivă și în sufletele noastre.
Blogosferia înflorea, triumfătoare. O salvasem...
Blogosferia înflorea, triumfătoare. O salvasem...
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2014.
22 comentarii
Write comentariio poveste faina, cu un sfarsit si mai fain! bafta!
ReplyFoarte frumos mai Pinkysor :) Nu-i rau ca te-ai bagat in rolul lui Superman, mai ales ca te pregatesti de zbor in State. SuperSpor!
Replyce frumos <3 meriti sa castigi <3
ReplyPinky, cand o sa fiu eu partener, o sa salvez intreaga lume, nu doar blogosfera. :)))
ReplyHai, bafta la locul 1. Iti pumnii!!
Te pup!
Frumoasă povestea ta... foarte frumoasă... de ar asculta Blogoseria mesajul cu adevărat.. ar fi minunat!
ReplyFrumoasă poveste!
ReplyDar, apropo, corect este "o salvaserăm". Noi o salvaserăm. Eu o salvasem. :)
Succes!
eu cred ca a vrut sa spuna ca o salvase, ea eroina. Cel putin eu asa am inteles...
Reply:)) Nu am gasit poza cu o SuperWoman, din pacate! Ma bucur ca ti-a placut! :)
ReplyMultumesc mult, draga mea! :*
ReplySi eu am salvat intreaga lume, Alina! :)) Planeta Blogosferia = Planeta Pamant. :D
ReplyMultumesc frumos! :* :*
Multumesc, Pishkyutz! :*
ReplyMultumesc, draga Matilda! Intr-adevar, Dana are dreptate. M-am referit la mine cand am scris "O salvasem", caci eu sunt eroina povestioarei. :)
ReplyA, atunci e OK. ÃŽmi cer scuze.
Reply(În paragraful anterior ai vorbit la plural, despre blogerii au readus oraşele la viaţă fiindcă au reînvăţat să vorbească şi să scrie în mod corect, şi eu am presupus că te-ai referit în continuare la toţi, nu doar la tine.)
Nu, nu! :D
ReplyP.S. Imi cer scuze daca te-am indus in eroare. :)
Deci mai avem de asteptat vreo 6 ani? suna promitator! Pot astepta atat!
ReplyMai bine mai tarziu, decat niciodata! :))
ReplyEsti un mic erou blond :D
ReplyMi-a placut articolul tau, atat ca scriere, cat mai ales pentru ideea din spatele randurilor. Ai sa imi lipsesti la urmatoarea editie, americanco! :)
ReplyMultumesc frumos, draga mea! :* Si voi imi veti lipsi...
ReplyChiar ca! :)) :*
ReplyAmintiiiirrrriiii!!!! <3
ReplyDa! :X
Reply