Solfegiu de decembrie

Decembrie. Primii fulgi de nea au venit odată cu înfiriparea unor sentimente încețoșate de iubire. La început nu am știut ce se întâmplă, m-au luat pe nepregătite. Uitasem cum e să ai soare în suflet. Ultima picătură de speranță era să piară din cauza gerului ce pusese stăpânire pe inima mea. Devenisem de gheață, nu mai credeam în dragoste. Mă izolasem complet, de frica unei noi decepții.

Însă ai apărut tu în viața mea. Mi-ai luat mâna dreaptă și ai pus-o lângă inima ta care bătea cu putere. Ai vrut să îmi demonstrezi că ești real, că pot avea încredere în tine, fără să îmi amintesc de bărbații din trecutul meu, cei cu suflete dezolante. Te-am simțit aproape, dornic să îmi readuci sclipirea în ochi.

Ai reușit. Printre crăpăturile zidului ce l-am ridicat cu ceva timp în urmă, începusei să deslușești câte o vorbă drăgăstoasă și un gând bun, ignorând momentele când cicatricile iubirilor trecute își doreau să te îndepărteze. Cu un calm de nedescris m-ai ajutat să mă ridic, m-ai scuturat de praf și mi-ai arătat că dragostea adevărată există. Și ea nu vine atunci când ne-o dorim, ci când suntem pregătiți, când avem nevoie de ea. Iar eu...în clipa aceea aveam nevoie de tine.

Mi-ai îmbrățișat defectele și mi-ai sărutat palmele ce îmi tremurau de fiecare dată când mă atingeai. Inima începuse să mi se dezghețe, Învățam să pășesc pe zăpada zgomotoasă, fără să mă uit înapoi și fără să îmi fie teamă de faptul că aș putea să cad. Tu mă țineai de mână în tot timpul acesta. Am prins încredere și am lăsat urmele iubirii noastre pe cărarea vieții. Urme sub formă de îngerași făcuți în zăpada proaspăt așezată.

De curând ne mutaserăm împreună și îți plăcea tare mult să mă trezești prin a-mi solfegia la ureche în fiecare dimineață. Vocea ta ușor răgușită îmi gâdila auzul, în timp ce aroma cafelei îmi trezea restul simțurilor. O mână strecurată printre șuvițele blonde îmi aducea zâmbetul pe buze. Însă dispărea repede. Realizeam că vocea ta nu este deloc dulce ca mierea. O pernă peste fața nebărbierită oprea întreaga demonstrație. Râzând, mă sărutai de bună dimineața și o luai la goană spre bucătărie, voind să îmi demonstrezi că solfegiul tău se aude mai frumos de la depărtare.